ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.03.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 961/2012

HOTĂRÂRE
30.03.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 961/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data

de 15 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată

în Dosarul nr. 2107/100/2009 în baza art. 139 C. proc. pen. s-a înlocuit măsura

arestării preventive dispusă față de inculpata I.C.M., cu măsura obligării de a

nu părăsi localitatea B.M.

În baza art. 145

1

alin. (1) C. proc. pen. a impus acesteia, până la soluționarea definitivă a prezentei

cauze, următoarele obligații:

- să se prezinte

în fața instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemată în prezenta cauză;

- să se prezinte

la Secția de poliție în raza teritorială a căreia își are reședința în vederea derulării

programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemată;

- să nu își schimbe

locuința decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar care a dispus măsură;

- să nu dețină,

să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu ia legătura

că părțile vătămate, membrii familiei acestora și cu martorii din prezentul dosar.

S-a atras atenția

inculpatei asupra prevederilor art. 145 alin. (3

4

) C. proc. pen.

S-a dispus punerea

de îndată în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut, în esență următoarele:

Prin sentința

penală nr. 443 din 02 septembrie 2011 a Tribunalului Maramureș s-a dispus condamnarea

inculpatei I.C.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii

de trafic de persoane,

prev. de

art. 12 alin. (1) și (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplic. art. 41

alin.

(2) C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. și la 6 luni închisoare pentru

comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

prev. de

art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen.

În temeiul

art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse,

urmând ca inculpata să execute pedeapsa mai grea de 10 ani închisoare.

În temeiul

art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza

art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsă, durata reținerii și arestului preventiv

de la 04 decembrie 2010 la zi.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, că în baza unor rezoluții infracționale

unice, în perioada iulie 2008 - februarie 2009, împreună cu inculpatul M.V., a recrutat

prin înșelăciune, un număr de 14 persoane de sex feminin, majore, în special tinere,

în realitate urmărind traficarea în scopul practicării prostituției sau exploatarea

prin muncă (C.S.I. și D.M.) rezultate produse efectiv (în cazul numitelor W.A.,

A.M.D., R.M.L., G.G.,L.A.A., G.A.M, C.S.I., S.A.L., O.P.M.A., G.E.E.) sau materializate

în forma recrutării prin înșelăciune (cazul numitelor S.A.G.C., D.M., F.A. și I.M.E.),

promițându-le locuri de muncă decente ca barman, ospătar sau ajutor în aceste meserii

ori menajere în barul H.M. aparținând inculpaților în orașul L. din Cipru, folosindu-se

de imagini și înscrisuri menite să creeze aparența legalității propunerilor făcute.

În aceeași perioadă,

în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul M.V., a redactat,

a semnat și s-a folosit în fața părților vătămate și a martorilor, dar și a autorităților

judiciare române de înscrisuri sub semnătură privată intitulate „Contracte individuale

de muncă", neînregistrate însă la autoritățile de profil și în care s-au inserat

în mod deliberat mențiuni necorespunzătoare adevărului.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpații I.C. și M.V. și părțile civile W.A., G.A.M.

și O.P.M., dosarul fiind înregistrat la Curtea de Apel Cluj la data de 06 octombrie

2011.

Prin încheierea

penală din 26 martie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 1375/100/2009 al Tribunalului

Maramureș s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatei I.C.M. pe timp de

30 zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare ce

s-a emis în baza acestei încheieri, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane

prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

La data de 29

noiembrie 2010 Inspectoratul General al Poliției Române, Centrul de Cooperare Polițienească

Internațională - Biroul național Interpol a transmis prin fax instanței o adresă

prin care se aduce la cunoștință faptul că inculpata I.C.M. va fi extrădată din

Cipru și că urmează să ajungă în România pe data de 04 decembrie 2010.

Având în vedere

că inculpata I.C.M. a fost prezentată în instanță la data de 04 decembrie 2010,

prin încheierea penală din data de 04 decembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 8580/100/2010,

tribunalul a dispus punerea în executare a mandatului de arestare din 26 martie

2009, emis în lipsă, în Dosarul nr. 1375/100/2009 pe numele inculpatei, măsura arestării

preventive a inculpatei fiind pusă în executare pe o durată de 30 de zile, cu începere

de la data de 04 decembrie 2010 până la data de 02 ianuarie 2011 inclusiv.

S-a reținut ca

temei de arestare disp. art. 143 și art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen., respectiv

că inculpata a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală

și că în cauză există indicii temeinice că inculpata a săvârșit o faptă pentru care

legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia

în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Ulterior, această

măsură a fost menținută de Tribunalul Maramureș, cu ocazia judecării pe fond a cauzei,

constatându-se, de fiecare dată, subzistența temeiurilor care au determinat luarea

măsurii arestului preventiv, iar instanța de fond, reținând vinovăția inculpatei,

a pronunțat o sentință de condamnare, astfel cum s-a arătat mai sus.

Potrivit art.

160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. la care face trimitere art. 300

2

de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Când se constată

că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate

sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune,

prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Procedând în temeiul

textelor de lege menționate, Curtea a constat că în cauză există indicii temeinice

în sensul art. 143 C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata

a comis faptele pentru care este cercetată, în acest sens fiind declarațiile părților

vătămate, ale martorilor audiați, inclusiv a investigatorului sub acoperire, audiat

în condiții de contradictorialitate, cu respectarea identității protejate, precum

și elementele care au rezultat în urma interceptării și înregistrării convorbirilor

telefonice dar și a convorbirilor și imaginilor în mediu ambiental, autorizate în

condițiile legii. Curtea a reținut că stabilirea vinovăției inculpatei urmează a

se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanță, însă

probațiunea administrată până în prezent în faza de urmărire penală și la instanța

de fond, pune în evidență existența unor indicii temeinice în sensul art. 143 C.

proc. pen. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpată.

Totodată, Curtea

a constatat că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. a) C. proc.

pen., întrucât inculpata, deși i s-a adus Ia cunoștință personal, telefonic, la

data de 22 februarie 2009 de către organele de urmărire penală că este învinuită

de comiterea infracțiunii de trafic de persoane în forma prevăzută de art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, solicitându-i-se să se prezinte

până la data de 27 februarie 2009 în țară în vederea clarificării situației sale

în cauză, nu a dat curs acesteia, exact în perioada respectivă procurându-și un

act medical emanând de la un medic din Cipru, în scopul de a se sustrage de la urmărirea

penală.

Împotriva încheierii

mai sus-menționate a formulat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj care a solicitat

casarea încheierii atacate și în rejudecare menținerea stării de arest preventiv

dispusă față de inculpata I.C.

Motivele de recurs

susținute oral de procuror au fost menționate pe larg în partea introductivă a prezentei

hotărâri referindu-se în esență la faptul că temeiurile care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive a inculpatei subzistă și în continuare, impunându-se

privarea de libertate a acesteia, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea

pentru care a fost arestată preventiv este închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat

la natura și gravitatea faptei pentru care a fost trimisă în judecată prezintă în

continuare pericol concret pentru ordinea publică, care derivă din rezonanța socială

puternic negativă a faptelor de care este acuzată inculpata.

Înalta Curte,

examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate,

cât și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen. combinat cu art. 385

6

și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul declarat de

Parchet este nefondat pentru următoarele considerente.

În speța dedusă

judecății, Înalta Curte constată că inculpata I.C. a fost trimisă în judecată, în

stare de arest preventiv, prin rechizitoriul din 29 noiembrie 2009 emis de D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Cluj, reținându-se în sarcina acesteia săvârșirea infracțiunii

prevăzute și pedepsite de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin încheierea

penală din data de 04 decembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 8580/100/2010, tribunalul

a dispus punerea în executare a mandatului de arestare din 26 martie 2009, emis

în lipsă, în dosarul nr. 1375/100/2009 pe numele inculpatei, măsura arestării preventive

a inculpatei fiind pusă în executare pe o durată de 30 de zile, cu începere de la

data de 04 decembrie 2010 până la data de 02 ianuarie 2011 inclusiv.

S-a reținut ca

temei de arestare

disp. art. 143

și art. 148 lit. a) și

f) C. proc. pen., respectiv că inculpata a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se

sustrage de la urmărirea penală și că în cauză există indicii temeinice că inculpata

a săvârșit o faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani

și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru

ordinea publică.

Cu referire la

cauză Înalta Curte reține că subliniind funcționalitatea măsurilor preventive,

art. 136 C. proc. pen. arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare

a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului

de la urmărirea penală ori de la judecarea cauzei.

Din perspectiva

Convenției Europene a Drepturilor Omului, în art. 5 parag. 3 se arată că orice persoană

arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de parag. 1 lit. c) din prezentul

articol, are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în

cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care

să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

În ceea ce privește

temeinicia cererii formulată de inculpată, de înlocuire a măsurii arestării preventive

cu o altă măsură preventivă, Curtea constată următoarele: inculpata este cercetată

pentru săvârșirea unor infracțiuni privind prevenirea și combaterea traficului de

persoane care au impact social deosebit asupra valorilor și relațiilor sociale,

ce formează conceptul de ordine publică. În ceea ce privește natura și pericolul

social al infracțiunilor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată, este adevărat

că - în măsura în care se va dovedi că ele există și au fost comise cu vinovăție

de acesta - sunt grave, dar natura și gravitatea faptelor nu pot constitui criterii

care să determine respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventiva

cu o alta măsura preventiva, care să asigure in condițiile de fata scopul instituit

de lege masurilor preventive, respectiv asigurarea desfășurării procesului penal

in bune condiții pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului

de la urmărirea penală ori de la judecarea cauzei, cu atât mai mult cu cât, o dată

cu trecerea timpului rezonanța socială negativă a faptelor se estompează.

Pe de altă parte,

regula respectării libertății individuale stabilită în art. 5 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, consacrată, așa cum s-a

arătat și de legislația internă, inclusiv la nivel constituțional, permite derogări,

numai în cazuri excepționale care reclamă protejarea interesului public.

Tulburarea ordinii

publice provocată ca urmare a comiterii unei infracțiuni, nu poate constitui un

motiv pertinent și suficient pentru refuzul de admitere a unei asemenea cereri,

decât dacă, indicii concrete demonstrează că prin lăsarea acuzatului în libertate

ordinea publică, ar fi realmente amenințată.

Natura faptelor,

gravitatea și efectele lor nu justifică în sine necesitatea continuării prevenției

în lipsa unor fapte care să demonstreze că eliberarea acuzatului ar aduce cu adevărat

prejudicii ordinii publice.

Jurisprudența

C.E.D.O. a statuat că, la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată

trebuie să se raporteze atât la gravitatea faptei pentru care este cercetată, cât

și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză,

la moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu

familia (cauza N.C. impotriva Austriei, hotărârea din 27 iunie 1968).

Întrucât starea

de libertate a persoanei este cea firească, C. proc. pen. a prevăzut regula că în

cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei

arestate să ceară și să obțină, dacă sunt întrunite condițiile legale, înlocuirea

măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, conform art. 5 C.

proc. pen.

Curtea apreciază

astfel că, dată fiind persoana inculpatei, cunoscută până la începutul cercetărilor

în prezenta cauză cu un bun comportament în societate, și dat fiind și avertismentul

pe care l-a constituit arestarea preventivă nu subzistă temerile că pusă în libertate

acesta va periclita ordinea publică și securitatea cetățenilor sau va încerca să

zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți,

alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte mijloace de probă.

Mai mult, riscul

ca inculpata să împiedice desfășurarea procesului penal în apel, este inexistent,

față de împrejurarea că întreaga probațiune testimonială în acuzare și apărare a

fost epuizată la instanța de fond.

Înalta Curie apreciază

că, în mod corect a reținut instanța de control judiciar că trecerea unui interval

de timp de 1 an și 4 luni de la arestarea preventivă a inculpatei (4 decembrie 2010

- 15 martie 2012), a diminuat forța de convingere a justificării detenției preventive

numai pe baza unor asemenea considerații, câtă vreme întreaga probațiune testimonială,

audierea inculpaților și a părților civile este finalizată.

Pe de altă parte,

gravitatea infracțiunii - existența unei bănuieli puternice de participare la săvârșirea

unor infracțiuni grave, deși constituie un factor pertinent, nu legitimează singură

o lungă detenție provizorie (cauza Naus c. Poloniei din 16 septembrie 2008).

Având în vedere

aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385

5

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj împotriva

încheierii de ședință din 15 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și

de minori, pronunțată în Dosarul nr. 2107/100/2009, privind pe intimata inculpată

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii de ședință din 15

martie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul

nr. 2107/100/2009.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimata inculpată I.C.M., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 martie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3247/2013
Asupra recursurilor de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 443 din 2 septembrie 2011 a Tribunalului Maramureș în Dosarul nr. 2107/100/2009, au fost condamnați inculpații: 1. M.V.M., fără antec
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2209/2012
arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 25 noiembrie 2010 și a arestului preventiv de la data de 26 noiembrie 2010 la zi. În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea n
ÎCCJ 2012-03-27
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 948/2012
1.200 euro sau echivalentul în RON la cursul Băncii Naționale a României de la data plății efective, sumă rezultată din exploatarea părții vătămate C.M. A interzis inculpatei M.C. și exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pe
ÎCCJ 2010-01-25
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 243/2010
Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 12 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus, în temeiul art. 300 2, raport
ÎCCJ 2012-06-28
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2312/2012
., durata reținerii din data de 23 august 2011 și durata arestării preventive de la data de 24 august 2011 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C.V. În baza art. 13 alin (1
Sursă