ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2813/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2813/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1308 din

16 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 3158/2002, rămasă

definitivă prin decizia civilă nr. 311/A din 30 iunie 2005, pronunțată de Curtea

de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, în Dosarul nr. 298/2005/C și irevocabilă prin

decizia civilă nr. 5301 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 28220/1/2005,

s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul D.E.E. în contradictoriu

cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Fundația K., SC K.

SA, SC S.A. SA, SC P.I. SRL, K.C., X.l., P.Ș., P.T., A.I., P.E., K.P., P.C., B.E.,

SC T.C. SA, Consiliul Local M.C., G. RA.

Prin sentința

menționată s-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor juridice de înstrăinare

și de transmitere a dreptului de proprietate, inclusiv a contractelor de vânzare-cumpărare,

având ca obiect imobilul înscris în CF, nr. ord. A+5, nr. top. XX, casă și curte

în suprafață de 1.302 m.p." Prin aceeași sentință s-a dispus repunerea pârâtelor

Fundația K., SC T. SRL și SC T.C. SRL în situația anterioară încheierii contractelor

de vânzare-cumpărare autentice nr. AA/1995 și nr. BB/1998, cu privire la construcțiile

situate în Miercurea Ciuc, strada P., județul Harghita.

Totodată, prin

sentința sus-menționată s-a admis în parte acțiunea reconvențională înaintată de

pârâta SC T.C. SA și s-a dispus obligarea pârâtei SC T. SRL să-i plătească pârâtei

SC T.C. SA suma de 843.128.838 ROL (84.312,88 RON), reactualizată conform indicelui

de inflație reprezentând prețul clădirilor situate în Miercurea Ciuc, strada P.,

conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. BB/1998.

Prin cererea înregistrată

la 15 septembrie 2009 pârâta SC T. SRL a solicitat lămurirea dispozițiilor cuprinse

în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 1308 din 16 decembrie 2004

a Tribunalului Harghita, referitor la data de la care se calculează reactualizarea

sumei de 84.312,88 RON și în consecință să se dispună că pârâta SC T. SRL va fi

obligată să plătească suma de 843.128.838 ROL (84.312,88 RON) reactualizată la data

rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit obligația de plată.

În motivarea cererii

s-a arătat că prin sentința civilă nr. 1308/2004 a Tribunalului Harghita s-a constatat

nulitatea absolută a actelor de înstrăinare și transmitere a dreptului de proprietate,

impunându-se repunerea părților în situația anterioară. S-a mai arătat că pârâta

SC T. SRL se regăsește în șirul vânzărilor-cumpărărilor succesive și astfel a fost

obligată să-i plătească pârâtei SC T.C. SA căreia i-a vândut imobilul în anul 1998,

suma de 843.128.838 ROL (84.312,88 RON), reactualizată conform indicelui de inflație.

Pârâta a relevat

faptul că după rămânerea definitivă a hotărârii, în cadrul executării silite s-a

ivit o nelămurire în privința datei de la care să se calculeze această reactualizare

întrucât titlul executor nu indică expres această dată. În aceste condiții pârâta

a solicitat să se precizeze că data de la care SC T. SRL datorează prețul reactualizat

al imobilului vândut este cea a rămânerii definitive a sentinței.

În drept s-au

invocat prevederile art. 281 C. proc. civ.

Prin încheierea

civilă din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 3158/2002

s-a admis cererea formulată de SC T. SRL și s-a stabilit că reactualizarea sumei

de 843.128.838 ROL, la plata căreia a fost obligată SC T. SRL către SC T.C. SA,

se face de la data rămânerii definitive a sentinței.

Tribunalul a reținut

că sentința civilă nr. 1308/2004 putea să producă efecte prin executare silită doar

după ce a devenit definitivă și putea fi învestită cu formulă executorie și ca atare

reactualizarea sumei de 843.128.838 ROL se poate face doar de la data respectivă.

Împotriva acestei

încheieri a declarat apel pârâta SC T.C. SA și a solicitat respingerea cererii de

lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1308 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului

Harghita.

În motivarea apelului

s-a arătat că încheierea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât cererea

formulată de SC T. SRL a fost una de lămurire, întemeiată pe prevederile art. 281

C. proc. civ. și cu toate acestea instanța admite cererea în baza art. 281 C. proc.

civ. și lămurește sentința, deși temeiul legal invocat de instanță permite numai

îndreptarea erorilor referitoare la numele, calitatea și susținerile părților sau

a erorilor de calcul.

S-a mai susținut

că, prin cererea formulată s-a solicitat modificarea dispozitivului hotărârii prin

completarea acestuia cu sintagma „la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri",

or, prin lămurirea hotărârii se pot numai clarifica sau interpreta măsurile dispuse

de instanță, astfel că cererea formulată nu era admisibilă.

Pârâta apelantă

a invocat, de asemenea, faptul că instanța a constatat nulitatea absolută a tuturor

actelor de înstrăinare și această măsură are efect retroactiv, nulitatea producând

efecte nu numai pentru viitor ci și pentru trecut. Prin urmare, nu se putea solicita

ca suma datorată să fie reactualizată la data rămânerii definitive a sentinței,

deoarece instanța a dispus și repunerea părților în situația anterioară, care are

drept consecință înapoierea prestațiilor efectuate în temeiul contractului anulat

din ziua în care actul a fost încheiat.

Invocarea prevederilor

art. 376 și art. 377 C. proc. civ. nu are legătură cu cererea cu care a fost învestită

instanța, deoarece data de la care se face reactualizarea sumei datorată conform

hotărârii trebuie stabilită în baza interpretării principiilor de drept enunțate

mai sus, sens în care a procedat și executorul judecătoresc.

Pârâta SC T. SRL

a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului, invocând faptul că prin

încheierea atacată s-a lămurit înțelesul sentinței și nu s-a îndreptat vreo eroare.

De asemenea, susținerea apelantei pârâte în sensul că s-ar fi solicitat modificarea

dispozitivului hotărârii este incorectă, deoarece s-a solicitat doar lămurirea sentinței

și în consecință stabilirea datei de referință pentru reactualizare.

Referitor la efectele

nulității, respectiv repunerea părților în situația anterioară s-a susținut că acest

efect decurge din însăși legea specială de retrocedare pe baza căreia s-a operat

și nu este consecința vreunei culpe a pârâtei SC T. SRL.

În ceea ce privește

prevederile art. 376 și art. 377 C. proc. civ., acestea au fost indicate în încheierea

atacată pentru a demonstra că doar o hotărâre definitivă dată în apel poate să fie

executată.

Prin decizia civilă

nr. 304A din 01 aprilie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă de muncă

și asigurări sociale, pentru minori și familie, a fost admis apelul declarat de

pârâta SC T.C. SA împotriva încheierii civile nr. 2 din 15 octombrie 2009 pronunțată

de Tribunalul Harghita, secția civilă, și a fost schimbată în tot încheierea atacată,

iar în consecință:

A fost respinsă

cererea formulată de pârâta SC T. SRL de lămurire a dispozitivului sentinței civile

nr. 1308 din 16 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Harghita, iar pârâta a fost

obligată la plata, în favoarea pârâtei-reclamante, a sumei de 2.975 RON cheltuieli

de judecată.

Examinând încheierea

atacată și având în vedere actele dosarului, Curtea a reținut că apelul declarat

de pârâta SC T.C. este fondat pentru următoarele considerente:

Prin sentința

civilă nr. 1308 din 16 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Harghita, în urma

constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare intervenit între pârâtele

SC T. SRL și SC T.C. SA, având ca obiect imobilul situat în Miercurea Ciuc

strada P., s-a dispus repunerea părților în situația anterioară și pârâta SC T.

SRL a fost obligată să-i plătească pârâtei SC T.C. SA prețul imobilului ce a făcut

obiectul contractului, respectiv suma de 843.128.838 ROL, reactualizată conform

indicelui de inflație.

Prin sentința

respectivă nu s-a stabilit în raport cu ce dată urmează să fie reactualizată suma

la plata căreia a fost obligată pârâta SC T. SRL și pentru aceste motive această

pârâtă a formulat cerere de lămurire a sentinței. Pârâta a solicitat ca în dispozitivul

sentinței să se precizeze expres că suma în discuție va fi reactualizată în raport

cu data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit obligația de plată.

Față de cererea

formulată, trebuie avut în vedere faptul că unul din principiile care guvernează

efectele nulității unui act juridic, este principiul retroactivității efectelor

nulității, ceea ce înseamnă că nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor,

ci și pentru trecut și prin urmare, efectele nulității se produc din momentul încheierii

actului juridic civil.

În temeiul acestui

principiu părțile ajung în situația în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi încheiat

actul juridic lovit de nulitate.

Ca atare, având

în vedere că în urma constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat

între cele două pârâte, acestea fiind repuse în situația anterioară încheierii actului,

trebuie să-și restituie reciproc prestațiile efectuate, reactualizarea sumei pe

care SC T. SRL este obligată să o restituie și pe care a primit-o cu titlu de preț

al imobilului în litigiu, trebuie să se facă în raport cu data încheierii contractului

și nu în raport cu data rămânerii definitive a hotărârii.

Este adevărat

că prin sentința prin care s-a dispus restituirea prețului actualizat, nu s-a precizat

în raport cu ce dată trebuie făcută reactualizarea, însă în contextul în care pârâta

SC T. SRL a solicitat expres ca în urma lămuririi dispozitivului sentinței, să se

dispună ca reactualizarea să se facă în raport cu data rămânerii definitive a hotărârii,

o astfel de cerere nu poate fi primită.

După cum s-a mai

precizat, reactualizarea prețului trebuie să se facă în raport cu data încheierii

contractului și ca atare, cererea pârâtei SC T. SRL, care vizează reactualizarea

prețului de la data rămânerii definitive a hotărârii, se impune a fi respinsă.

Dispozițiile

art. 376 și 377 C. proc. civ. reținute de prima instanță și care vizează data rămânerii

definitive a unei hotărâri judecătorești, nu sunt incidente în cazul cererii formulate

de pârâta SC T. SRL în contextul în care, în speță, se pune problema repunerii părților

în situația anterioară încheierii unui contract lovit de nulitate și a restituirii

prestațiilor efectuate în temeiul unui asemenea act.

Referitor la dispozițiile

pe care pârâta SC T. SRL și-a întemeiat cererea, instanța de apel a reținut ca au

fost invocate prevederile art. 2811 C. proc. civ. și în raport cu aceste dispoziții

a fost analizată cererea dedusă judecății, în considerentele încheierii atacate

fiind indicate din eroare dispozițiile art. 281 C. proc. civ.

A reținut că cererea

formulată de pârâta SC T. SRL nu poate fi considerată inadmisibilă, astfel cum a

invocat apelanta pârâtă SC T.C. SA, în condițiile în care SC T. SRL a solicitat

lămurirea dispozitivului unei hotărâri judecătorești, însă trebuie făcută precizarea

că lămurirea nu poate fi dispusă în sensul solicitat de pârâta care a formulat această

cerere și pentru aceste motive se impune respingerea cererii respective.

Decizia 34A

din 01 aprilie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, a fost atacată

cu recurs de către pârâta SC T. SRL și chemată în garanție SC G. SA Mircurea Ciuc.

SC T. SRL, invocând motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârea

pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:

Recurenta arată

că, în executarea sentinței civile nr. 1308 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului

Harghita, a întâmpinat dificultăți, a contestat executarea pornită împotriva sa

de pârâta SC T.C. SA și a solicitat lămurirea sentinței în privința datei de la

care se calculează reactualizarea sumei la a cărei plată a fost obligată.

Se menționează

că, întrucât instanța nu a stabilit, în cadrul executării silite, data de la care

se calculează reactualizarea sumei datorate, a cerut lămurirea sentinței în privința

acestei date.

Prin încheierea

nr. 2 din 15 octombrie 2009 s-a stabilit că reactualizarea se face de la data rămânerii

definitive a sentinței.

Apelul declarat

împotriva acestei încheieri a fost admis și cererea pentru lămurirea dispozitivului

sentinței s-a respins, astfel nefiind clarificat aspectul invocat prin cererea de

lămurire a dispozitivului.

Se susține că,

chiar dacă în motivarea hotărârii instanței de fond se aduc argumente legate de

data reactualizării prețului, faptul că în dispozitiv nu se mai face nicio referire

împiedică executarea acestei hotărâri.

Astfel, s-a arătat

că în cauză operează nulitatea absolută, dar cu o interpretare atipică, specială,

ce derivă din aplicarea unei legi speciale, Legea nr. 10/2001.

În situația în

care nu se indică data de la care intervine reactualizarea, coroborat cu efectele

incidenței nulității absolute într-o cauză ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001,

se creează dubii și se ajunge la inexactități care aduc dezavantaje părților.

În această situație,

recurenta apreciază că se impune admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea

cauzei aceleiași instanțe în vederea soluționării fondului cauzei. În subsidiar,

solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii

apelului și menținerea încheierii nr. 2/2009 a Tribunalului Harghita.

de apel este recurată și de chemata în garanție SC G. SA Mircurea Ciuc prin prisma

aceluiași motiv de nelegalitate.

Susține această

recurentă că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece în urma

constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două

pârâte, acestea fiind repuse în situația anterioară încheierii actului, sunt obligate

să-și restituie reciproc prestațiile efectuate.

Reactualizarea

sumei pe care SC T. SRL este obligată să o restituie și pe care a primit-o cu titlu

de preț, se susține că trebuie făcută în raport cu data încheierii contractului

și nu în raport cu data rămânerii definitive a hotărârii.

Mai susține recurenta

că hotărârea este nelegală, întrucât s-a pronunțat fără respectarea dispozițiile

art. 372

2

alin. (3) C. proc. civ., în sensul actualizării valorii obligației

principale, indiferent de izvorul provenienței, iar în cazul în care titlul executoriu

nu conține nici un criteriu, actualizarea trebuia făcută în funcție de rata inflației,

calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie, sau de

la data când creanța a devenit exigibilă.

A solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii cererii de lămurire

cu privire la aplicarea dispozitivului sentinței pronunțate de către instanța de

fond.

Examinând cele

două recursuri, Înalta Curte reține următoarele:

- În ceea ce privește

recursul declarat de pârâta SC T. SRL, se reține că față de soluția pronunțată de

instanța de fond și de cererea prin care s-a solicitat lămurirea dispozitivului

acestei hotărâri, se constată că instanța nu a cercetat fondul în suficientă măsură,

pentru a putea conduce la pronunțarea unei hotărâri în apel care să lămurească problema

practică cu care a fost învestită instanța, considerentele deciziei fiind confuze,

nearătându-se care sunt motivele de fapt și de drept care au dus la soluția adoptată.

Situația ambiguă

prezentată nu dă posibilitatea efectuării controlului judiciar.

Se constată că

la dosarul cauzei nu sunt suficiente dovezi prin care să se stabilească situația

ce rezultă ca efect al nulității contractului de vânzare-cumpărare din litigiu,

ce cade sub incidența Legii nr. 10/2001; nu s-a lămurit aspectul legal de data de

la care urmează să fie reactualizat prețul, ca urmare a repunerii părților în situația

anterioară, nefiind lămurite nici aspectele legate de restituirea parțială sau totală

a prețului.

Față de economia

probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că împrejurările de fapt

ale pricinii nu sunt pe deplin stabilite, urmând să fie admis recursul declarat

de pârâtă și dosarul să fie trimis spre rejudecare la aceeași instanță în vederea

completării probelor, așa cum a susținut de fapt și recurenta.

Potrivit art.

129 alin. (5) C. proc. civ. „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele

legale pentru a preveni orice greșeală, pentru aflarea adevărului în cauză, pentru

stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii, în sensul pronunțării unei hotărâri

temeinice și legale (…), aceștia putând ordona probele pe care le consideră necesare”,

impunându-se, deci, o verificarea riguroasă efectuată de instanța de apel prin efectuarea

unei expertize prin care să se stabilească eventual sumele datorate de părți, pe

baza actelor dosarelor și a celor prezentate de părți.

Cu prilejul rejudecării,

conform art. 315 C. proc. civ., instanța va administra orice altă probă necesară

clarificării litigiului pentru a nu fi puse în pericol situații de drept și de fapt

statornicite, echilibrul și stabilitatea raporturilor juridice existente.

Instanța va analiza

cu atenție cererea privind lămurirea dispozitivului sentinței instanței de fond

în vederea stabilirii cu exactitate, în raport de situația concretă existentă, a

datei de la care urmează a se reactualiza prețul pentru imobilul înstrăinat, ca

efect al nulității contractului de vânzare-cumpărare și repunerii părților în situația

anterioară.

Numai după completarea

probelor și apoi după reexaminarea în ansamblul lor, instanța va fi în măsură să

decidă, în deplină cunoștință de cauză, asupra cererilor părților.

- Referitor la

recursul declarat de chemata în garanție SC G. SA Miercurea Ciuc, instanța reține

că este tardiv.

Potrivit art.

301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii,

dacă legea nu dispune altfel, textul stabilind termenul de recurs de drept comun.

În speță, instanța

reține că hotărârea recurată a fost comunicată recurentei la data de 04 iunie 2010,

așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare încheiat de

persoana însărcinată cu încheierea actului de procedură, cu respectarea cerințelor

art. 100 C. proc. civ. În raport de această dată termenul de recurs a expirat la

19 iunie 2010, ultima zi pentru exercitarea căii de atac fiind 20 iunie 2010.

Recursul fiind

înregistrat la instanță la data de 08 iulie 2010 și nu la 20 iunie 2010, este declarat

peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Termenul de recurs

este un termen de procedură legal, imperativ și absolut, astfel că nerespectarea

lui atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În consecință,

față de excepția de tardivitate invocată, recursul acestei părți va fi respins ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC T. SRL împotriva deciziei nr. 34A din 1 aprilie 2010 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori

și familie.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Respinge ca tardiv

formulat recursul declarat de chemata în garanție SC G. SA împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 martie 2011.