ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3718/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 76 din 26 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția penală, în baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata C.F. la 6 luni închisoare. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) teza a III-a C. pen. În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe perioada termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă executarea pedepsei accesorii. În baza dispozițiilor art. 118 C. pen. și art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din O.U.G. nr. 100/2005, a dispus confiscarea de la inculpată și distrugerea articolelor identificate la sediul SC D.C.C. SRL, cu sediul în Târgoviște, jud. Dâmbovița, cu proces-verbal din 23 ianuarie 2007. A admis, în parte, cererile de acordare a despăgubirilor civile formulate de către părțile civile B. SPA prin reprezentant societatea de avocatură T. & T. În baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 și urm. C. civ., a obligat pe inculpată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.C.C. STL Târgoviște către părțile civile: B. SPA, a contravalorii în RON a sumei de 1.000 euro la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale, și la plata către P. SA a contravalorii în RON a sumei de 1.500 euro la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale. A respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare a despăgubirilor civile către N.I. LTD, fiind reprezentat de societatea civilă de avocați R.D. și A. A luat act că părțile vătămate G.G. SPA, prin reprezentant Cabinet de avocatură P.B., și A.S. AG, reprezentat de F. & P. SRL, nu s-au constituit părți civile. În baza art. 191 alin. (3) C. proc.

pen., a obligat pe inculpată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.C.C. SRL Târgoviște la plata sumei de 1.400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În fapt, în esență, s-a reținut că la data de 23 ianuarie 2007, cu ocazia unei verificări efectuate de lucrători din cadrul I.P.J. Dâmbovița - Serviciul Investigarea Fraudelor, la sediul SC D.C.C. SRL, administrată de inculpata C.F., au fost depistate expuse în vederea comercializării, articole de îmbrăcăminte și încălțăminte inscripționate cu mărcile N., D.&G., P., D., T.H., P., B., G., A., P. și R. contrafăcute. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata C.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în latură penală și în latură civilă, susținând în esență că, în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii nici în ceea ce privește latura obiectivă, și nici sub aspectul laturii subiective.

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 40 din 12 mai 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata C.F. împotriva Sentinței penale nr. 76 din 26 februarie 2010, pronunțată de Tribunalului Dâmbovița. A obligat apelanta inculpată la 50 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că sentința penală atacată este legală și temeinică, soluția de condamnare a apelantei pentru infracțiunea dedusă judecății este legală, iar pedeapsa a fost corect individualizată. S-a mai reținut și că soluționarea laturii civile a cauzei este conformă dispozițiilor legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală a autorului unei fapte ilicite, existența prejudiciului fiind certă în raport de înscrisurile emise de părțile civile, la calcularea prejudiciului fiind avute în vedere dispozițiile art. 14 din O.U.G.

nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata C.F. În recursul său inculpata a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 și 18 C. proc. pen., totodată a mai solicitat și respingerea pretențiilor civile. Analizând înscrisurile existente la dosar, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpată este tardiv, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 385 3 alin. (1) C. pen., termenul de declarare a recursului este de 10 zile. Potrivit art. 385 3 alin. (2) cu referire la art. 363 alin. (3) C. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.

Din actele existente la dosar rezultă că inculpata a fost prezentă în fața instanței de apel la data de 12 mai 2010, când s-a pronunțat Decizia penală nr. 40, iar recursul a fost declarat la data de 25 mai 2010, depășindu-se termenul legal de 10 zile de declarare a recursului. Față de aceste considerente, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpată ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpata C.F. împotriva Deciziei penale nr. 40 din 12 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2010.