ÎCCJ, Secția penală, decizia din 03.02.2010 — plângere

Asupra plângerii de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 9 decembrie 2009, petiționarul A.I. a solicitat începerea urmăririi penale față de procurorul M.I. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor, fals intelectual, încălcarea autorității de lucru judecat și complicitate la infracțiunea de omor. Examinându-și din oficiu competența, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este competentă material să efectueze urmărirea penală, competența aparținând Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de calitatea de procuror la acest parchet a persoanei reclamate.

Potrivit art. 222 alin. (7) C. proc. pen., plângerea greșit îndreptată la organul de urmărire penală se trimite organului competent, în speță, organul competent fiind Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Doar acest organ este competent să verifice susținerile petentului, să efectueze cercetări penale și să dispună asupra existenței ori inexistenței infracțiunilor reclamate, asupra săvârșirii lor de către presupusul făptuitor, administrând probele necesare pentru descoperirea adevărului și pronunțând o soluție conformă acestora. În consecință, Înalta Curte, va dispune trimiterea plângerii petentului, greșit adresată instanței de judecată, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE În baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen. trimite plângerea penală formulată de petiționarul A.I., la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, spre competentă soluționare. Cu recurs . Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2010.