ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3453/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5019/121/2009, pe rolul Tribunalul Galați, reclamanta G.L, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1.435.008 euro la cursul Băncii Naționale a României din ziua achitării, reprezentând daune morale suferite de soțul reclamantei în perioada 1949 - 1964, ca urmare a condamnării cu caracter politic.

Ulterior, prin acțiunea înregistrată sub nr. 4953/121/2009 la aceeași instanță, reclamanta a solicitat instanței să se constate caracterul politic al măsurii administrative, având ca obiect stabilirea domiciliului obligatoriu în perioada 29 mai 1951 - 15 noiembrie 1953 (2 ani și 6 luni) cu privire la soțul său, G.C., precum și constatarea caracterului politic al condamnării acestuia timp de 8 ani și 8 luni în perioada 5 octombrie 1948 - 24 mai 1951 și 16 iulie 1958 - 30 iulie 1964. La termenul de judecată din 6 noiembrie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 164 C. proc. civ., cele două acțiuni au fost conexate, iar prin sentința civilă nr. 1844 din 30 septembrie 2010, Tribunalul Galați a respins ca nefondate acțiunile conexate formulate de reclamanta G.L.

în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta s-a căsătorit cu G.C., condamnat politic, la data de 4 martie 1966, ulterior condamnării acestuia în perioadele 5 octombrie 1948 - 24 mai 1951 și 16 iulie 1958 - 30 iulie 1964, iar pe de altă parte s-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit în condițiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta G.L. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 260/A din 23 noiembrie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta G.L., reținând că, chiar dacă s-ar admite vocația reclamantei de a solicita despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului condamnat politic G.C., urmează a fi avute în vedere considerentele deciziei nr. 12 din 19 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de Conducere al Curții de Apel București și Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați și care stabilește că, urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) Teza I-a din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în M. Of.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta G.L., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală întrucât, recurenta consideră că, Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, invocată de instanță în motivare, nu poate fi aplicată cauzelor aflate pe rol la data pronunțării ei, ci acțiunilor înregistrate ulterior publicării sale în M. Of. Mai susține recurenta că, la data introducerii cererii de chemare în judecată sub imperiul Legii nr. 221/2009, s-a născut un drept Ia acțiune pentru a solicita despăgubiri, inclusiv în temeiul art. 5, alin. (1), lit. a), astfel că, legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului.

În acest context, recurenta arată că, principiul neretroactivității legii civile noi este acea regulă de drept, potrivit căreia, o lege civilă se aplică numai situațiilor care se ivesc în practică după intrarea ei în vigoare, neputându-se aplica faptelor sau actelor juridice petrecute anterior. Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul reclamantei G.L. să fie respins, pentru următoarele considerente: Reclamanta G.L. a promovat acțiunea privind obligarea Statului Român la acordarea daunelor morale, în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, în calitate de persoană îndreptățită.

Prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. din 15 noiembrie 2010, astfel că, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție. Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, decizia prin care o normă de drept a fost declarată neconstituțională își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în M. Of., iar pe durata acestui termen, dispozițiile sunt suspendate de drept. În condițiile stabilite de art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 și art. 147 alin. (4) din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, iar efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția.

Decizia Curții Constituționale este general obligatorie, opozabilă „erga omnes", inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor. Având în vedere considerentele arătate, concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța învestită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplica norma declarată neconstituțională având obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin Decizia Curții Constituționale. În ceea ce privește susținerea recurentei, potrivit căreia, instanța de apel nu trebuia să aibă în vedere, la motivarea deciziei recurate, decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că este nefondată, urmând a fi înlăturată.

Aceasta deoarece, prin decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recursul în interesul legii, s-a stabilit că, urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei legal pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în M. Of. Pe de altă parte, împrejurarea că Deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor dă expresie unui alt principiu constituțional, acela al neretroactivității, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite.

În speță, nu există însă un drept definitiv câștigat, iar reclamanta nu era titularul unui bun susceptibil de protecție în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului câtă vreme la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010 nu exista o hotărâre definitivă, care să fi confirmat dreptul reclamantului. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta G.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G.L. împotriva deciziei civile nr. 260/A din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2012.