ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3288/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2306 din 15 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că prin acțiunea formulată de reclamantul I.I. s-a solicitat, în contradictoriu cenzurarea refuzului de soluționare a cererii acestuia de desemnare a unui executor judecătoresc, conform încheierii din data de 18 martie 2003 pronunțată de Judecătoria Buftea în Dosarul nr. 1661/2003.

S-a constatat că în speță refuzul nejustificat invocat în acțiune are ca titular o autoritate publică locală, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, astfel încât potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența materială revine Tribunalului București, secția contencios administrativ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ioniță llie, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ. Analizând recursul declarat în cauză în raport de sentința atacată și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (3) din C. proc.

civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, „dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă nici unei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente (...)". Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 725 alin. (1) din C. proc. civ., „dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche (...)". Prin urmare, noile reguli de procedură civilă sunt de imediată aplicare și având în vedere că sentința atacată a fost pronunțată la data de 15 martie 2011, după intrarea în vigoare a modificării art. 158 alin. (3) adusă prin Legea nr. 202/2010, astfel încât la acel moment reclamantul nu mai beneficia de calea de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 137 din Codul de procedură civilă, raportate la cele ale art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată inadmisibilitatea recursului și îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.l., împotriva sentinței civile nr. 2036 din 15 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iunie 2011.