ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2217/2012

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Contestatorul V.G. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 3754 din 22 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând desființarea deciziei atacate și, în consecință, admiterea recursului, modificarea deciziei în apel, admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și respingerea acțiunii. Temeiul de drept precizat de contestator este art. 318 C. proc. civ. Motivele contestației în anulare privesc nepronunțarea instanței de recurs asupra motivelor de recurs. Contestatorul a susținut că instanța dând o interpretare proprie acestora a declarat recursul nul, nepronunțându-se asupra motivelor privind aplicarea art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, dar și a art. 295 alin. (1) C. proc.

civ., nefiind analizată expertiza efectuată în cauză care demonstrează că nu a produs niciun prejudiciu. Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare. Contestația în anulare urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente: Art. 318 C. proc. civ. reglementează calea de atac a contestației în anulare atunci când dezlegarea dată în recurs este rezultatul unor greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Din analiza motivelor invocate care vizează cea de-a doua ipoteză a contestației în anulare specială prevăzute de textul de lege precitat, rezultă că nu sunt întemeiate, deoarece instanța de recurs nu cercetează fondul recursului decât după soluționarea excepțiilor în condițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. În speță, a fost invocată, din oficiu, excepția nulității recursului, pe care instanța a analizat-o cu precădere, a admis-o și a constatat nulitatea cererii de recurs, făcând astfel de prisos cercetarea fondului, așa încât nepronunțarea instanței de apel asupra celor două motive de nelegalitate, nu implică culpa acesteia, ci este un rezultat firesc al aplicării art. 137 C. proc. civ. Pentru aceste considerente contestația în anulare urmează a fi respinsă. Având în vedere că intimata a solicitat cheltuieli de judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 274 C. proc. civ., raportat la înscrisurile aflate la dosar va admite cererea și îl va obliga pe contestator la plata sumei de 4 . 000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul V.G. împotriva deciziei nr. 3754 din 22 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Obligă contestatorul V.G. la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC P.V. SRL Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.