ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4781/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1020 din 25 februarie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

fost respinsă excepția lipsei de obiect și a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul

R.V. și în consecință, a constatat existența calității de colaborator al Securității

în ceea ce-l privește pe pârât.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția lipsei de obiect este neîntemeiată,

întrucât împrejurările evidențiate de pârât nu sunt de natură să determine rămânerea

fără obiect a acțiunii în constatare promovată de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității.

Pe fondul cererii introductive,

instanța a reținut că pârâtul R.V. a candidat la funcția de deputat în Parlamentul

României și în această calitate, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

a efectuat verificări, din oficiu, sub aspectul posibilei calități de lucrător sau

colaborator al Securității.

Instanța a constatat că

reclamantul a emis Nota de constatare din 18 martie 2009 în temeiul căreia a fost

sesizată instanța de contencios administrativ pentru constatarea calității de colaborator

al Securității în persoana pârâtului.

S-a reținut că, în perioada

1963 - 1965, pârâtul R.V. a fost recrutat, în calitate de agent, de către Serviciu

Raional Sibiu, în problema „tineret studios”.

Instanța a reținut că

pârâtul a semnat un Angajament cu organele de Securitate, la data de 24 septembrie

1963, preluând numele conspirativ „G.D.”.

În perioada 1969-1971

pârâtul a fost reactivat ca informator de către Direcția I primind numele conspirativ

de colaborator „R”.

Pe parcursul colaborării

cu Securitatea, pârâtul a furnizat informațiile reținute în cuprinsul Notei de constatare,

privitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist totalitar.

Instanța de fond a reținut

că informațiile furnizate de pârât s-au referit la comentariile făcute la adresa

regimului comunist și la modul de viață din România acelor vremuri, iar informațiile

comunicate au vizat încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Concluzia instanței de

fond a fost că din actele dosarului a rezultat că acțiunea reclamantului este întemeiată,

fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat recurs pârâtul R.V. criticând sentința instanței de fond ca netemeinică

și nelegală.

În esență, recurentul

a arătat că în lipsa întregii documentații ce formează dosarul întocmit de Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității în ceea ce-l privește și urmare

reținerii unei situații de fapt incomplete, în mod greșit prima instanță a concluzionat

că are calitatea de colaborator al Securității.

A apreciat recurentul

că o astfel de concluzie este contrazisă de împrejurarea că a fost șantajat și nevoit

să furnizeze informații către Securitate, dată fiind „originea” mic burgheză a familiei

sale și pericolul de a fi dat afară din școală și persecutat așa cum s-a întâmplat

cu tatăl și fratele său în anii 1950-1963; nu în ultimul rând a subliniat că „informațiile”

date sunt lipsite de importanță și că, la rândul său, are dosar de urmărire, aspect

pe care Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a omis să-l amintească

instanței.

Examinând cauza din perspectiva

criticilor enunțate și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ. cu referire

la probatoriul administrat și la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că recursul este fondat.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, prin expresia, „colaborator al Securității” se înțelege persoana care

a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care denunțau activitățile

sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În speță, în pofida susținerilor

din cererea de recurs, situația de fapt conturată de probele administrate a fost

corect expusă în considerentele sentinței; nu se poate contesta, așadar, că la data

de 24 septembrie 1963 recurentul-reclamant a semnat un Angajament, preluând numele

conspirativ „G.D.”, că în perioada 1969-1971 a fost reactivat ca informator de către

Direcția I primind numele conspirativ „R.” și nici că acesta a furnizat informații

în problemele „tineret studios” și studenții din anul IV de studiu de la Facultatea

de Drept din București.

Instanța de control judiciar

constată însă, în raport de același probatoriu, că nu sunt incidente dispozițiile

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Chiar în documentația

depusă la dosar de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității se

evidențiază că pârâtul a manifestat în repetate rânduri rezerve cu privire la informațiile

ce vizau obiectivele Securității, existând raport cu propunerea de scoatere din

rețeaua informativă a „agentului D.” pentru acest motiv, iar notele întocmite în

cea de-a doua perioadă când a fost abordat de Securitate în vederea furnizării de

informații despre anumiți studenți cuprind date privind modul în care sunt îmbrăcați,

starea lor materială, locurile unde se întâlnesc cu alți colegi, numele acestora,

cu cine vorbesc la telefon, faptul că unii dintre ei nu sunt interesați de politică,

alții comercializează în schimbul unor sume în valută biletele de masă sau obiecte

vestimentare.

În „nota” din 16 mai 1970

se consemnează că unul din studenți ascultă destul de regulat postul „E.L.” și comentează

favorabil unele emisiuni ale lui C.C.

Legiuitorul stabilește

în mod explicit cele trei condiții care, dacă sunt îndeplinite, atrag constatarea

calității (unei persoane) de „colaborator” al Securității, anume:

- acțiunile persoanei

în cauză: furnizarea de informații sub orice formă;

- conținutul informațiilor:

referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist,

și

- scopul acestor informații:

să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În speță, Înalta Curte

constată că nu este îndeplinită decât prima cerință, respectiv aceea privind furnizarea

de informații/note.

Conținutul acestor note

nu este în legătură cu activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist

și nici nu vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,

ceea ce este relevant pentru a reconsidera abordarea instanței de fond, căci calitatea

de „colaborator” se poate reține numai în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ

cele trei condiții impuse de O.U.G. nr. 24/2008.

În acest context, pentru

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul

art. 312 alin. (1) și (3) Teza I C. proc. civ. recursul va fi admis, sentința atacată

va fi modificată cu consecința respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate

de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de R.V. împotriva sentinței civile nr. 1020 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2010.