ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3328/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 234/CA din data de 5

iulie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul

S.S. în contradictoriu cu pârâta A.S. România.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță apreciat, în esență, că reclamantul nu a invocat vătămarea unui drept

subiectiv propriu sau a unui interes privat, situație care să justifice obligarea

autorității publice la efectuarea unei operațiuni administrative pe motiv de încălcare

a unui interes legitim public.

În data de 06 octombrie

2010, reclamantul S.S. a solicitat completarea hotărârii nr. 234/CA/2010 pronunțată

de Curtea de Apel Constanța, solicitând ca instanța să se pronunțe și asupra cererii

necontencioase formulate în Dosarul nr. 182/36/2010 având ca obiect introducerea

în procesul de standardizare a temelor ce au făcut obiectul Dosarelor 1478/36/2008

și 2805/36/2008 în vederea constituirii de standarde române cu aplicare obligatorie,

prin sistemul instituționalizat al A.S. România.

Prin sentința civilă

nr. 376/CA din data de 8 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanța,secția comercială,

maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea

de completare formulată de reclamantul S.S.

Curtea a constatat că

prin încheierea interlocutorie pronunțată în Dosarul nr. 182/36/2010 al Curții de

Apel Constanța, instanța s-a pronunțat asupra cererii reclamantului de pronunțare

a unei hotărâri parțiale în raport de așa-zisa achiesare a pârâtei la constituirea

de standarde române cu aplicarea obligatorie pe temele propuse de reclamant, apreciind

că cele exprimate de pârâtă cu ocazia formulării întâmpinării nu reprezintă o achiesare

în sens juridic la cererea reclamantului ce consideră necesară aprobarea unor standarde

obligatorii pentru capacele de canalizare și, pe cale de consecință, nu se poate

reține cu temei juridic că s-ar impune aplicarea procedurii necontencioase prevăzută

de art. 331 C. proc. civ. pentru a se valorifica această „achiesare”.

A mai arătat prima instanță

că procedura necontencioasă nu este una aplicabilă în materia contenciosului administrativ,

materie în care reclamantul și-a plasat cererea de chemare în judecată, cunoscut

fiind faptul că această materie este guvernată de anumite norme și reguli specifice

printre care și dovedirea unei vătămări în drepturi proprii sau a unui interes privat.

Împotriva ambelor sentințe

a declarat recurs reclamantul S.S.

În recursul formulat împotriva

sentinței civile nr. 234/CA din data de 5 iulie 2010 din data de 8 noiembrie 2010

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ

și fiscal, recurentul a arătat că urmează a depune motivele de recurs printr-un

memoriu separat.

Examinând actele și înscrisurile

dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu a fost motivat potrivit dispozițiilor

legale și, în consecință, urmează a constata nulitatea acestuia.

Art. 302¹ C.

proc. civ. arată că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea

lor, sau mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Ca regulă, potrivit dispozițiilor

art. 301 C. proc. civ.,

„termenul de recurs este de 15 zile

de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel

”, iar, potrivit

art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul

termenului de recurs.”

Or, din examinarea înscrisurilor

depuse, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a motivat recursul formulat

împotriva sentințelor civile nr. 234/CA și nr. 376/CA a Curții de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Înscrisurile depuse nu

conțin argumente care ar putea fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de dispozițiile

art. 304 din C. proc. civ.

În cauză nu s-a constatat

existența unor

motive de recurs de ordine publică

și nici nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de

art. 103 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ.

Art. 306

alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal.

Pentru aceste considerente,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 302¹,

Înalta Curte urmează a constata nul recursul formulat în cauză de recurentul-reclamant

S.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

formulat de de S.S. împotriva sentinței civile nr. 234/CA din data de 5 iulie 2010

și a sentinței civile nr. 376/CA din data de 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 iunie 2011.