ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2987/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 179 din 2 aprilie

2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. 8722/100/2011, în baza

art. 522

1

alin. (1) C. proc. pen. modif. prin Legea nr. 202/2010, a

fost respinsă cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul

M.A.L.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul să plătească statului suma

de 250 RON - cheltuieli judiciare din care suma de 100 RON reprezintă onorariul

parțial al avocatului desemnat din oficiu (av. B.A.).

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 107 din 7

aprilie 2000 a Tribunalului Maramureș condamnatului M.A. i s-a aplicat pedeapsa

de 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave prev. de art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen.

În baza art. 57 C.

pen., s-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenție cu toate

consecințele prev. de art. 71, 64 C. pen.

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen., i s-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii

unor drepturi, constând în interzicerea drepturilor pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 14 C.

proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata către partea

civilă S.C. "C." S.R.L. Baia Mare a sumei de 1.015.313.375 RON -

despăgubiri civile.

S-a respins cererea

de obligare la despăgubiri civile în solidar cu inculpatul a numitului B.C. în

calitate de parte civilmente responsabilă.

În temeiul art. 191

C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata către stat a sumei de

600.000 RON - cheltuieli judiciare din care suma de 250.000 RON - onorariul

avocatului numit din oficiu pentru condamnat s-a dispus a se suporta în avans

din fondurile Ministerului Justiției.

Această sentință a

rămas definitivă prin neapelare.

Acesta a fost

extrădat din Italia și preluat de aici la data de 21 iunie 2011.

Potrivit art. 522

1

alin. (1) C. proc. pen. (modificat prin Legea nr. 202/2010), în cazul în care

se cere extrădarea sau predarea pe baza unui mandat european de arestare a unei

persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de

instanța care a judecat în primă instanță la cererea condamnatului.

Având în vedere

faptul că legiuitorul a folosit în cuprinsul acestui text legal sintagma

"va putea fi rejudecată", rejudecarea unei cauze privind o persoană

judecată și condamnată în lipsă nu este obligatorie, necesitatea și

posibilitatea rejudecării ei urmând a fi examinată de instanțele de judecată de

la caz la caz.

În speță s-a

constatat că acesta a fost judecat și condamnat în lipsă (a lipsit de la toate

termenele de judecată), însă aceasta este cauzată de reaua-credință a

condamnatului care s-a sustras de la judecată. Reaua-credință a acestuia

rezultă din faptul că deși ulterior începerii urmăririi penale la data de 17

decembrie 1998 (dar și anterior - la 7 decembrie 1998) acesta a dat două

declarații în faza de urmărire penală (la data de 29 martie 1999) astfel că

avea cunoștință de faptul că este urmărit penal în acest dosar, s-a sustras în

continuare de la urmărire penală și de la judecată. Mai mult, potrivit

procesului-verbal încheiat la 11 august 1999 de I.P.J. Maramureș - Serviciul

cercetări penale, acesta a și fost dat în urmărire generală de către I.P.J.

Prahova (dosar urmărire penală). Deși a fost ulterior citat de către parchet și

apoi de instanță, nu s-a prezentat (din procesele-verbale întocmite în faza de

judecată rezultă că acesta a plecat în Italia).

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel condamnatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând admiterea cererii sale de rejudecare, întrucât a fost

judecat și condamnat în lipsă, neavând posibilitatea de a-și exercita dreptul

la apărare. În rejudecare, solicită aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen.

Curtea de Apel Cluj,

prin Decizia penală nr. 117/A din 14 iunie 2012, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnatul M.A., reținând că instanța de fond în mod corect a

apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 522

1

alin. (1) C. proc. pen., judecarea și condamnarea în lipsă a petentului

datorându-se relei-credințe a acestuia, care s-a sustras de la judecată și,

ulterior, de la condamnare, ceea ce a condus la emiterea unui mandat european

de arestare.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs condamnatul M.A., invocând cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. și solicitând casarea

hotărârilor și admiterea cererii de judecare. Condamnatul a arătat că

rejudecarea cauzei după extrădare este o procedură care are ca scop asigurarea

dreptului la apărare al acestuia, că în cauză în mod greșit se reține că a dat

dovadă de rea-credință pe parcursul urmăririi penale, deși s-a prezentat la

fiecare solicitare a organelor judiciare, că a plecat legal din țară, fără a

avea vreo interdicție în acest sens și că instanțele de fond și apel,

respingându-i cererea, i-au încălcat dreptul la un proces echitabil.

Recursul este

întemeiat.

Înalta Curte reține,

astfel cum a precizat și apărarea inculpatului, că la originea procedurii de

rejudecare a condamnatului după extrădarea acestuia stă al doilea Protocol

adițional (Strasbourg, 17 martie 1978) al Convenției europene de extrădare,

încheiată la Paris, la 13 decembrie 1957. Conform acestui protocol, "când

o parte contractantă cere unei alte părți contractante extrădarea unei persoane

în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranță pronunțate printr-o

hotărâre dată în lipsă împotriva sa, partea solicitată poate refuza extrădarea

în acest scop dacă, după părerea sa, procedura de judecată nu a satisfăcut

minimul de drepturi de apărare recunoscute oricărei persoane învinovățite de o

infracțiune.

Totuși, extrădarea se

va acorda dacă partea solicitantă dă asigurări apreciate ca suficiente spre a

garanta persoanei, a cărei extrădare este cerută, dreptul la o nouă procedură

de judecată care să-i salvgardeze drepturile la apărare. Aceasta hotărâre

îndreptățește partea solicitantă fie să execute judecata în cauză, dacă cel

condamnat nu se împotrivește, fie să urmărească pe cel extrădat, în caz

contrar.

Când partea

solicitată comunică persoanei a cărei extrădare este cerută hotărârea dată în

lipsă împotriva sa, partea solicitantă nu va considera această comunicare că o

nouă notificare atrăgând efecte față de procedura penală în acest stat."

Dreptul la o nouă

procedură de judecată constituie o condiție pentru acordarea extrădării și are

ca scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului, fiind prioritar

principiul garantării dreptului la apărare față de autoritatea de lucru judecat

a hotărârii de condamnare dată în lipsa condamnatului.

În raport de

considerentele ce preced, din studierea actelor și lucrărilor Dosarului nr.

3921/1999, în care petentul M.A. a fost judecat și condamnat în lipsă, se poate

constata că existau suficiente elemente care să îndreptățească instanțele să

aprecieze că sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea cererii de

rejudecare, în vederea asigurării dreptului la apărare al acestuia.

Se observă că în

cursul urmăririi penale M.A. a dat declarații, în calitate de învinuit, doar la

organele de poliție.

Acesta nu a dat nici

o declarație la procuror, nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală,

acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin rechizitoriu, iar la judecata în

primă instanță a fost reprezentat de un apărător desemnat din oficiu, care nu a

solicitat administrarea nici unei probe în apărare și nu a exercitat nici o

cale de atac împotriva hotărârii de condamnare, Sentința penală nr. 107 din 7

aprilie 2000 a Tribunalului Maramureș rămânând definitivă prin neapelare.

Chiar dacă etapa

admiterii în principiu a cererii de rejudecare nu este prevăzută in terminis în

textul art. 522

1

C. proc. pen., Înalta Curte constată că la instanța

de fond, prin Încheierea din 30 noiembrie 2011, Tribunalul Maramureș a admis,

în principiu, cererea de rejudecare, administrând ulterior probe în cauză.

Cu toate acestea,

prin sentință, se revine asupra celor constatate prin încheierea evocată și

cererea de rejudecare se apreciază ca inadmisibilă, reținându-se că judecata în

lipsă s-a datorat relei-credințe a petentului, care a plecat din țară. Din

acest punct de vedere, hotărârea este contradictorie, întrucât se revine asupra

celor reținute prin încheierea de admitere în principiu, care, de altfel, nici

nu a fost atacată cu apel de parchet.

Concluzionând, Înalta

Curte reține că, din datele dosarului rezultă că petentul M.A. nu a avut

posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare prevăzut sub sancțiunea

nulității absolute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., drept recunoscut și

garantat de Constituție, de lege, prevăzut de pactele și tratatele la care

România este parte.

Cum în cauză cererea

petiționarului s-a soluționat în baza excepției de inadmisibilitate, fără a se

pronunța o soluție pe fond, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2

lit. c) alin. (4) C. proc. pen., va admite recursul, va casa ambele hotărâri și

va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.

Conform art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului,

onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi plătit

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de condamnatul M.G.A. împotriva Deciziei penale nr. 117/A din 14 iunie

2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează decizia

penală atacată și Sentința penală nr. 179 din 2 aprilie 2012 a Tribunalului

Maramureș, secția penală, și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond,

respectiv Tribunalul Maramureș.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 RON, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AA