ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4479/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 15/MEA din 7 decembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 834/45/2010, s-a admis sesizarea procurorului și, în baza dispozițiilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222 din 10 noiembrie 2008, s-a dispus arestarea persoanei solicitată B.V., , cetățenie dublă - română și moldovenească, aflată în stare de reținere, în baza semnalării transmise prin Sistemul Informatic Schengen de autoritățile judiciare din Austria, care are la bază mandatul european de arestare emis de Tribunalul Regional Eisenstadt la data de 24 octombrie 2007, cu referința Dosarului 6UR 223/05S, pe o durată de 4 zile, cu începere de la 7 decembrie 2010 și până la 10 decembrie 2010, inclusiv.

S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

Pentru a pronunța încheierea sus-menționată, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin semnalarea emisă de autoritățile judiciare din Austria la data de 23 mai 2007, înregistrată în Sistemul de Informații Schengen cu număr de referință mesaj: 12371 și apoi, după identificarea persoanei solicitate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, sub nr. 3654/II/5/2010 din 7 decembrie 2010 s-a solicitat de către autoritățile judiciare austriece - Tribunalul Regional Eisenstadt, arestarea și predarea numitei B.V.

Semnalarea în SIS a avut la bază mandatul european de arestare cu referința dosarului 6 UR 223/05S, emis de Tribunalul Regional Eisenstadt pentru fapta de trafic de emigranți, prevăzută de art. 104/ABS, 1 U 3 FRG, 278 A STGB C. pen. austriac, presupus a fi săvârșită de persoana solicitată B.V. și care nu se află la dosar.

Actul care fundamentează mandatul european de arestare este mandatul de arestare emis la data de 13 decembrie 2005 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Regional Eisenstadt, iar durata maximă a pedepsei ce se poate aplica pentru infracțiunea reținută în sarcina persoanei solicitate este de 5 ani.

După identificarea și reținerea persoanei solicitate, prin Ordonanța nr. 16/2010 din 7 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, a fost sesizată instanța cu luarea măsurii arestării și continuarea procedurii de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare austriece.

După identificare de către instanța de judecată, s-a constatat că persoana solicitată a fost informată despre motivul reținerii, apoi a fost audiată conform art. 90 alin. (10) din Legea nr. 302/2004.

Văzând semnalarea transmisă de autoritățile judiciare din Austria, faptul că s-a urmat procedura cerută de art. 88

3

din Legea nr. 302/2004 modificată, că o altă măsură preventivă nu este posibilă și că sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru arestarea persoanei solicitate în caz de urgență, în vederea asigurării prezentării acesteia în fața autorităților austriece, în baza dispoziției imperative înscrise în art. 90 alin. (2) din legea menționată, instanța de fond a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 4 zile, începând cu data de 7 decembrie 2010.

Totodată, instanța a solicitat procurorului să depună în termenul de 4 zile acordat în acest sens, mandatul european de arestare însoțit de traducerea în limba română și a acordat termen la data de 10 decembrie 2010 pentru când a dispus citarea persoanei solicitate.

Împotriva încheierii a declarat recurs persoana solicitată B.V. care, prin apărător, a cerut înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură apreciată ca suficientă pentru a oferi garanțiile procesuale necesare executării mandatului european de arestare emis pe numele său de către autoritățile judiciare din Austria.

În ultimul cuvânt, recurenta a precizat că nu a încălcat legea, nici în România, nici în Republica Moldova și a cerut să fie pusă în libertate deoarece este bolnavă și nu suportă regimul de detenție.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Din actele și lucrările de la dosar rezultă că, prin semnalarea emisă de autoritățile judiciare din Austria la data de 23 mai 2007, înregistrată în Sistemul de Informații Schengen cu nr. de referință mesaj: 12371, s-a solicitat de către autoritățile judiciare austriece, arestarea și predarea recurentei în vederea executării mandatului european de arestare cu referința dosarului 6 UR 223/05S, emis de Tribunalul Regional Eisenstadt pentru fapta de trafic de emigranți prevăzută de art. 104/ABS, 1 U 3 FRG, 278 A STGB C. pen. austriac, faptă pedepsită cu închisoarea de până la 5 ani, presupus a fi comisă de către B.V..

Instanța de fond, sesizată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași cu luarea măsurii arestării și continuarea procedurii de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare austriece, - după ce în prealabil persoana solicitată a fost reținută prin Ordonanța nr. 16/2010 din 7 decembrie 2010 -, a dispus arestarea persoanei solicitate, apreciind că o altă măsură preventivă nu este posibilă.

Este adevărat că art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 222/2008, dă posibilitatea instanței de judecată - sesizată în condițiile art. 88

3

-, să opteze între a dispune arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile, situație în care, instanța amână cauza și fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română. Dar, având în vedere infracțiunile presupus a fi comise de către recurenta persoană solicitată și pentru care se solicită predarea acesteia autorităților judiciare austriece, modul și împrejurările în care se reține că au fost săvârșite, faptul că recurenta a fost depistată de lucrătorii poliției de frontieră din cadrul Punctului de trecere a Frontierei Albița, județul Vaslui, având intenția de a părăsi România, Înalta Curte constată că în mod just instanța de fond a apreciat că nu este oportună luarea față de persoana solicitată a unei alte măsuri preventive neprivative de libertate și a dispus arestarea acesteia pe durata de 4 zile prevăzută de art. 90 alin. (2) C. proc. pen.

Susținerile recurentei persoane solicitată în sensul că nu a încălcat legea și că nu suportă regimul de detenție nu pot fi primite deoarece, instanța română sesizată în procedura prevăzută de art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, are competența de a verifica doar dacă, persoana solicitată, reținută pe baza semnalării transmise prin Organizația Internațională a Poliției Criminale (Interpol) a fost informată despre motivul reținerii și nu de a verifica dacă aceasta a comis sau nu fapte pentru care se solicită predarea de către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare. În procedura de executare a mandatului european de arestare, dacă persoana solicitată nu este de acord cu predarea, în funcție de durata acesteia, instanța poate dispune punerea în libertate a persoanei solicitată, situație în care aplică în mod obligatoriu dispozițiile art. 145 C. proc. pen. care reglementează măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În consecință, reținând că încheierea pronunțată de instanța de fond prin care s-a dispus arestarea persoanei solicitate B.V. pe o perioadă de 4 zile este legală și temeinică, recursul declarat de aceasta se privește ca nefondat și se va respinge ca atare, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 520 RON din care, suma de 320 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.V. împotriva Încheierii nr. 15/MEA din 7 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 834/45/2010.

Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2010.