ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1854/2013

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată, următoarele:

Prin cererea cu nr.

10.009/121/2011 înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul P.S.F. a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul

Finanțelor Publice București, să se constate caracterul politic al măsurilor

administrative luate de pârât față de el în perioada dictaturii comuniste și

obligarea pârâtului la plata sumei de 300.000 RON, cu titlu de despăgubiri

morale.

Prin sentința

civilă nr. 115 din 18 ianuarie 2012 Tribunalul Galați a repins ca nefondată excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice București, excepție invocată de către pârât; a admis

excepția prescripției extinctive privind pretențiile formulate în baza

dispozițiilor art. 998-999 C. civ. și, în consecință, a respins acest capăt de

cerere ca fiind prescris sub aspect extinctiv; a admis în parte acțiunea

formulată de reclamant și a constatat caracterul politic al măsurilor

administrative luate împotriva acestuia, conform dosarului de urmărire

informativă nr. 202/BO/1984 întocmit de fosta Securitate a Statului; a respins

ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor

morale, conform dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 și

a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.000 RON cheltuieli de

judecată.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs reclamantul P.S.F. și pârâtul Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice București.

Prin decizia

civilă nr. 331/R din 5 iunie 2012 Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a

respins ca nefondate recursurile reținând ca fiind neîntemeiate criticile

formulate atât de reclamant cât și de pârât cu privire la legalitatea și

temeinicia sentinței atacate.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul P.S.F. criticând-o ca fiind

nelegală și netemeinică.

În susținerea

cererii sale, recurentul a arătat că în considerentele și dispozitivul

hotărârii primei instanțe numele său este consemnat greșit, P.A.S.F. în loc de

P.S.F. și a solicitat îndepărtarea acestei erori.

Totodată

recurentul susține că soluția de respingere a cererii sale de acordare a

daunelor morale este una greșită, în dezacord cu premiza de la care se

pornește.

Astfel, arată

că este rațional să se considere ca moment al începerii curgerii termenului de

prescripție de 3 ani momentul la care a intrat în posesia dosarului de urmărire

informativă, iar nu anul revoluției române din 1989.

Având în

vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța

se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de

fond, care fac de prisos în tot sau în parte cererea fondului, Înalta Curte va

examina cu prioritate excepția inadmisibilității recursului.

Astfel,

analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale

incidente prin raportare la excepția inadmisibilității, Înalta Curte urmează să

respingă recursul ca inadmisibil, în considerarea următoarelor:

Potrivit

dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., „sunt supuse recursului hotărârile date

fără drept de apel, precum și cele date în apel”.

Prin urmare,

potrivit legii, nu există posibilitatea de a declara recurs împotriva unei

hotărâri pronunțate în recurs deoarece, conform dispozițiilor art. 377 alin.

(2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile,

deci nesusceptibile de recurs.

Una dintre

principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității

căilor de atac, și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor

și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege,

și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul

enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129

din Constituție, care prevede dreptul părților și a procurorului de a folosi

căile de atac, însă numai în condițiile legii.

În speță, se

constată că decizia recurată este o hotărâre pronunțată de o instanță de

recurs, fiind deci irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ., nesusceptibilă deci de a fi atacată, la rândul său, cu recurs,

nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare,

împotriva sa putând fi exercitate, în condițiile legii, doar căile

extraordinare de atac.

Această

concluzie decurge și din observarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., care enumeră categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, și în

cuprinsul cărora nu sunt incluse și deciziile date în recurs, precum și din

principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

Cât privește

solicitarea recurentului de îndepărtare a erorii constând în consemnarea

greșită a numelui său, în conformitate cu prevederile art. 281 alin. (1) C.

proc. civ. „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și

susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale

din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”, iar

potrivit prevederilor art. 281

2a

din același Cod, îndepărtarea

hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în

condițiile art. 281.

În

consecință, față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) și art. 377 alin. (2) pct. 4

din același Cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de

reclamantul P.S.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul P.S.F. împotriva deciziei civile nr. 311/R din

5 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 aprilie 2013.