ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4962/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4962/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Sesizarea instanței de fond
Prin cererea înregistrată
sub nr. 656/45/2009, reclamanta C.D. a contestat decizia nr. 149 din 10 septembrie
2009 emisă de Curtea de Apel Iași și a solicitat modificarea ei.
În motivarea contestației,
reclamanta a arătat că prin decizia respectivă s-a dispus promovarea ei ca muncitor
telefonist treapta II începând cu 7 septembrie 2009, dată care este apreciată ca
nelegală în raport de dispozițiile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 și
art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 10/2008 deoarece postul a fost transferat la data
de 26 ianuarie 2009 așa cum rezultă din Ordinul Ministerului Justiției și Libertățiilor
Cetățenești din 16 iunie 2009 și hotărârea din 26 martie 2009 a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii.
Soluția instanței de
fond
Prin sentința civilă
nr. 27/CA din 4 aprilie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ
și fiscal, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței
s-a reținut că la data de 26 iunie 2009, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești
a comunicat Curții de Apel Iași, Ordinul din 16 iunie 2009 prin care începând cu
26 ianuarie 2009, statul de funcții și de personal al Tribunalului Vaslui se modifică
prin transformarea unui post de muncitor (telefonist) treapta 3 în post de muncitor
(telefonist) treapta 2, iar Curtea de Apel a emis ordinul pentru organizarea concursului
la 1 septembrie 2009.
Urmare a rezultatului
concursului, s-a emis decizia prin care s-a dispus promovarea în 7 septembrie 2009.
Transformarea de către
ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției și Libertăților
Cetățenești în statul de funcții al Tribunalului Vaslui a unui post de muncitor
treapta 3 în post de muncitor telefonist treapta 2 nu o absolvă pe reclamantă de
susținerea unui examen/concurs ci, dimpotrivă, s-a creat cadrul legal pentru organizarea
unui asemenea concurs/examen.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs reclamanta C.D. apreciind că hotărârea este nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs
se arată că prin contestația adresată Curții de Apel Iași nu a formulat acțiune
în contencios administrativ ci s-a adresat organului emitent al deciziei și cu încălcarea
principiului disponibilității, a fost încadrată greșit contestația ca o acțiune,
fiind obligată și la achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar,
deși trebuia să primească un răspuns la o cerere prealabilă.
Pe fondul cauzei, au fost
invocate dispozițiile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 și faptul că prin
Ordinul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești din 16 ianuarie 2009
transformarea postului s-a făcut începând cu 26 ianuarie 2009.
Se arată că art. 90
2
alin. (1) din O.U.G. nr. 100/2007 prevede că „Funcționarii publici și personalul
contractual din cadrul instanțelor judecătorești sunt salarizați potrivit dispozițiilor
legale aplicabile acelorași categorii de personal din aparatul Consiliului Superior
al Magistraturii (…)” iar, în țară, colegele reclamantei angajate pe funcția publică
similară au fost promovate pe cale administrativă în baza O.G. nr. 10/2008.
Curtea de Apel Iași a
formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii
atacate.
Se arată, în întâmpinare,
că reclamanta nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, respectiv
nu a solicitat Curții de Apel Iași reexaminarea deciziei invocate, în sensul revocării
sau modificării acesteia, iar reclamanta îndeplinește funcția de muncitor telefonist
la Tribunalul Vaslui, funcție ce se înscrie în categoria personalului contractual.
Soluția instanței de
recurs
După examinarea motivelor
de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și
Justiție va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 149 din
10 septembrie 2009 a Președintelui Curții de Apel Iași s-a dispus, începând cu data
de 7 septembrie 2009, promovarea d-nei C.D. în treapta II muncitor telefonist la
Tribunalul Vaslui.
La momentul emiterii deciziei,
salarizarea personalului contractual din sectorul bugetar era reglementată de O.G.
nr. 10/2008.
Potrivit art. 32
alin. (1) din acest act normativ, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea
salariilor de bază, sporurilor, pensiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit
acestui act normativ este de competența ordonatorilor de credite, iar potrivit
art. 32 alin. (3), contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării
la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.
Ordonatorii de credite,
potrivit art. 32 alin. (3), au obligația de soluționare a contestațiilor în termen
de 10 zile, cu avizul organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate
sau, după caz, al reprezentanților salariaților, acolo unde nu sunt astfel de organizații
sindicale, iar împotriva măsurilor dispuse persoana nemulțumită, în conformitate
cu art. 32 alin. (4), se poate adresa instanței de contencios administrativ sau,
după caz, instanței judecătorești competente, potrivit legii, în termen de 30 de
zile de la data soluționării contestației.
În speță, se constată
că cererea adresată la 6 octombrie 2009 reprezintă o contestație formulată de un
salariat, personal contractual, al Tribunalului Vaslui împotriva deciziei prin care
s-a dispus promovarea fiind nemulțumit de data promovării, contestație formulată
potrivit O.G. nr. 10/2008.
Chiar dacă nu este indicat
temeiul de drept, în mod greșit, contestația a fost înregistrată ca acțiune civilă
și repartizată spre soluționare secției de contencios administrativ, deoarece, potrivit
art. 32 alin. (3) din O.G. nr. 10/2008, ordonatorul de credite avea obligația de
a soluționa contestația.
Numai împotriva soluției
dată în soluționarea contestației, persoana nemulțumită va putea să se adreseze
instanței competente.
Mai mult, având în vedere
faptul că a fost formulată contestația de un salariat - personal contractual, instanța
de fond trebuia să analizeze și dacă era competentă să soluționeze cauza.
De aceea, în baza
art. 312 alin. (6) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va
fi admis recursul, va fi casată sentința atacată și va fi trimisă contestația reclamantei
spre competentă soluționare la ordonatorul de credite al Curții de Apel Iași.
Dat fiind faptul că soluția
instanței de fond a fost dată cu nerespectarea prevederilor legale mai sus menționate
și cu încălcarea normelor de competență, motive de recurs prevăzute de art. 304
pct. 3 și 9 C. proc. civ. și pentru că se impune trimiterea contestației la organul
competent să o soluționeze, potrivit legii, nu mai pot fi analizate motivele de
recurs ce vizează fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de C.D. împotriva sentinței civile nr. 27/CA din 4 februarie 2010 a Curții de Apel
Iași, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată
și trimite contestația reclamantei spre competentă soluționare la ordonatorul de
credite al Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 12 noiembrie 2010.