ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3718/2010

Asupra

recursului penal de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 76 din 26 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția

penală, în baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata

C.F. la 6 luni închisoare.

În baza

dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie,

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c)

teza a III-a C. pen.

În baza

art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe perioada

termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

A atras

atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza

art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei se suspendă executarea pedepsei accesorii.

În baza

dispozițiilor art. 118 C. pen. și art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din

O.U.G. nr. 100/2005, a dispus confiscarea de la inculpată și distrugerea

articolelor identificate la sediul SC D.C.C. SRL, cu sediul în Târgoviște, jud.

Dâmbovița, cu proces-verbal din 23 ianuarie 2007.

A admis,

în parte, cererile de acordare a despăgubirilor civile formulate de către

părțile civile B. SPA prin reprezentant societatea de avocatură T. & T.

În baza

dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și art.

998 și urm. C. civ., a obligat pe inculpată în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC D.C.C. STL Târgoviște către părțile civile: B. SPA, a

contravalorii în RON a sumei de 1.000 euro la cursul BNR de la data plății, cu

titlu de daune morale, și la plata către P. SA a contravalorii în RON a sumei

de 1.500 euro la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale.

A

respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare a despăgubirilor civile către

N.I. LTD, fiind reprezentat de societatea civilă de avocați R.D. și A.

A luat

act că părțile vătămate G.G. SPA, prin reprezentant Cabinet de avocatură P.B.,

și A.S. AG, reprezentat de F. & P. SRL, nu s-au constituit părți civile.

În baza

art. 191 alin. (3) C. proc. pen., a obligat pe inculpată în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC D.C.C. SRL Târgoviște la plata sumei de 1.400 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În fapt,

în esență, s-a reținut că la data de 23 ianuarie 2007, cu ocazia unei verificări

efectuate de lucrători din cadrul I.P.J. Dâmbovița - Serviciul Investigarea

Fraudelor, la sediul SC D.C.C. SRL, administrată de inculpata C.F., au fost

depistate expuse în vederea comercializării, articole de îmbrăcăminte și

încălțăminte inscripționate cu mărcile N., D.&G., P., D., T.H., P., B., G.,

A., P. și R. contrafăcute.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel inculpata C.F., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie în latură penală și în latură civilă, susținând în

esență că, în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, deoarece nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii nici în ceea ce privește latura

obiectivă, și nici sub aspectul laturii subiective.

Curtea de

Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin

Decizia nr. 40 din 12 mai 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpata C.F. împotriva Sentinței penale nr. 76 din 26 februarie 2010,

pronunțată de Tribunalului Dâmbovița.

A obligat

apelanta inculpată la 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

decide astfel, instanța de apel a reținut că sentința penală atacată este

legală și temeinică, soluția de condamnare a apelantei pentru infracțiunea

dedusă judecății este legală, iar pedeapsa a fost corect individualizată.

S-a mai

reținut și că soluționarea laturii civile a cauzei este conformă dispozițiilor

legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală a autorului unei fapte

ilicite, existența prejudiciului fiind certă în raport de înscrisurile emise de

părțile civile, la calcularea prejudiciului fiind avute în vedere dispozițiile

art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de

proprietate industrială.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpata C.F. În recursul său inculpata a

invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10 și 18 C.

proc. pen., totodată a mai solicitat și respingerea pretențiilor civile.

Analizând

înscrisurile existente la dosar, Înalta Curte reține că recursul declarat de

inculpată este tardiv, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce

urmează.

Potrivit

art. 385

3

alin. (1) C. pen., termenul de declarare a recursului este

de 10 zile.

Potrivit

art. 385

3

alin. (2) cu referire la art. 363 alin. (3) C. pen.,

pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul

curge de la pronunțare.

Din

actele existente la dosar rezultă că inculpata a fost prezentă în fața

instanței de apel la data de 12 mai 2010, când s-a pronunțat Decizia penală nr.

40, iar recursul a fost declarat la data de 25 mai 2010, depășindu-se termenul

legal de 10 zile de declarare a recursului.

Față de

aceste considerente, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpată ca

tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca tardiv, recursul declarat de inculpata C.F. împotriva Deciziei penale nr. 40

din 12 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă

recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 22 octombrie 2010.