ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1995/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 630/COM din 17 iunie 2010

Tribunalul Neamț a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a

respins acțiunile principală și conexe formulate de reclamanții B.E., B.L. și

B.C. în contradictoriu cu pârâții SC A. SA și G.V., ca prescrise.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că cererile de chemare în judecată au fost depuse la poștă la data de

27 noiembrie  2009, fiind înregistrate la Judecătoria Roman la data de 30

noiembrie  2009.

Potrivit art. 1, 3 și 8 din Decretul

nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin

prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege; termenul

prescripției este de 3 ani, termen ce începe să curgă în cazul acțiunii în

repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, de la data când păgubitul a

cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de

ea.

În cauză, termenul de prescripție a

început să curgă de la data de 8 august 2006, dată la care s-a confirmat

propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de B.C. și raportat la data

introducerii prezentelor cereri formulate de B.E., L. și C. instanța de fond a

constatat că s-a depășit termenul prescris de normele legale.

În termen legal împotriva hotărârii

tribunalului reclamanții B.E., B.C. și B.L. au formulat apeluri, criticând

soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 100/2010

pronunțată la data de 25 noiembrie 2010 a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de reclamanții B.E., B.C. și B.L., reținând că, potrivit art. 16 lit.

b) din Decretul nr. 167/1958 prescripția se întrerupe prin introducerea unei

cereri de chemare în judecată, chiar dacă cererea a fost introdusă la o

instanță necompetentă, iar pentru a produce efectul întreruptiv este necesar ca

acțiunea să fie admisă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, însă

aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speța de față, întrucât acțiunile

anterioare formulate de cei trei reclamanți au fost respinse.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs reclamantul B.E., solicitând admiterea recursului,

casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru a se constata că acțiunea nu este

prescrisă.

Critica adusă deciziei atacate, se

referă în esență la faptul că în mod greșit au reținut cele două instanțe că

acțiunea este prescrisă, având în vedere că la data de 20 mai 2009 reclamantul

a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului, aceasta tăcând

obiectul Dosarului nr. 2189/291/2009 aflat pe rolul Judecătoriei Roman și ca

urmare a operat întreruperea cursului prescripției, potrivit art. 16 lit. b)

din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

În aceste condiții, se susține că,

cursul prescripției a fost întrerupt la data de 20 mai 2009, prin formularea

cererii de chemare în judecată în Dosarul nr. 2189/291/2009 al Judecătoriei

Roman, în care s-a pronunțat Sentința nr. 3435 din 24 noiembrie 2009, prin care

s-a respins acțiunea ca prematur introdusă, iară însă a se soluționa fondul

cauzei

Mai susține recurentul că,

într-adevăr, potrivit art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, prescripția

nu este întreruptă dacă cererea de chemare în judecată a fost respinsă, însă

apreciază că legiuitorul a avut în vedere, rară îndoială respingerea fondului

cauzei.

Analizând decizia atacată în raport

de criticile formulate și de temeiurile de drept invocate, se constată că

recursul reclamantului este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele

considerente:

Susținerea recurentului, potrivit

căreia, cererea formulată nu este prescrisă, în raport de împrejurarea că s-a

formulat cerere de chemare în judecată, care are ca efect întreruperea cursului

prescripției, se constată această critică nu este fondată, urmând a fi înlăturată.

Prin întreruperea cursului

prescripției extinctive se înțelege oprirea cursului acesteia datorită unei

cauze, după ivirea căreia prescripția începe să curgă tară a se mai ține seama

de timpul ce s-a scurs până atunci, astfel că, după încetarea cauzei de

întrerupere, începe să curgă o nouă prescripție cu aceeași durată.

În acest sens, Decretul nr. 167/1958

prevede trei cauze de întrerupere a cursului prescripției extinctive,

respectiv, recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în

folosul căruia curge prescripția; introducerea unei cereri de chemare în

judecată; săvârșirea unui act începător de executare.

În raport de aceste precizări, se

constată că reclamantul face o confuzie între situația în care se introduce o

cerere de chemare în judecată și situația în care cererea de chemare în

judecată întrerupe cursul prescripției extinctive, cu începere de la data

introducerii ei, în măsura în care va fi admisă printr-o hotărâre definitivă

sau irevocabilă, întrucât efectul întreruptiv de prescripție extinctivă al

cererii de chemare în judecată nu se va produce dacă cererea de chemare în

judecată este respinsă, anulată, perimată, ori, prin Sentința nr. 3435 din 24

noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Roman, în Dosarul nr. 2189/291/2009 s-a

respins acțiunea reclamantului ca prematur introdusă pentru neîndeplinirea

procedurii concilierii prealabile prevăzute de art. 720 C. proc. civ., astfel

cum a susținut și reclamantul B.E.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul B.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul B.E. împotriva Deciziei nr. 100/2010 din 25 noiembrie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2011.