ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3328/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 234/CA din data de 5 iulie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul S.S. în contradictoriu cu pârâta A.S. România. Pentru a hotărî astfel, prima instanță apreciat, în esență, că reclamantul nu a invocat vătămarea unui drept subiectiv propriu sau a unui interes privat, situație care să justifice obligarea autorității publice la efectuarea unei operațiuni administrative pe motiv de încălcare a unui interes legitim public. În data de 06 octombrie 2010, reclamantul S.S.

a solicitat completarea hotărârii nr. 234/CA/2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, solicitând ca instanța să se pronunțe și asupra cererii necontencioase formulate în Dosarul nr. 182/36/2010 având ca obiect introducerea în procesul de standardizare a temelor ce au făcut obiectul Dosarelor 1478/36/2008 și 2805/36/2008 în vederea constituirii de standarde române cu aplicare obligatorie, prin sistemul instituționalizat al A.S. România. Prin sentința civilă nr. 376/CA din data de 8 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanța,secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de completare formulată de reclamantul S.S.

Curtea a constatat că prin încheierea interlocutorie pronunțată în Dosarul nr. 182/36/2010 al Curții de Apel Constanța, instanța s-a pronunțat asupra cererii reclamantului de pronunțare a unei hotărâri parțiale în raport de așa-zisa achiesare a pârâtei la constituirea de standarde române cu aplicarea obligatorie pe temele propuse de reclamant, apreciind că cele exprimate de pârâtă cu ocazia formulării întâmpinării nu reprezintă o achiesare în sens juridic la cererea reclamantului ce consideră necesară aprobarea unor standarde obligatorii pentru capacele de canalizare și, pe cale de consecință, nu se poate reține cu temei juridic că s-ar impune aplicarea procedurii necontencioase prevăzută de art. 331 C. proc.

civ. pentru a se valorifica această „achiesare”. A mai arătat prima instanță că procedura necontencioasă nu este una aplicabilă în materia contenciosului administrativ, materie în care reclamantul și-a plasat cererea de chemare în judecată, cunoscut fiind faptul că această materie este guvernată de anumite norme și reguli specifice printre care și dovedirea unei vătămări în drepturi proprii sau a unui interes privat. Împotriva ambelor sentințe a declarat recurs reclamantul S.S. În recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 234/CA din data de 5 iulie 2010 din data de 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, recurentul a arătat că urmează a depune motivele de recurs printr-un memoriu separat.

Examinând actele și înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu a fost motivat potrivit dispozițiilor legale și, în consecință, urmează a constata nulitatea acestuia. Art. 302¹ C. proc. civ. arată că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel ”, iar, potrivit art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.” Or, din examinarea înscrisurilor depuse, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a motivat recursul formulat împotriva sentințelor civile nr. 234/CA și nr. 376/CA a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Înscrisurile depuse nu conțin argumente care ar putea fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 din C. proc. civ. În cauză nu s-a constatat existența unor motive de recurs de ordine publică și nici nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. Art. 306 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 302¹, Înalta Curte urmează a constata nul recursul formulat în cauză de recurentul-reclamant S.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul formulat de de S.S. împotriva sentinței civile nr. 234/CA din data de 5 iulie 2010 și a sentinței civile nr. 376/CA din data de 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2011.