ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2217/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2217/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Contestatorul
V.G. a formulat
contestație în
anulare împotriva deciziei civile nr. 3754 din 22 noiembrie 2011 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, solicitând desființarea deciziei atacate și, în
consecință, admiterea recursului, modificarea deciziei în apel, admiterea
apelului, desființarea sentinței primei instanțe și respingerea acțiunii.
Temeiul de drept
precizat de contestator este art. 318 C. proc. civ.
Motivele contestației
în anulare privesc nepronunțarea instanței de recurs asupra motivelor de
recurs. Contestatorul a susținut că instanța dând o interpretare proprie
acestora a declarat recursul nul, nepronunțându-se asupra motivelor privind
aplicarea art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, dar și a art. 295 alin.
(1) C. proc. civ., nefiind analizată expertiza efectuată în cauză care
demonstrează că nu a produs niciun prejudiciu.
Intimata a formulat
întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
Contestația în
anulare urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Art. 318 C. proc.
civ. reglementează calea de atac a contestației în anulare atunci când
dezlegarea dată în recurs este rezultatul unor greșeli materiale sau când
instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din
greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Din analiza motivelor
invocate care vizează cea de-a doua ipoteză a contestației în anulare specială
prevăzute de textul de lege precitat, rezultă că nu sunt întemeiate, deoarece
instanța de recurs nu cercetează fondul recursului decât după soluționarea excepțiilor
în condițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. În speță, a fost invocată, din
oficiu, excepția nulității recursului, pe care instanța a analizat-o cu
precădere, a admis-o și a constatat nulitatea cererii de recurs, făcând astfel
de prisos cercetarea fondului, așa încât nepronunțarea instanței de apel asupra
celor două motive de nelegalitate, nu implică culpa acesteia, ci este un
rezultat firesc al aplicării art. 137 C. proc. civ.
Pentru aceste
considerente
contestația
în anulare urmează a fi respinsă.
Având în vedere că
intimata a solicitat cheltuieli de judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 274
C. proc. civ., raportat la înscrisurile aflate la dosar va admite cererea și îl
va obliga pe contestator la plata sumei de
4
.
000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge contestația în
anulare formulată de contestatorul
V.G.
împotriva deciziei
nr. 3754 din 22 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
Obligă contestatorul
V.G. la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de
cheltuieli de judecată către intimata
SC P.V. SRL Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.