ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3471/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 87 din 7 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a respins ca nefondat apelul D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial Craiova împotriva sentinței penale nr. 27 din 19 ianuarie 2010 a Tribunalul Dolj privind pe intimatul inculpat O.B.R., pe motiv că probele de acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, lasă locul unei nesiguranțe în privința inculpatului, ceea ce impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului”. În termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluțiile instanței de fond și de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, greșit fiind achitat inculpatul O.B.R.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, invocând ca și caz de casare disp. art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. privind eroarea gravă de fapt. Astfel, în critica hotărârilor se invocă aspectul că instanțele nu au avut în vedere că inculpatul avea preocupări în domeniul drogurilor, cunoștea persoane care comercializau astfel de produse și apela în mod constant la acestea, în locuința sa se organizau petreceri la care se consumau droguri. Nu în ultimul rând, se susține că reacția acestuia, la găsirea drogurilor în locuința sa, de a se agita, a înjura și a se lovi cu capul de pereți, demonstrează că se ocupa cu traficul ilicit de droguri. Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate cât și sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform disp.

art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce succed. În baza amplului material probator administrat în cele două faze procesuale (urmărire penală și judecată) s-a stabilit cert că inculpatul O.B.R. avea un grup de prieteni cu care se întâlnea frecvent în apartamentul său, unde consumau băuturi alcoolice și fumau țigări cu hașiș. La cererea expresă a deținutului M.T. aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la data de 26 mai 2009 acesta a fost audiat de către organele de urmărire penală, denunțându-l pe prietenul său - inculpatul O.B.R. că s-ar ocupa cu traficul de droguri, fiind aprovizionat săptămânal de către un student din București, pe baza comenzilor date.

Drept urmare, inculpatul a fost supravegheat telefonic până la data de 15 iunie 2009, neputându-se stabili că se ocupa cu activitatea pentru care fusese denunțat. Cu toate acestea, tot deținutul M.T. a înștiințat telefonic din penitenciar, organele de urmărire penală, la data de 15 iunie 2009, că inculpatul ar fi primit o mare cantitate de rezină de canabis, care este ascunsă în apartamentul acestuia. Efectuându-se percheziția domiciliată într-un bazin dezafectat al WC din locuința inculpatului a fost găsit un pachet ambalat în plastic și hârtie igienică de culoare roz, în greutate de 390,15 gr rezină de canabis, despre care inculpatul nu a putut da nici o relație asupra provenienței sale. După arestarea sa, în penitenciar s-a întâlnit cu denunțătorul M.T., aflând astfel că fusese victima înscenării pusă la cale de către acesta, la inițiativa deținutului B.G., pentru a beneficia de clauza de reducere a pedepsei pentru infracțiunea de trafic de droguri.

Despre aspectul că denunțătorul M.T. a pus la cale introducerea drogurilor în locuința inculpatului au relatat martorii B.T., A.G., Ș.G. și chiar sora denunțătorului, pe nume M.C. care arată că a fost rugată să strângă 500 euro pentru a cumpăra rezină de canabis, deși aceasta știa că el nu este consumator. Planul înscenat și aplicat de denunțătorul M.T. și martorul B.G. a fost dezvăluit de către inculpat, mai ales că și în penitenciar, denunțătorul s-a rugat de inculpat să nu aducă la cunoștința organelor de urmărire penală planul respectiv, pentru a putea beneficia de clauza de reducere a pedepsei, oferindu-i în schimb recompense materiale. Critica parchetului - care de altfel este aceeași cu cea din motivele de apel - corect a fost demontată de către instanța de prim control judiciar, evidențiind aspectul că deși telefonul inculpatului era interceptat zi și noapte, organele de urmărire penală nu au putut stabili nici o activitate infracțională în sarcina acestuia.

Dimpotrivă, percheziția domiciliară având loc tot la data și inițiativa telefonică a denunțătorului demonstrează mai presus de orice îndoială, că acesta, prin sistemul de relații și cunoștințe din afara penitenciarului, s-a preocupat de procurarea și introducerea în locuința inculpatului a rezinei de canabis. De altfel, martorii B.G., A.G. și Ș.G., colegii de celulă ai denunțătorului, confirmă că acesta a mărturisit inculpatului, că prin intermediul unor prieteni comuni, în seara zilei de 15 iunie 2009 a introdus și ascuns drogurile în locuința inculpatului. Corect a reținut instanța de apel că nu există nici o contradicție între depozițiile acestora, aspectul că nu s-a putut stabili cu certitudine cine a procurat și introdus drogurile în locuință nefiind imputabil martorilor, ci mai degrabă organului de urmărire penală care a supravegheat convorbirile telefonice ale tuturor celor implicați, dar la dosar a depus numai pe cele ale denunțătorului M.T.

și H.S. Alegația restituirii autoturismului de către familia B.G. denunțătorului dovedește că, chiar organul de urmărire penală este convins de realitatea conceperii și punerii în scenă a planului de acuzare a inculpatului. Reacția inculpatului la găsirea drogurilor nu poate constitui o probă în înțelesul legii penale, întrucât fiecare individ uman, în funcție de tipul de personalitate pe care-l are se manifestă în împrejurări date, în mod diferit, care ține de caracter, structură psihică, temperament, cultură, nivel de instrucție, educație, vârstă, etc. Dimpotrivă, inculpatul a negat permanent implicarea sa în traficul de droguri, iar organele judiciare au demonstrat prin probe că nici acuzația că sora acestuia s-ar ocupa la București cu consumul de droguri, nu are un suport real, denunțătorul mințind pentru a fi mai convingător în susținerea sa că o persoană din București l-ar aproviziona cu canabis pe inculpat.

Just a înlăturat instanța de apel susținerea organelor de urmărire penală de a justifica o eventuală condamnare pe baza deducției că respectiva cantitate de drog 390 gr exclude consumul propriu și este destinată traficului, nefiind însă demonstrat nici un act material de traficare. Corect a aplicat instanța de apel complementul prezumției de nevinovăție, respectiv regula „in dubio pro reo”, probele demonstrând că inculpatul a fost victima unei înscenări puse la cale din penitenciar, pentru ca o numită persoană să poată beneficia de reducerea legală de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de droguri. Nici susținerea parchetului cum că se impunea schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu, cât timp nu a putut fi demonstrat faptul „deținerii”, nu poate fi primită.

Soluțiile fiind legale și temeinice, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat. Văzând și prevederile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 87 din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat O.B.R. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2010. Procesat de GGC - NN