ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4781/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1020 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei de obiect și a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul R.V. și în consecință, a constatat existența calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârât. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția lipsei de obiect este neîntemeiată, întrucât împrejurările evidențiate de pârât nu sunt de natură să determine rămânerea fără obiect a acțiunii în constatare promovată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Pe fondul cererii introductive, instanța a reținut că pârâtul R.V. a candidat la funcția de deputat în Parlamentul României și în această calitate, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a efectuat verificări, din oficiu, sub aspectul posibilei calități de lucrător sau colaborator al Securității. Instanța a constatat că reclamantul a emis Nota de constatare din 18 martie 2009 în temeiul căreia a fost sesizată instanța de contencios administrativ pentru constatarea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului. S-a reținut că, în perioada 1963 - 1965, pârâtul R.V. a fost recrutat, în calitate de agent, de către Serviciu Raional Sibiu, în problema „tineret studios”.

Instanța a reținut că pârâtul a semnat un Angajament cu organele de Securitate, la data de 24 septembrie 1963, preluând numele conspirativ „G.D.”. În perioada 1969-1971 pârâtul a fost reactivat ca informator de către Direcția I primind numele conspirativ de colaborator „R”. Pe parcursul colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informațiile reținute în cuprinsul Notei de constatare, privitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist totalitar. Instanța de fond a reținut că informațiile furnizate de pârât s-au referit la comentariile făcute la adresa regimului comunist și la modul de viață din România acelor vremuri, iar informațiile comunicate au vizat încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Concluzia instanței de fond a fost că din actele dosarului a rezultat că acțiunea reclamantului este întemeiată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul R.V. criticând sentința instanței de fond ca netemeinică și nelegală. În esență, recurentul a arătat că în lipsa întregii documentații ce formează dosarul întocmit de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în ceea ce-l privește și urmare reținerii unei situații de fapt incomplete, în mod greșit prima instanță a concluzionat că are calitatea de colaborator al Securității.

A apreciat recurentul că o astfel de concluzie este contrazisă de împrejurarea că a fost șantajat și nevoit să furnizeze informații către Securitate, dată fiind „originea” mic burgheză a familiei sale și pericolul de a fi dat afară din școală și persecutat așa cum s-a întâmplat cu tatăl și fratele său în anii 1950-1963; nu în ultimul rând a subliniat că „informațiile” date sunt lipsite de importanță și că, la rândul său, are dosar de urmărire, aspect pe care Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a omis să-l amintească instanței. Examinând cauza din perspectiva criticilor enunțate și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. cu referire la probatoriul administrat și la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este fondat.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, prin expresia, „colaborator al Securității” se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În speță, în pofida susținerilor din cererea de recurs, situația de fapt conturată de probele administrate a fost corect expusă în considerentele sentinței; nu se poate contesta, așadar, că la data de 24 septembrie 1963 recurentul-reclamant a semnat un Angajament, preluând numele conspirativ „G.D.”, că în perioada 1969-1971 a fost reactivat ca informator de către Direcția I primind numele conspirativ „R.” și nici că acesta a furnizat informații în problemele „tineret studios” și studenții din anul IV de studiu de la Facultatea de Drept din București. Instanța de control judiciar constată însă, în raport de același probatoriu, că nu sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Chiar în documentația depusă la dosar de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității se evidențiază că pârâtul a manifestat în repetate rânduri rezerve cu privire la informațiile ce vizau obiectivele Securității, existând raport cu propunerea de scoatere din rețeaua informativă a „agentului D.” pentru acest motiv, iar notele întocmite în cea de-a doua perioadă când a fost abordat de Securitate în vederea furnizării de informații despre anumiți studenți cuprind date privind modul în care sunt îmbrăcați, starea lor materială, locurile unde se întâlnesc cu alți colegi, numele acestora, cu cine vorbesc la telefon, faptul că unii dintre ei nu sunt interesați de politică, alții comercializează în schimbul unor sume în valută biletele de masă sau obiecte vestimentare.

În „nota” din 16 mai 1970 se consemnează că unul din studenți ascultă destul de regulat postul „E.L.” și comentează favorabil unele emisiuni ale lui C.C. Legiuitorul stabilește în mod explicit cele trei condiții care, dacă sunt îndeplinite, atrag constatarea calității (unei persoane) de „colaborator” al Securității, anume: - acțiunile persoanei în cauză: furnizarea de informații sub orice formă; - conținutul informațiilor: referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, și - scopul acestor informații: să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În speță, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită decât prima cerință, respectiv aceea privind furnizarea de informații/note.

Conținutul acestor note nu este în legătură cu activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nici nu vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ceea ce este relevant pentru a reconsidera abordarea instanței de fond, căci calitatea de „colaborator” se poate reține numai în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții impuse de O.U.G. nr. 24/2008. În acest context, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) Teza I C. proc. civ. recursul va fi admis, sentința atacată va fi modificată cu consecința respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de R.V. împotriva sentinței civile nr. 1020 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2010.