ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3534/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 11/MEA din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași s-a admis sesizarea procurorului.

În baza disp. art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222 din 10 noiembrie 2008 dispune arestarea persoanei solicitate L.B.M.,  aflată în stare de reținere, în baza mandatului european de arestare emis la data de 14 septembrie 2010 de Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta - judecător Dr. P. Dr. J.A. - Republica Ungaria cu referința Dosarului 201B.28135/2010, pe o durată de 20 de zile, cu începere de la 04 octombrie 2010 și până la 23 octombrie 2010, inclusiv.

S-a reținut că, prin sesizarea formulată de Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta, judecător Dr. P. Dr. J.A., Republica Ungaria, s-a solicitat executarea mandatului european de arestare, cu referință la Dosarul nr. 201.B.2813512010, emis pe numele persoanei solicitate L.B.M.

Prin mandatul european de arestare emis la data de 14 septembrie 2010, care concomitent este considerat și drept mandat național de arestare, se solicită arestarea și predarea persoanei solicitate L.B.M., în scopul efectuării anchetei penale împotriva sa, fiind bănuită de săvârșirea unei infracțiunii de "trafic de migranți", incriminată de Legea numărul IV din anul 1978 privind C. pen. al Republicii Ungaria în art. 218. Durata maximă a pedepsei ce se poate aplica este de 3 ani.

S-a consemnat că mandatul european de arestare emis cuprinde informațiile prev. de art. 79 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 22412006, și se referă la una dintre faptele enumerate în art. 85 din aceeași lege, respectiv la "facilitarea intrării și șederii ilegale". La data de 04 octombrie 2010 s-a luat împotriva persoanei solicitate L.B.M., măsura reținerii pe o perioadă de 24 ore, cu începere de la ora 06:15 până la 05 octombrie 2010, ora 06:15, conform ordonanței nr. 13/2010 emisă de procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În termenul de reținere, mai precis 04 octombrie 2010, persoana solicitată a fost adusă în fața Curții de Apel Iași.

Persoana solicitată a fost audiată în fața Curții de Apel Iași, când i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare de față, conținutul regulii specialității și efectele acesteia, precum și posibilitatea de a consimți la predare către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, și i s-a luat declarație, poziția acesteia fiind consemnată în scris.

S-a consemnat că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de lege, pentru arestarea persoanei solicitate, și astfel, după cum s-a arătat, în baza disp. art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222 din 10 noiembrie 2008 s-a dispus arestarea persoanei solicitate L.B.M.,  aflată în stare de reținere, în baza mandatului european de arestare emis la data de 14 septembrie 2010 de Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta - judecător Dr. P. Dr. J.A. - Republica Ungaria cu referința Dosarului 201.B.28135/2010, pe o durată de 20 de zile. S-a fixat termen pentru obținerea unor relații suplimentare.

Împotriva hotărârii, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către persoana solicitată.

Se solicită ca în rejudecare instanța să respingă solicitarea formulată de către autoritățile judiciare ungare și să nu pună în executare acest mandat european de arestare, eventual să acorde măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea. Cu privire la necesitatea arestării persoanei solicitate în vederea predării, formulează aceleași concluzii de opoziție, nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Persoana solicitată recurentă arată că nu este de acord cu arestarea, nu a făcut nimic, are un copil prematur care se află în spital și este în momentul de față însărcinată.

Instanța de recurs retine următoarele:

Potrivit art. 1 din Decizia cadru nr. 2002/584/JHA din 13 iunie 2002 a C.U.E și art. 77 alin. (1) din lege, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru în vederea arestării de către autoritatea judiciară competentă a unui alt stat membru a Uniunii Europene, a persoanei solicitate, în scopul efectuării urmăririi penale, executării unei pedepse privative de libertate sau a unei dispoziții de detenție și statele membre au obligația de a-l executa.

Din economia dispozițiilor din legea specială care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române, în această procedură, se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea ridicate de persoana solicitată și a motivelor de refuz al predării pe care aceasta le poate invoca, astfel încât aspectele legate de existența faptelor imputate, respectiv vinovăția persoanei solicitate, temeinicia măsurii deținerii provizorii exced analizei impuse de dispozițiile Legii nr. 302/2004, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin Decizia nr. 581 din 18 februarie 2008.

Pe de altă parte, în măsura în care persoana indicată în mandat nu consimte la predare, invocând nevinovăția sa, împrejurare ce nu se regăsește între motivele de neexecutare prevăzute de lege, întrunirea condițiilor de formă ale mandatului european de arestare apare ca fiind suficientă, la acest moment, pentru privarea de libertate a persoanei solicitate.

Corespunzător dispoziției imperative înscrise în art. 90 alin. (8) din lege, instanța de fond s-a și conformat acestora dispunând cu deplin temei arestarea persoanei solicitate pe o durată de 20 de zile începând de la 04 octombrie 2010 până la 23 octombrie 2010 inclusiv.

Înlocuirea măsurii preventive a arestului sau aplicarea măsurii prev. de art. 145 C. proc. pen. nu se impune chiar în condițiile în care recurenta a certificat că se află într-o situație specială.

Privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau deținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Astfel, se recunoaște dreptul de a reține o persoană în baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracțiune recunoscută ca atare de legea internă.

Apreciind că în cauză în aceste condiții s-a procedat la pronunțarea unei hotărâri în deplină legalitate și temeinicie, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat pe considerentele art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată L.B.M. împotriva Încheierii nr. 11/MEA din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 662/45/2010.

Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2010.