Decizia nr. 7008/2012 — ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 1790 din 13 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.C.D. împotriva Deciziei civile nr. 77 din 17 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Împotriva deciziei civile mai sus menționate, reclamantul a formulat contestație în anulare, invocând dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. Contestația în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2, contestația propriu-zisă, și de art. 318 C. proc.

civ., respectiv contestația în anulare specială. Dispozițiile art. 318 C. proc. civ. reglementează contestația în anulare specială (greșeala materială și omisiunea cercetării unui motiv de modificare sau casare). Potrivit art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare". Prin urmare, acest text de lege reglementează situația când instanța de recurs, prin hotărârea contestată, a admis sau a respins recursul, fără ca aceasta, din greșeală, să analizeze unul sau mai multe motive de recurs.

Contestația în anulare nu poate fi primită, deoarece instanța de recurs a analizat recursul cu care a fost învestită, răspunzând criticilor formulate. Considerentele deciziei acoperă întreaga problematică juridică a cauzei și nu este necesar ca instanța să nominalizeze fiecare act procedural pe care îl verifică sau să facă referiri directe la cauzele Curții Europene a Drepturilor Omului. În realitate, contestatorul este nemulțumit de modul cum a fost soluționat recursul său, dar pe calea contestației în anulare nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare.

Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de contestație în anulare, legiuitorul a avut în vedere greșelile materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a omis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă și să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății, ceea ce, din verificarea deciziei contestate nu se constată în speță. Greșeala materială nu trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanța ar fi înțeles să interpreteze un text de lege sau o probă, pentru că altfel s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a aceluiași recurs.

Așa fiind, se va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge contestația în anulare împotriva Deciziei civile nr. 1790 din 13 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de contestatorii M.C.D., M.M.V. și M.O.R. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AZ