ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3168/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 28 din 7 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Harghita, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. i) și ultim C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. b) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen. a fost condamnat inculpatul P.M., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, cu aplicarea prevederilor art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă K.Z. și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente P.Ș. să plătească 5.000 RON cu titlu de daune morale.

Au fost respins celelalte pretenții ale părții civile. A fost obligat inculpatul minor, în solidar, cu partea responsabilă civilmente să plătească 50% din cheltuielile de spitalizare a părții civile, după cum urmează: 1.433,33 RON cu dobânzile legale aferente părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș și 1.629,50 RON cu dobânzile legale aferente părții civile Spitalul Județean de Urgență Miercurea Ciuc.

Au fost confiscate în favoarea statului mijloacele materiale de probă și s-a dispus distrugerea acestora după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 481/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita l-a trimis în judecată pe inculpatul minor P.M., solicitând condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 99 și urm. C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpatului, aflat la discoteca „C." din Sândominic, i-a fost aplicată de către partea vătămată K.Z., o palmă peste față. În această împrejurare, inculpatul, cu un briceag, l-a înjunghiat de mai multe ori pe K.Z.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a stabilit că în seara zilei de 7 iunie 2008, în jurul orelor 23,30, inculpatul se afla la discoteca „C." din comuna Sândominic, unde se afla și partea vătămată K.Z., împreună cu mai mulți prieteni.

La un moment dat, partea vătămată, supărat că inculpatul l-a îmbrâncit, i-a aplicat acestuia o lovitură cu palma peste față, imediat, inculpatul a scos din buzunar un briceag și l-a înjunghiat de mai multe ori pe K.Z., care încerca să fugă, în cele din urmă, partea vătămată a reușit să iasă afară din discotecă, a căzut pe jos, pierzându-și conștiința. A fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Miercurea Ciuc, ulterior fiind transportată și internată la Spitalul Clinic de Urgență Târgu Mureș, fiind supus unei intervenții chirurgicale.

Din raportul medico-legal a rezultat că partea vătămată a suferit multiple plăgi înțepate care s-au putut produce prin loviri directe, repetate cu un instrument tăietor-înțepător. Prin natura și gravitatea leziunilor suferite, viața victimei a fost pusă în primejdie, aceasta fiind salvată datorită intervenției chirurgicale de urgență, fiind necesar pentru vindecarea leziunilor suferite un timp de îngrijire de 25 - 30 zile de la data producerii.

Partea vătămată a fost spitalizată în perioada 8 iunie - 17 iunie 2008 la Spitalul Județean de Urgență Miercurea Ciuc, între 17 iunie - 28 iunie 2008 la Spitalul Județean de Urgență Târgu Mureș (Clinica de Chirurgie I) și între 18 august - 28 august 2008 la Spitalul Județean de Urgență Miercurea Ciuc - Secția Balneofizioterapie.

Concluziile raportului medico-legal au fost avizate de Comisia de control și avizare a actelor medico-legale I.M.L. Târgu Mureș.

Inculpatul a recunoscut sincer săvârșirea faptei, declarând că a consumat băuturi alcoolice, dar nu a fost în stare de beție, a lovit partea vătămată după ce aceasta de două ori - la un interval de circa o oră - l-a îmbrâncit și i-a dat o palmă, susținând că a scos briceagul pentru că era speriat.

Fapta inculpatului s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, aceasta fiind dovedită prin probatoriul administrat, declarațiile inculpatului, a părții vătămate, ale martorilor prezenți la discotecă și actele medico-legale.

Având în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei, instanță de fond a constatat că aceasta a fost săvârșită în stare de provocare, datorită comportamentului părții vătămate, respectiv că i-a aplicat o palmă inculpatului și l-a îmbrâncit pe acesta.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gravitatea faptei, care deși a fost comisă fără intenție, a avut urmări grave pentru sănătatea părții vătămate.

S-a reținut că la data comiterii faptei, inculpatul era minor, se afla la primul conflict cu legea penală, iar din referatul de evaluare a rezultat că inculpatul a depus eforturi de integrare în comunitate, un factor de risc evidențiat fiind consumul de alcool.

În raport la aceste circumstanțe reale și personale, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă de 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. i) și ultim C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. b), art. 99 și urm. C. pen. ar fi în măsură să atingă scopul pedepsei.

Cu toate că la data comiterii faptei, inculpatul era minor, instanța de fond a ținut cont și de concluziile referatului de evaluare și a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.

Au fost aplicate prevederile art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

În cauză s-a constituit parte civilă partea vătămată K.Z., cu suma de 10.000 RON despăgubiri materiale și 10.000 RON, despăgubiri morale.

Instanța a reținut că partea civilă nu a făcut dovada despăgubirilor materiale, motiv pentru care aceste pretenții au fost respinse. Întrucât a suferit o daună morală constând în disconfortul psihic cauzat de spitalizări și problemele brațului stâng, instanța de fond a apreciat că partea vătămată este îndreptățită la repararea acesteia, astfel inculpatul a fost obligat să plătească 5.000 RON părții civile.

Referitor la cheltuielile de spitalizare ale părții civile, instanța de fond le-a găsit întemeiate, însă în opinia instanței de fond inculpatul a fost obligat la plata acestora, proporțional cu culpa acestuia (50%).

Astfel, inculpatul a fost obligat să plătească 1.433,33 RON Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș și 1.629,50 RON Spitalului Județean de Urgență Miercurea Ciuc, cu dobânzile legale aferente.

La plata despăgubirilor părților civile de mai sus, inculpatul, minor la data comiterii faptei, a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, tatăl P.Ș.

Au fost confiscate mijloacele materiale de probă și s-a dispus distrugerea acestora după rămânerea definitivă a hotărârii.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., a declarat apel inculpatul.

Prin motivele orale de apel, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate în sensul modificării modalității de executare a pedepsei aplicate, respectiv aplicarea suspendării condiționate sau a suspendării sub supraveghere, arătând că a recunoscut sincer fapta, a fost provocat, era minor la data comiterii infracțiunii, astfel că sunt îndeplinite condițiile privind suspendarea executării pedepsei în una din cele două modalități.

Prin Decizia penală nr. 29/A din 1 aprilie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.M. împotriva Sentinței penale nr. 28 din 7 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Harghita, în Dosarul nr. 1466/96/2010.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei 100 RON cu titlu de cheltuielile judiciare parțiale în favoarea statului.

S-a reținut că prima instanță, având în vedere concluziile referatului de evaluare efectuat în cauză de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, în mod corect a concluzionat că se impune executarea pedepsei în regim de detenție, în caz contrar pedeapsa neputând să-și atingă scopul.

Mai mult, s-a apreciat că prima instanță a fost extrem de indulgentă cu inculpatul, aplicând-i o pedeapsă de doar 2 ani închisoare, în condițiile în care este cel puțin discutabilă și reținerea stării de provocare, deoarece inițial inculpatul a îmbrâncit victima, care apoi a ripostat, însă, având în vedere că doar inculpatul a declarat apel, iar în propria cale de atac nu i se poate agrava situația, instanța de control judiciar nu a mai putut pune în discuție starea de provocare, neavând astfel nici posibilitatea de a majora pedeapsa aplicată de tribunal.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.M., solicitând schimbarea modalității de executare a pedepsei, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care a fost condamnat, respectiv cea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. i) și ultim C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. b) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, precum și circumstanțelor personale ale recurentului inculpat.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, se reține că suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ca mijloc de individualizare judiciară a pedepsei, pot fi acordate de către instanță dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, iar din datele care caracterizează persoana inculpatului nu se poate desprinde o asemenea concluzie. Inculpatul, comițând fapta în circumstanțele anterior menționate, dovedește un comportament ce nu permite presupunerea că aplicarea unei pedepse cu suspendare a executării ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea sa și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Este neîndoielnic că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracțiune, precum și împrejurările în care a fost comisă și modul de acționare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont și de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare consfințit prin disp. art. 52 C. pen.

Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 29/A din 1 aprilie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2011.