ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 153/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 153/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 8053 din 13 iunie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 40206/3/2005

al Tribunalului București, secția a VI-a comercială s-a admis în parte acțiunea

precizată formulată de reclamanta A.V.A.S. împotriva pârâților C.V.N., A. Ltd

București, SC E. SRL prin lichidator judiciar SC B.N.P. C. SRL Drăgănești - Olt

și în consecință s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare

acțiuni nr. 4105/1999 și restituirea pachetului de acțiuni aferente

contractului, pârâții fiind obligați în solidar la plata sumei de 884.302,04

lei (ron) reprezentând penalități și dobânzi pentru neplata la termen a ratei nr.

3 către reclamantă. S-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind

obligarea pârâților la plata contravalorii acțiunilor la valoare nominală a

acestora de la data semnării contractului, precum și plata daunelor-interese

pretinse pentru diminuarea valorii pachetului de acțiuni. Pârâta A. Ltd

București a fost obligată la plata sumei de 510 RON cheltuieli de judecată

către reclamantă și s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată

reprezentând contravaloarea onorariului de expertiză.

Pentru a pronunța această soluție prima

instanță a reținut în esență că reclamanta a solicitat să se dispună

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 4105/1999 completat

prin actul adițional din 28 iunie 2006, obligarea pârâților în solidar la plata

daunelor- interese într-un cuantum estimat provizoriu la 4.297.907,04 lei (ron)

reprezentând dobânzi și penalități de întârziere pentru neplata la termen a

ratei nr. 3, calculată la data de 10 noiembrie 2005 precum și contravaloarea

acțiunilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui

rezoluțiune s-a solicitat, la valoarea nominală a acestora de la data

încheierii contractului, cu precizarea că în situația în care după efectuarea

expertizei va rezulta un alt prejudiciu eventualele daune-interese vor fi

solicitate în conformitate cu art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002.

Invocând dispozițiile C. civ. și ale art.

21 din O.G. nr. 25/2002 reclamanta a arătat că la data de 17 dec 1999 între

antecesorul său Fondul Proprietății de Stat și SC E. SRL s-a încheiat

contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 4105 având ca obiect vânzarea

pachetului de acțiuni reprezentând capitalul social al SC Z. SA Calafat, prețul

urmând a se achita conform anexei 5 la contract. Potrivit actului adițional la

acest contract încheiat la 28 iunie 2006 între reclamantă, pârâta SC E. SRL, SC

A.U. Ltd Londra și V.C.N., în calitate de cumpărători, art. 8 octombrie 1 din

contract s-a modificat în sensul că cei trei cumpărători se obligă să realizeze

în solidar toate obligațiile de mediu și să efectueze din surse proprii sau

atrase pe numele lor o investiție aport de capital în valoare de 2.027.928 dolari

SUA în 5 ani, răspunderea acestora pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor

contractuale fiind solidară în conformitate cu clauza prevăzută la art. 7.

În acest context, arată tribunalul,

având în vedere și poziția procesuală a pârâților care au recunoscut că nu

și-au respectat obligațiile contractuale privind plata celei de a 3-a rate de

preț și efectuarea volumului investițional asumat, în considerarea caracterului

sinalagmatic al contra încheiat intre părți s-a apreciat ca sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 1020-1021 C. civ., iar sancțiunea pentru

neîndeplinirea culpabilă a acestor obligații este rezoluțiunea contractului cu

consecința restituirii pachetului de acțiuni ce a făcut obiectul acestuia.

Referitor la solicitarea reclamantei,

privind obligarea pârâților la plata penalităților și dobânzile lor pentru

neachitarea la termen a ratei a 3-a s-a apreciat în conformitate cu dispozițiile

art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 și pe baza expertizei efectuate în cauză

că este întemeiată cererea privind obligarea pârâților la plata sumelor

solicitate cu acest titlu, al cărui cuantum a fost determinat pe baza

expertizei efectuate în cauză.

Au fost înlăturate apărările pârâtelor

în sensul că în speță dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 25/2002 nu sunt

aplicabile unui contract încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act

normativ cu motivarea că din cuprinsul acestuia rezultă în mod expres că

dispozițiile legale sunt incidente și contractelor aflate în derulare, astfel

încât nu se poate aprecia că ar fi încălcat principiul neretroactivității legii

civile.

În egală măsură, chiar în absența unei

clauze contractuale referitoare la plata daunelor -interese moratorii acestea

sunt datorate ca efect al legii speciale, respectiv O.G. nr. 25/2002 derogatorie

de la clauzele contractuale și de la dispozițiile comune ale C. civ. Din

aceleași considerente a fost înlăturată și apărarea pârâtelor referitoare la

imposibilitatea cumulării penalităților cu dobânzile în condițiile în care

potrivit art. 21 alin. (1)

1

din actul normativ menționat prevede în

mod expres că pârâții cumpărători datorează dobânzi și penalități pentru ratele

scadente și neachitate, în speță nefiind incidente prin urmare dispozițiile art.

4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002.

S-a respins însă capătul de cerere

privind plata contravalorii acțiunilor la valoarea nominală a acestora de la

data semnării contractului cu motivarea că reclamanta nu a dovedit în

condițiile art. 1073-1082 C. civ. existența prejudiciului și a legăturii de

cauzalitate dintre fapta ilicită pretins săvârșită de cumpărător și eventualul

prejudiciu. Au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză care nu

au evidențiat o diminuare a valorii pachetului de acțiuni, ci dimpotrivă o

creștere a acestora.

În baza acelorași considerente și a

acelorași probe s-a respins și capătul de cerere din acțiunea precizată a

reclamantei având ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 5.881.468 lei

cu titlu de prejudiciu cauzat ca urmare a faptului că în urma desființării

contractul redevine acționar al unei societăți falimentare deoarece, ulterior

vânzării valoarea activelor societății a crescut astfel încât nu se poate

susține existența vreunui prejudiciu pentru reclamantă.

Prin Decizia comercială nr. 285 din 23

iunie 2011 a Curții de apel București, secția a V-a s-a respins apelul declarat

de reclamantă și s-a admis apelul declarat de pârâții A. Ltd București și N.C. cu

consecința schimbării în parte a sentinței în sensul diminuării cuantumului

daunelor-interese reprezentând penalități și dobânzile aferente ratei nr. 3 la

suma de 509.096,77 lei, la plata căreia au fost obligați în solidari pârâții

apelanți, s-a respins cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC E.

SRL prin lichidator judiciar SC B.N.P. C. SRL Drăgănești - Olt, au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar apelanta A.V.A.S. a fost obligată

la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 6.525,76 lei către

apelanta pârâtă A. Ltd București, reprezentând contravaloarea taxelor judiciare

de timbru și onorariu expert.

În argumentarea soluției pronunțate,

instanța de apel a înlăturat criticile reclamantei referitoare la acordarea

doar în parte a despăgubirilor solicitate, cu motivarea că raportul de

expertiză efectuat în apel nu a confirmat susținerea acesteia referitoare la

diminuarea valorii de piață a pachetului de acțiuni ce a format obiectul

contractului de vânzare-cumpărare a cărui rezoluțiune s-a solicitat și nicio

diminuare a activelor societății ulterior vânzării astfel că nu se susține nici

critica referitoare la redobândirea calității de acționar al unei societăți în

stare de faliment.

S-a reținut totodată în ceea ce o privește

pe intimata pârâtă SC E. SRL prin lichidator judiciar SC B.N.P. C. SRL

Drăgănești - Olt că aceasta fiind radiată și-a pierdut capacitatea de

folosință, motiv pentru care având în vedere și precizarea reclamantei că își menține

pretențiile doar împotriva celorlalți doi pârâți, a respins acțiunea față de

această parte.

Cu privire la apelul pârâților,

instanța de apel a apreciat, pe baza raportului de expertiză, astfel cum a fost

completat în această etapă procesuală, că este întemeiată susținerea acestora

referitoare la diminuarea cuantumului daunelor-interese reprezentând penalități

și dobânzi. În acest sens au fost avute în vedere concluziile expertizei

contabile, opinie separată exprimată de expertul propus de reclamantă precum și

precizările apelanților care prin motivele de apel au solicitat reducerea

valorii acestor despăgubiri până la suma de 509.096,77 RON, motivând că în

cauză operează principiul disponibilității.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta A.V.A.S. criticând-o pentru motive de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. derivare din aplicarea greșită a prevederilor art.

21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, art. 1073, 1082 C. civ., art. 129 alin. (5)

raportat la art. 296 C. proc. civ. și art. 274 C. proc. civ.

În mod concret recurenta arată faptul

că dispozițiile art. 21 alin. (1) din OG 25/2002 arată exemplificativ și nu

limitativ categoriile de daune-interese pe care A.V.A.S. le poate solicita

pentru repararea prejudiciului, în cazul rezoluțiunii contractului, culpa

cumpărătorului fiind prezumată pentru această situație, ceea ce nu exclude

posibilitatea de a solicita și alte prejudicii în afara celor prevăzute de

textul legal anterior menționat, în situația în care aceste prejudicii pot fi

cuantificate de către A.V.A.S.

Prin urmare, susține recurenta, aceste

prejudicii au fost estimate la suma de 3.413.605 RON reprezentând

contravaloarea acțiunilor la valoarea nominală de la data încheierii

contractului, sumă care în mod nelegal nu a fost acordată prin decizia

recurată.

Totodată, în mod greșit, a fost

respins capătul de cerere privind obligarea intimaților la plata sumei de

5.881.468 RON cu titlu de prejudiciu ce i-a fost creat ca urmare a diminuării

valorii de piață a acțiunilor vândute prin contract cu motivarea că expertiza a

evidențiat o creștere și nu o diminuare a valorii pachetului de acțiuni și a

activelor societății.

Detaliind concluziile expertizei și

răspunsul la obiecțiunile formulate recurenta susține că prin decizia recurată

au fost încălcate și dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. deoarece

neîntemeiat s-a concluzionat că nu a existat prejudiciu în cuantumul anterior

menționat.

A doua critică vizează diminuarea

cuantumului daunelor interese reprezentând penalități și dobânzi pentru neplata

la termen a ratei a 3-a în sensul că au fost încălcate dispozițiile art. 296 C.

proc. civ., conform cărora în propria cale de atac părții nu i se poate crea o

situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată. Aceste sume sunt datorate

potrivit dispozițiilor art. 21 din actul normativ menționat iar instanța de

apel a diminuat cuantumul acestor daune fără a motiva decizia, menționând

generic doar faptul că în speță ar funcționa principiul disponibilității.

Prin ultimul motiv de recurs recurenta

apreciază că în mod greșit și fără a fi îndeplinite condițiile cerute de art. 274

C. proc. civ. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată deși nu a

căzut în pretenții fiindu-i admise în parte capetele de cerere privind plata

sumelor datorate cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea

constată că este nefondat.

Astfel, în conformitate cu art. 21 alin.

(1) din O.G. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea post privatizare

a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile

comerciale,,în cazul desființării contractului pe cale convențională sau

judiciară Autoritatea va reține de la cumpărător toate sumele achitate de

acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi,

penalități achitate cu orice titlu până la desființarea acestuia”.

Daunele-interese ce pot fi solicitate

pentru repararea prejudiciului cauzat Autorității, în speță recurentei, în

cazul desființării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni sunt cele

prevăzute la lit. a)-c) ale articolului anterior citat, respectiv: sumele

reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și

neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile

datorare ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale, unele

reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a

contractului și cele prevăzute de H.G. 1045/2001 privind recuperarea onorariilor

de succes plătite consultanților.

În conformitate cu alin. (3) al

aceluiași articol stabilirea prejudiciilor cauzate se va face pe baza unei

expertize.

În acest context, dând eficiență

dispozițiilor art. 1020-1021 C. civ. în sensul rezoluțiunii contractului de

vânzare-cumpărare din litigiu, pentru stabilirea cuantumului daunelor-interese

solicitate de reclamantă s-a dispus în conformitate cu textul legal citat

efectuarea unei expertize la prima instanță completată ulterior în soluționarea

apelului.

Concluziile acestor probe nu pot fi

însă cenzurate din perspectiva specificului acestei căi de atac și respectiv a

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod, care vizează exclusiv

motivele de nelegalitate și nu de netemeinicie ale hotărârii recurate.

Cu această precizare, Curtea observă

că prevederile art. 21 din O.G. nr. 25/2002 au fost corect aplicate în speță,

valoarea despăgubirilor fiind determinată pe baza unei expertize contabile,

astfel încât în mod corect s-a argumentat prin decizia recurată că probele

administrate nu au evidențiat producerea altor prejudicii în patrimoniul reclamantei,

situație în care justificat s-a admis doar în parte cererea de obligare a

pârâților la repararea prejudiciilor cauzate ca urmare a rezoluțiunii contractului

de vânzare-cumpărare acțiuni, în măsura în care cuantumul acestora a fost

dovedit.

În alți termeni, admiterea doar în

parte a pretențiilor reclamantei este rezultatul examinării cuantumului

acestora prin prisma dispozițiilor legale anterior menționate și a expertizelor

efectuate în cauză în acest scop, nefiind consecința unei interpretări eronate a

dispozițiilor art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, astfel cum nefondat

susține recurenta.

În privința motivului de nelegalitate

derivat din încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., Înalta

Curte observă că recurenta nu precizează în concret în ce anume constă

nerespectarea acestui text legal, în condițiile în care în cauză au fost

administrate toate probele necesare iar prevederile art. 21 din O.G. nr. 25/2002

au fost corect aplicate.

Cât privește critica referitoare la

înrăutățire situație în propria cale de atac se va reține că și aceasta este

nefondată pentru că reclamanta A.V.A.S. a avut dublă calitate de apelant dar și

intimat în apelul formulat de pârâții C.V.N. și SC A. Ltd București astfel că

nu se poate susține încălcarea dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., diminuarea

sumelor la plata cărora aceștia au fost obligați avându-și temeiul în

concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, în legătură cu care

astfel cum s-a precizat deja este exclusă posibilitatea verificării modului de

interpretare a probatoriilor, acest atribut aparținând instanței de apel în

virtutea caracterului devolutiv al acestei căi de atac.

De asemenea, este nefondată și

susținerea conform căreia în lipsa oricărei motivări s-a procedat la diminuarea

cuantumului daunelor interese reprezentând dobânzi și penalități deoarece din

considerentele deciziei recurate rezultă fără echivoc faptul că au fost avute

în vedere concluziile raportului de expertiză care a stabilit suma de

370.050.789 RON cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere, cu opinia

separată a expertului din partea A.V.A.S. potrivit căruia nivelul cumulat al

acestui prejudiciu este în valoare de 539.684,88 RON. Aplicarea principiului

disponibilității viza faptul că deși din expertiză a rezultat un cuantum

inferior al prejudiciului, prin motivele de apel apelanții pârâți au cerut

diminuarea acestui cuantum până la suma de 509.096,77 RON, la plata căreia au

și fost obligați prin decizia recurată.

Referitor la critica privind aplicarea

greșită a prevederilor art. 274 Cod se va reține că și aceasta este nefondată

în condițiile în care apelul reclamantei A.V.A.S. a fost respins iar cel al

pârâților a fost admis, situație în care este evident că aceasta este parte

căzută în pretenții, în sensul dispozițiilor legale anterior menționate.

În consecință, recursul este nefondat

și va fi respins ca atare în conform cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva Deciziei comerciale nr. 285 din 23

iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 ianuarie 2012.