ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4962/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată sub nr. 656/45/2009, reclamanta C.D. a contestat decizia nr. 149 din 10 septembrie 2009 emisă de Curtea de Apel Iași și a solicitat modificarea ei. În motivarea contestației, reclamanta a arătat că prin decizia respectivă s-a dispus promovarea ei ca muncitor telefonist treapta II începând cu 7 septembrie 2009, dată care este apreciată ca nelegală în raport de dispozițiile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 și art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 10/2008 deoarece postul a fost transferat la data de 26 ianuarie 2009 așa cum rezultă din Ordinul Ministerului Justiției și Libertățiilor Cetățenești din 16 iunie 2009 și hotărârea din 26 martie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 27/CA din 4 aprilie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

În motivarea sentinței s-a reținut că la data de 26 iunie 2009, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a comunicat Curții de Apel Iași, Ordinul din 16 iunie 2009 prin care începând cu 26 ianuarie 2009, statul de funcții și de personal al Tribunalului Vaslui se modifică prin transformarea unui post de muncitor (telefonist) treapta 3 în post de muncitor (telefonist) treapta 2, iar Curtea de Apel a emis ordinul pentru organizarea concursului la 1 septembrie 2009. Urmare a rezultatului concursului, s-a emis decizia prin care s-a dispus promovarea în 7 septembrie 2009. Transformarea de către ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești în statul de funcții al Tribunalului Vaslui a unui post de muncitor treapta 3 în post de muncitor telefonist treapta 2 nu o absolvă pe reclamantă de susținerea unui examen/concurs ci, dimpotrivă, s-a creat cadrul legal pentru organizarea unui asemenea concurs/examen.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C.D. apreciind că hotărârea este nelegală și netemeinică. În motivele de recurs se arată că prin contestația adresată Curții de Apel Iași nu a formulat acțiune în contencios administrativ ci s-a adresat organului emitent al deciziei și cu încălcarea principiului disponibilității, a fost încadrată greșit contestația ca o acțiune, fiind obligată și la achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, deși trebuia să primească un răspuns la o cerere prealabilă. Pe fondul cauzei, au fost invocate dispozițiile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 și faptul că prin Ordinul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești din 16 ianuarie 2009 transformarea postului s-a făcut începând cu 26 ianuarie 2009. Se arată că art. 90 2 alin. (1) din O.U.G.

nr. 100/2007 prevede că „Funcționarii publici și personalul contractual din cadrul instanțelor judecătorești sunt salarizați potrivit dispozițiilor legale aplicabile acelorași categorii de personal din aparatul Consiliului Superior al Magistraturii (…)” iar, în țară, colegele reclamantei angajate pe funcția publică similară au fost promovate pe cale administrativă în baza O.G. nr. 10/2008. Curtea de Apel Iași a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate. Se arată, în întâmpinare, că reclamanta nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, respectiv nu a solicitat Curții de Apel Iași reexaminarea deciziei invocate, în sensul revocării sau modificării acesteia, iar reclamanta îndeplinește funcția de muncitor telefonist la Tribunalul Vaslui, funcție ce se înscrie în categoria personalului contractual.

4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 149 din 10 septembrie 2009 a Președintelui Curții de Apel Iași s-a dispus, începând cu data de 7 septembrie 2009, promovarea d-nei C.D. în treapta II muncitor telefonist la Tribunalul Vaslui. La momentul emiterii deciziei, salarizarea personalului contractual din sectorul bugetar era reglementată de O.G. nr. 10/2008. Potrivit art. 32 alin. (1) din acest act normativ, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, pensiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit acestui act normativ este de competența ordonatorilor de credite, iar potrivit art. 32 alin. (3), contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.

Ordonatorii de credite, potrivit art. 32 alin. (3), au obligația de soluționare a contestațiilor în termen de 10 zile, cu avizul organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, al reprezentanților salariaților, acolo unde nu sunt astfel de organizații sindicale, iar împotriva măsurilor dispuse persoana nemulțumită, în conformitate cu art. 32 alin. (4), se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data soluționării contestației. În speță, se constată că cererea adresată la 6 octombrie 2009 reprezintă o contestație formulată de un salariat, personal contractual, al Tribunalului Vaslui împotriva deciziei prin care s-a dispus promovarea fiind nemulțumit de data promovării, contestație formulată potrivit O.G.

nr. 10/2008. Chiar dacă nu este indicat temeiul de drept, în mod greșit, contestația a fost înregistrată ca acțiune civilă și repartizată spre soluționare secției de contencios administrativ, deoarece, potrivit art. 32 alin. (3) din O.G. nr. 10/2008, ordonatorul de credite avea obligația de a soluționa contestația. Numai împotriva soluției dată în soluționarea contestației, persoana nemulțumită va putea să se adreseze instanței competente. Mai mult, având în vedere faptul că a fost formulată contestația de un salariat - personal contractual, instanța de fond trebuia să analizeze și dacă era competentă să soluționeze cauza. De aceea, în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentința atacată și va fi trimisă contestația reclamantei spre competentă soluționare la ordonatorul de credite al Curții de Apel Iași.

Dat fiind faptul că soluția instanței de fond a fost dată cu nerespectarea prevederilor legale mai sus menționate și cu încălcarea normelor de competență, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. și pentru că se impune trimiterea contestației la organul competent să o soluționeze, potrivit legii, nu mai pot fi analizate motivele de recurs ce vizează fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.D. împotriva sentinței civile nr. 27/CA din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite contestația reclamantei spre competentă soluționare la ordonatorul de credite al Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.