ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1995/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 630/COM din 17 iunie 2010 Tribunalul Neamț a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunile principală și conexe formulate de reclamanții B.E., B.L. și B.C. în contradictoriu cu pârâții SC A. SA și G.V., ca prescrise.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că cererile de chemare în judecată au fost depuse la poștă la data de 27 noiembrie 2009, fiind înregistrate la Judecătoria Roman la data de 30 noiembrie 2009. Potrivit art. 1, 3 și 8 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege; termenul prescripției este de 3 ani, termen ce începe să curgă în cazul acțiunii în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. În cauză, termenul de prescripție a început să curgă de la data de 8 august 2006, dată la care s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de B.C.

și raportat la data introducerii prezentelor cereri formulate de B.E., L. și C. instanța de fond a constatat că s-a depășit termenul prescris de normele legale. În termen legal împotriva hotărârii tribunalului reclamanții B.E., B.C. și B.L. au formulat apeluri, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 100/2010 pronunțată la data de 25 noiembrie 2010 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanții B.E., B.C.

și B.L., reținând că, potrivit art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958 prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță necompetentă, iar pentru a produce efectul întreruptiv este necesar ca acțiunea să fie admisă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, însă aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speța de față, întrucât acțiunile anterioare formulate de cei trei reclamanți au fost respinse. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul B.E., solicitând admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru a se constata că acțiunea nu este prescrisă.

Critica adusă deciziei atacate, se referă în esență la faptul că în mod greșit au reținut cele două instanțe că acțiunea este prescrisă, având în vedere că la data de 20 mai 2009 reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului, aceasta tăcând obiectul Dosarului nr. 2189/291/2009 aflat pe rolul Judecătoriei Roman și ca urmare a operat întreruperea cursului prescripției, potrivit art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

În aceste condiții, se susține că, cursul prescripției a fost întrerupt la data de 20 mai 2009, prin formularea cererii de chemare în judecată în Dosarul nr. 2189/291/2009 al Judecătoriei Roman, în care s-a pronunțat Sentința nr. 3435 din 24 noiembrie 2009, prin care s-a respins acțiunea ca prematur introdusă, iară însă a se soluționa fondul cauzei Mai susține recurentul că, într-adevăr, potrivit art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, prescripția nu este întreruptă dacă cererea de chemare în judecată a fost respinsă, însă apreciază că legiuitorul a avut în vedere, rară îndoială respingerea fondului cauzei.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și de temeiurile de drept invocate, se constată că recursul reclamantului este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Susținerea recurentului, potrivit căreia, cererea formulată nu este prescrisă, în raport de împrejurarea că s-a formulat cerere de chemare în judecată, care are ca efect întreruperea cursului prescripției, se constată această critică nu este fondată, urmând a fi înlăturată. Prin întreruperea cursului prescripției extinctive se înțelege oprirea cursului acesteia datorită unei cauze, după ivirea căreia prescripția începe să curgă tară a se mai ține seama de timpul ce s-a scurs până atunci, astfel că, după încetarea cauzei de întrerupere, începe să curgă o nouă prescripție cu aceeași durată.

În acest sens, Decretul nr. 167/1958 prevede trei cauze de întrerupere a cursului prescripției extinctive, respectiv, recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția; introducerea unei cereri de chemare în judecată; săvârșirea unui act începător de executare.

În raport de aceste precizări, se constată că reclamantul face o confuzie între situația în care se introduce o cerere de chemare în judecată și situația în care cererea de chemare în judecată întrerupe cursul prescripției extinctive, cu începere de la data introducerii ei, în măsura în care va fi admisă printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă, întrucât efectul întreruptiv de prescripție extinctivă al cererii de chemare în judecată nu se va produce dacă cererea de chemare în judecată este respinsă, anulată, perimată, ori, prin Sentința nr. 3435 din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Roman, în Dosarul nr. 2189/291/2009 s-a respins acțiunea reclamantului ca prematur introdusă pentru neîndeplinirea procedurii concilierii prealabile prevăzute de art. 720 C. proc.

civ., astfel cum a susținut și reclamantul B.E. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.E. împotriva Deciziei nr. 100/2010 din 25 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2011.