ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3471/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 87 din 7 aprilie 2010

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a respins ca

nefondat apelul D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial Craiova împotriva sentinței

penale nr. 27 din 19 ianuarie 2010 a Tribunalul Dolj privind pe intimatul inculpat

O.B.R., pe motiv că probele de acuzare nu au un caracter cert, nu sunt

decisive, lasă locul unei nesiguranțe în privința inculpatului, ceea ce impune

a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea

inculpatului”.

În termen legal

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Craiova a exercitat calea ordinară de atac a recursului,

criticând soluțiile instanței de fond și de apel pentru nelegalitate și

netemeinicie, greșit fiind achitat inculpatul O.B.R. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, invocând ca și

caz de casare disp. art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

privind eroarea gravă de fapt.

Astfel, în critica

hotărârilor se invocă aspectul că instanțele nu au avut în vedere că inculpatul

avea preocupări în domeniul drogurilor, cunoștea persoane care comercializau

astfel de produse și apela în mod constant la acestea, în locuința sa se

organizau petreceri la care se consumau droguri. Nu în ultimul rând, se susține

că reacția acestuia, la găsirea drogurilor în locuința sa, de a se agita, a

înjura și a se lovi cu capul de pereți, demonstrează că se ocupa cu traficul

ilicit de droguri.

Examinând criticile

în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate cât și sub aspectul

cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform disp. art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt

nefondate pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce succed.

În baza amplului

material probator administrat în cele două faze procesuale (urmărire penală și

judecată) s-a stabilit cert că inculpatul O.B.R. avea un grup de prieteni cu

care se întâlnea frecvent în apartamentul său, unde consumau băuturi alcoolice

și fumau țigări cu hașiș.

La cererea expresă a

deținutului M.T. aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la data de

26 mai 2009 acesta a fost audiat de către organele de urmărire penală,

denunțându-l pe prietenul său - inculpatul O.B.R. că s-ar ocupa cu traficul de

droguri, fiind aprovizionat săptămânal de către un student din București, pe

baza comenzilor date.

Drept urmare,

inculpatul a fost supravegheat telefonic până la data de 15 iunie 2009,

neputându-se stabili că se ocupa cu activitatea pentru care fusese denunțat.

Cu toate acestea, tot

deținutul M.T. a înștiințat telefonic din penitenciar, organele de urmărire

penală, la data de 15 iunie 2009, că inculpatul ar fi primit o mare cantitate

de rezină de canabis, care este ascunsă în apartamentul acestuia. Efectuându-se

percheziția domiciliată într-un bazin dezafectat al WC din locuința

inculpatului a fost găsit un pachet ambalat în plastic și hârtie igienică de

culoare roz, în greutate de 390,15 gr rezină de canabis, despre care inculpatul

nu a putut da nici o relație asupra provenienței sale.

După arestarea sa, în

penitenciar s-a întâlnit cu denunțătorul M.T., aflând astfel că fusese victima

înscenării pusă la cale de către acesta, la inițiativa deținutului B.G., pentru

a beneficia de clauza de reducere a pedepsei pentru infracțiunea de trafic de

droguri.

Despre aspectul că

denunțătorul M.T. a pus la cale introducerea drogurilor în locuința

inculpatului au relatat martorii B.T., A.G., Ș.G. și chiar sora denunțătorului,

pe nume M.C. care arată că a fost rugată să strângă 500 euro pentru a cumpăra

rezină de canabis, deși aceasta știa că el nu este consumator.

Planul înscenat și

aplicat de denunțătorul M.T. și martorul B.G. a fost dezvăluit de către

inculpat, mai ales că și în penitenciar, denunțătorul s-a rugat de inculpat să

nu aducă la cunoștința organelor de urmărire penală planul respectiv, pentru a

putea beneficia de clauza de reducere a pedepsei, oferindu-i în schimb

recompense materiale.

Critica parchetului -

care de altfel este aceeași cu cea din motivele de apel - corect a fost

demontată de către instanța de prim control judiciar, evidențiind aspectul că

deși telefonul inculpatului era interceptat zi și noapte, organele de urmărire

penală nu au putut stabili nici o activitate infracțională în sarcina acestuia.

Dimpotrivă, percheziția domiciliară având loc tot la data și inițiativa

telefonică a denunțătorului demonstrează mai presus de orice îndoială, că

acesta, prin sistemul de relații și cunoștințe din afara penitenciarului, s-a

preocupat de procurarea și introducerea în locuința inculpatului a rezinei de

canabis.

De altfel, martorii

B.G., A.G. și Ș.G., colegii de celulă ai denunțătorului, confirmă că acesta a

mărturisit inculpatului, că prin intermediul unor prieteni comuni, în seara

zilei de 15 iunie 2009 a introdus și ascuns drogurile în locuința inculpatului.

Corect a reținut

instanța de apel că nu există nici o contradicție între depozițiile acestora,

aspectul că nu s-a putut stabili cu certitudine cine a procurat și introdus

drogurile în locuință nefiind imputabil martorilor, ci mai degrabă organului de

urmărire penală care a supravegheat convorbirile telefonice ale tuturor celor

implicați, dar la dosar a depus numai pe cele ale denunțătorului M.T. și H.S.

Alegația restituirii

autoturismului de către familia B.G. denunțătorului dovedește că, chiar organul

de urmărire penală este convins de realitatea conceperii și punerii în scenă a

planului de acuzare a inculpatului.

Reacția inculpatului

la găsirea drogurilor nu poate constitui o probă în înțelesul legii penale,

întrucât fiecare individ uman, în funcție de tipul de personalitate pe care-l

are se manifestă în împrejurări date, în mod diferit, care ține de caracter,

structură psihică, temperament, cultură, nivel de instrucție, educație, vârstă,

etc.

Dimpotrivă,

inculpatul a negat permanent implicarea sa în traficul de droguri, iar organele

judiciare au demonstrat prin probe că nici acuzația că sora acestuia s-ar ocupa

la București cu consumul de droguri, nu are un suport real, denunțătorul mințind

pentru a fi mai convingător în susținerea sa că o persoană din București l-ar

aproviziona cu canabis pe inculpat.

Just a înlăturat

instanța de apel susținerea organelor de urmărire penală de a justifica o

eventuală condamnare pe baza deducției că respectiva cantitate de drog 390 gr

exclude consumul propriu și este destinată traficului, nefiind însă demonstrat

nici un act material de traficare.

Corect a aplicat

instanța de apel complementul prezumției de nevinovăție, respectiv regula „in

dubio pro reo”, probele demonstrând că inculpatul a fost victima unei înscenări

puse la cale din penitenciar, pentru ca o numită persoană să poată beneficia de

reducerea legală de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de droguri.

Nici susținerea

parchetului cum că se impunea schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de

deținere de droguri pentru consum propriu, cât timp nu a putut fi demonstrat

faptul „deținerii”, nu poate fi primită.

Soluțiile fiind

legale și temeinice, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul va fi respins ca nefondat.

Văzând și prevederile

art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale

nr. 87 din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat O.B.R.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - NN