ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 153/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 8053 din 13 iunie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 40206/3/2005 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta A.V.A.S. împotriva pârâților C.V.N., A. Ltd București, SC E. SRL prin lichidator judiciar SC B.N.P. C. SRL Drăgănești - Olt și în consecință s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 4105/1999 și restituirea pachetului de acțiuni aferente contractului, pârâții fiind obligați în solidar la plata sumei de 884.302,04 lei (ron) reprezentând penalități și dobânzi pentru neplata la termen a ratei nr. 3 către reclamantă.

S-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâților la plata contravalorii acțiunilor la valoare nominală a acestora de la data semnării contractului, precum și plata daunelor-interese pretinse pentru diminuarea valorii pachetului de acțiuni. Pârâta A. Ltd București a fost obligată la plata sumei de 510 RON cheltuieli de judecată către reclamantă și s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea onorariului de expertiză.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că reclamanta a solicitat să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 4105/1999 completat prin actul adițional din 28 iunie 2006, obligarea pârâților în solidar la plata daunelor- interese într-un cuantum estimat provizoriu la 4.297.907,04 lei (ron) reprezentând dobânzi și penalități de întârziere pentru neplata la termen a ratei nr. 3, calculată la data de 10 noiembrie 2005 precum și contravaloarea acțiunilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui rezoluțiune s-a solicitat, la valoarea nominală a acestora de la data încheierii contractului, cu precizarea că în situația în care după efectuarea expertizei va rezulta un alt prejudiciu eventualele daune-interese vor fi solicitate în conformitate cu art. 21 alin. (3) din O.G.

nr. 25/2002. Invocând dispozițiile C. civ. și ale art. 21 din O.G. nr. 25/2002 reclamanta a arătat că la data de 17 dec 1999 între antecesorul său Fondul Proprietății de Stat și SC E. SRL s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 4105 având ca obiect vânzarea pachetului de acțiuni reprezentând capitalul social al SC Z. SA Calafat, prețul urmând a se achita conform anexei 5 la contract. Potrivit actului adițional la acest contract încheiat la 28 iunie 2006 între reclamantă, pârâta SC E. SRL, SC A.U.

Ltd Londra și V.C.N., în calitate de cumpărători, art. 8 octombrie 1 din contract s-a modificat în sensul că cei trei cumpărători se obligă să realizeze în solidar toate obligațiile de mediu și să efectueze din surse proprii sau atrase pe numele lor o investiție aport de capital în valoare de 2.027.928 dolari SUA în 5 ani, răspunderea acestora pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor contractuale fiind solidară în conformitate cu clauza prevăzută la art. 7. În acest context, arată tribunalul, având în vedere și poziția procesuală a pârâților care au recunoscut că nu și-au respectat obligațiile contractuale privind plata celei de a 3-a rate de preț și efectuarea volumului investițional asumat, în considerarea caracterului sinalagmatic al contra încheiat intre părți s-a apreciat ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1020-1021 C. civ., iar sancțiunea pentru neîndeplinirea culpabilă a acestor obligații este rezoluțiunea contractului cu consecința restituirii pachetului de acțiuni ce a făcut obiectul acestuia.

Referitor la solicitarea reclamantei, privind obligarea pârâților la plata penalităților și dobânzile lor pentru neachitarea la termen a ratei a 3-a s-a apreciat în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 și pe baza expertizei efectuate în cauză că este întemeiată cererea privind obligarea pârâților la plata sumelor solicitate cu acest titlu, al cărui cuantum a fost determinat pe baza expertizei efectuate în cauză. Au fost înlăturate apărările pârâtelor în sensul că în speță dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 25/2002 nu sunt aplicabile unui contract încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ cu motivarea că din cuprinsul acestuia rezultă în mod expres că dispozițiile legale sunt incidente și contractelor aflate în derulare, astfel încât nu se poate aprecia că ar fi încălcat principiul neretroactivității legii civile.

În egală măsură, chiar în absența unei clauze contractuale referitoare la plata daunelor -interese moratorii acestea sunt datorate ca efect al legii speciale, respectiv O.G. nr. 25/2002 derogatorie de la clauzele contractuale și de la dispozițiile comune ale C. civ. Din aceleași considerente a fost înlăturată și apărarea pârâtelor referitoare la imposibilitatea cumulării penalităților cu dobânzile în condițiile în care potrivit art. 21 alin. (1) 1 din actul normativ menționat prevede în mod expres că pârâții cumpărători datorează dobânzi și penalități pentru ratele scadente și neachitate, în speță nefiind incidente prin urmare dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002. S-a respins însă capătul de cerere privind plata contravalorii acțiunilor la valoarea nominală a acestora de la data semnării contractului cu motivarea că reclamanta nu a dovedit în condițiile art. 1073-1082 C. civ.

existența prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită pretins săvârșită de cumpărător și eventualul prejudiciu. Au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză care nu au evidențiat o diminuare a valorii pachetului de acțiuni, ci dimpotrivă o creștere a acestora. În baza acelorași considerente și a acelorași probe s-a respins și capătul de cerere din acțiunea precizată a reclamantei având ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 5.881.468 lei cu titlu de prejudiciu cauzat ca urmare a faptului că în urma desființării contractul redevine acționar al unei societăți falimentare deoarece, ulterior vânzării valoarea activelor societății a crescut astfel încât nu se poate susține existența vreunui prejudiciu pentru reclamantă.

Prin Decizia comercială nr. 285 din 23 iunie 2011 a Curții de apel București, secția a V-a s-a respins apelul declarat de reclamantă și s-a admis apelul declarat de pârâții A. Ltd București și N.C. cu consecința schimbării în parte a sentinței în sensul diminuării cuantumului daunelor-interese reprezentând penalități și dobânzile aferente ratei nr. 3 la suma de 509.096,77 lei, la plata căreia au fost obligați în solidari pârâții apelanți, s-a respins cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC E. SRL prin lichidator judiciar SC B.N.P. C. SRL Drăgănești - Olt, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar apelanta A.V.A.S. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 6.525,76 lei către apelanta pârâtă A. Ltd București, reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru și onorariu expert.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a înlăturat criticile reclamantei referitoare la acordarea doar în parte a despăgubirilor solicitate, cu motivarea că raportul de expertiză efectuat în apel nu a confirmat susținerea acesteia referitoare la diminuarea valorii de piață a pachetului de acțiuni ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui rezoluțiune s-a solicitat și nicio diminuare a activelor societății ulterior vânzării astfel că nu se susține nici critica referitoare la redobândirea calității de acționar al unei societăți în stare de faliment. S-a reținut totodată în ceea ce o privește pe intimata pârâtă SC E. SRL prin lichidator judiciar SC B.N.P. C. SRL Drăgănești - Olt că aceasta fiind radiată și-a pierdut capacitatea de folosință, motiv pentru care având în vedere și precizarea reclamantei că își menține pretențiile doar împotriva celorlalți doi pârâți, a respins acțiunea față de această parte.

Cu privire la apelul pârâților, instanța de apel a apreciat, pe baza raportului de expertiză, astfel cum a fost completat în această etapă procesuală, că este întemeiată susținerea acestora referitoare la diminuarea cuantumului daunelor-interese reprezentând penalități și dobânzi. În acest sens au fost avute în vedere concluziile expertizei contabile, opinie separată exprimată de expertul propus de reclamantă precum și precizările apelanților care prin motivele de apel au solicitat reducerea valorii acestor despăgubiri până la suma de 509.096,77 RON, motivând că în cauză operează principiul disponibilității. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. criticând-o pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. derivare din aplicarea greșită a prevederilor art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, art. 1073, 1082 C. civ., art. 129 alin. (5) raportat la art. 296 C. proc. civ. și art. 274 C. proc. civ. În mod concret recurenta arată faptul că dispozițiile art. 21 alin. (1) din OG 25/2002 arată exemplificativ și nu limitativ categoriile de daune-interese pe care A.V.A.S. le poate solicita pentru repararea prejudiciului, în cazul rezoluțiunii contractului, culpa cumpărătorului fiind prezumată pentru această situație, ceea ce nu exclude posibilitatea de a solicita și alte prejudicii în afara celor prevăzute de textul legal anterior menționat, în situația în care aceste prejudicii pot fi cuantificate de către A.V.A.S.

Prin urmare, susține recurenta, aceste prejudicii au fost estimate la suma de 3.413.605 RON reprezentând contravaloarea acțiunilor la valoarea nominală de la data încheierii contractului, sumă care în mod nelegal nu a fost acordată prin decizia recurată. Totodată, în mod greșit, a fost respins capătul de cerere privind obligarea intimaților la plata sumei de 5.881.468 RON cu titlu de prejudiciu ce i-a fost creat ca urmare a diminuării valorii de piață a acțiunilor vândute prin contract cu motivarea că expertiza a evidențiat o creștere și nu o diminuare a valorii pachetului de acțiuni și a activelor societății. Detaliind concluziile expertizei și răspunsul la obiecțiunile formulate recurenta susține că prin decizia recurată au fost încălcate și dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. deoarece neîntemeiat s-a concluzionat că nu a existat prejudiciu în cuantumul anterior menționat. A doua critică vizează diminuarea cuantumului daunelor interese reprezentând penalități și dobânzi pentru neplata la termen a ratei a 3-a în sensul că au fost încălcate dispozițiile art. 296 C. proc. civ., conform cărora în propria cale de atac părții nu i se poate crea o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată. Aceste sume sunt datorate potrivit dispozițiilor art. 21 din actul normativ menționat iar instanța de apel a diminuat cuantumul acestor daune fără a motiva decizia, menționând generic doar faptul că în speță ar funcționa principiul disponibilității. Prin ultimul motiv de recurs recurenta apreciază că în mod greșit și fără a fi îndeplinite condițiile cerute de art. 274 C. proc.

civ. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată deși nu a căzut în pretenții fiindu-i admise în parte capetele de cerere privind plata sumelor datorate cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată că este nefondat. Astfel, în conformitate cu art. 21 alin. (1) din O.G. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea post privatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale,,în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară Autoritatea va reține de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu până la desființarea acestuia”.

Daunele-interese ce pot fi solicitate pentru repararea prejudiciului cauzat Autorității, în speță recurentei, în cazul desființării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni sunt cele prevăzute la lit. a)-c) ale articolului anterior citat, respectiv: sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorare ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale, unele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului și cele prevăzute de H.G. 1045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanților. În conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol stabilirea prejudiciilor cauzate se va face pe baza unei expertize.

În acest context, dând eficiență dispozițiilor art. 1020-1021 C. civ. în sensul rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare din litigiu, pentru stabilirea cuantumului daunelor-interese solicitate de reclamantă s-a dispus în conformitate cu textul legal citat efectuarea unei expertize la prima instanță completată ulterior în soluționarea apelului. Concluziile acestor probe nu pot fi însă cenzurate din perspectiva specificului acestei căi de atac și respectiv a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod, care vizează exclusiv motivele de nelegalitate și nu de netemeinicie ale hotărârii recurate. Cu această precizare, Curtea observă că prevederile art. 21 din O.G.

nr. 25/2002 au fost corect aplicate în speță, valoarea despăgubirilor fiind determinată pe baza unei expertize contabile, astfel încât în mod corect s-a argumentat prin decizia recurată că probele administrate nu au evidențiat producerea altor prejudicii în patrimoniul reclamantei, situație în care justificat s-a admis doar în parte cererea de obligare a pârâților la repararea prejudiciilor cauzate ca urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, în măsura în care cuantumul acestora a fost dovedit. În alți termeni, admiterea doar în parte a pretențiilor reclamantei este rezultatul examinării cuantumului acestora prin prisma dispozițiilor legale anterior menționate și a expertizelor efectuate în cauză în acest scop, nefiind consecința unei interpretări eronate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din O.G.

nr. 25/2002, astfel cum nefondat susține recurenta. În privința motivului de nelegalitate derivat din încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte observă că recurenta nu precizează în concret în ce anume constă nerespectarea acestui text legal, în condițiile în care în cauză au fost administrate toate probele necesare iar prevederile art. 21 din O.G. nr. 25/2002 au fost corect aplicate. Cât privește critica referitoare la înrăutățire situație în propria cale de atac se va reține că și aceasta este nefondată pentru că reclamanta A.V.A.S. a avut dublă calitate de apelant dar și intimat în apelul formulat de pârâții C.V.N. și SC A. Ltd București astfel că nu se poate susține încălcarea dispozițiilor art. 296 C. proc.

civ., diminuarea sumelor la plata cărora aceștia au fost obligați avându-și temeiul în concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, în legătură cu care astfel cum s-a precizat deja este exclusă posibilitatea verificării modului de interpretare a probatoriilor, acest atribut aparținând instanței de apel în virtutea caracterului devolutiv al acestei căi de atac. De asemenea, este nefondată și susținerea conform căreia în lipsa oricărei motivări s-a procedat la diminuarea cuantumului daunelor interese reprezentând dobânzi și penalități deoarece din considerentele deciziei recurate rezultă fără echivoc faptul că au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză care a stabilit suma de 370.050.789 RON cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere, cu opinia separată a expertului din partea A.V.A.S.

potrivit căruia nivelul cumulat al acestui prejudiciu este în valoare de 539.684,88 RON. Aplicarea principiului disponibilității viza faptul că deși din expertiză a rezultat un cuantum inferior al prejudiciului, prin motivele de apel apelanții pârâți au cerut diminuarea acestui cuantum până la suma de 509.096,77 RON, la plata căreia au și fost obligați prin decizia recurată. Referitor la critica privind aplicarea greșită a prevederilor art. 274 Cod se va reține că și aceasta este nefondată în condițiile în care apelul reclamantei A.V.A.S. a fost respins iar cel al pârâților a fost admis, situație în care este evident că aceasta este parte căzută în pretenții, în sensul dispozițiilor legale anterior menționate.

În consecință, recursul este nefondat și va fi respins ca atare în conform cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva Deciziei comerciale nr. 285 din 23 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2012.