ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3453/2012

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată sub nr. 5019/121/2009, pe rolul Tribunalul Galați,

reclamanta G.L, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin

Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat să se dispună obligarea acestuia la

plata sumei de 1.435.008 euro la cursul Băncii Naționale a României din ziua

achitării, reprezentând daune morale suferite de soțul reclamantei în perioada

1949 - 1964, ca urmare a condamnării cu caracter politic.

Ulterior, prin acțiunea înregistrată sub

nr. 4953/121/2009 la aceeași instanță, reclamanta a solicitat instanței să se constate

caracterul politic al măsurii administrative, având ca obiect stabilirea domiciliului

obligatoriu în perioada 29 mai 1951 - 15 noiembrie 1953 (2 ani și 6 luni) cu privire

la soțul său, G.C., precum și constatarea caracterului politic al condamnării acestuia

timp de 8 ani și 8 luni în perioada 5 octombrie 1948 - 24 mai 1951 și 16 iulie 1958

- 30 iulie 1964.

La termenul de judecată din 6 noiembrie

2009, în temeiul dispozițiilor art. 164 C. proc. civ., cele două acțiuni au fost

conexate, iar prin sentința civilă nr. 1844 din 30 septembrie 2010, Tribunalul Galați

a respins ca nefondate acțiunile conexate formulate de reclamanta G.L. în contradictoriu

cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

că reclamanta s-a căsătorit cu G.C., condamnat politic, la data de 4 martie 1966,

ulterior condamnării acestuia în perioadele 5 octombrie 1948 - 24 mai 1951 și 16

iulie 1958 - 30 iulie 1964, iar pe de altă parte s-a apreciat că reclamanta nu a

făcut dovada prejudiciului moral suferit în condițiile prevăzute de art. 5

alin. (1) din Legea nr. 221/2009.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamanta G.L. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Galați, secția

I

civilă, prin decizia civilă nr. 260/A din

23 noiembrie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta G.L., reținând

că, chiar dacă s-ar admite vocația reclamantei de a solicita despăgubiri în temeiul

Legii nr. 221/2009, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului condamnat

politic G.C., urmează a fi avute în vedere considerentele deciziei nr. 12 din 19

septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul

în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Colegiul de Conducere al Curții de Apel București

și Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați și care stabilește că, urmare

a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile

art. 5 alin. (1) lit. a) Teza I-a din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu

caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele

și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la

data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în M. Of.

Împotriva acestei decizii, în termen legal

a declarat recurs reclamanta G.L., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe

fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Critica adusă deciziei atacate se referă

în esență la faptul că instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală întrucât,

recurenta consideră că, Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, invocată

de instanță în motivare, nu poate fi aplicată cauzelor aflate pe rol la data pronunțării

ei, ci acțiunilor înregistrate ulterior publicării sale în M. Of.

Mai susține recurenta că, la data introducerii

cererii de chemare în judecată sub imperiul Legii nr. 221/2009, s-a născut un drept

Ia acțiune pentru a solicita despăgubiri, inclusiv în temeiul art. 5, alin. (1),

lit. a), astfel că, legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare

în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului.

În acest context, recurenta arată că, principiul

neretroactivității legii civile noi este acea regulă de drept, potrivit căreia,

o lege civilă se aplică numai situațiilor care se ivesc în practică după intrarea

ei în vigoare, neputându-se aplica faptelor sau actelor juridice petrecute anterior.

Analizând critica adusă deciziei atacate

în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este

nefondată, urmând ca recursul reclamantei G.L. să fie respins, pentru următoarele

considerente:

Reclamanta G.L. a promovat acțiunea privind

obligarea Statului Român la acordarea daunelor morale, în temeiul dispozițiilor

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, în calitate de persoană îndreptățită.

Prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358 din

21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. din 15 noiembrie

2010, astfel că, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea

nr. 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție,

decizia prin care o normă de drept a fost declarată neconstituțională își încetează

efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în M. Of., iar pe durata acestui

termen, dispozițiile sunt suspendate de drept.

În condițiile stabilite de art. 31

alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 și art. 147 alin. (4) din Constituție, decizia

care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie,

iar efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost

invocată excepția.

Decizia Curții Constituționale este general

obligatorie, opozabilă „erga omnes", inclusiv pentru instanțele judecătorești

și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare, ea are efect

asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.

Având în vedere considerentele arătate,

concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională

nu se mai poate aplica, instanța învestită cu soluționarea unei acțiuni căreia i

se aplica norma declarată neconstituțională având obligația să nu aplice în acea

cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin Decizia

Curții Constituționale.

În ceea ce privește susținerea recurentei,

potrivit căreia, instanța de apel nu trebuia să aibă în vedere, la motivarea deciziei

recurate, decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

se constată că este nefondată, urmând a fi înlăturată.

Aceasta deoarece, prin decizia nr. 12

din 19 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recursul în

interesul legii, s-a stabilit că, urmare a Deciziilor Curții Constituționale

nr. 1358/2010 și 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei legal pentru cauzele

nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional

în M. Of.

Pe de altă parte, împrejurarea că Deciziile

Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor dă expresie unui alt principiu

constituțional, acela al neretroactivității, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce

atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite.

În speță, nu există însă un drept definitiv

câștigat, iar reclamanta nu era titularul unui bun susceptibil de protecție în sensul

art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului

câtă vreme la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010 nu exista

o hotărâre definitivă, care să fi confirmat dreptul reclamantului.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamanta G.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanta G.L. împotriva deciziei civile nr. 260/A

din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2012.