ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4451/2010

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 25 martie 2010 la Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamanta C.V. a solicitat anularea deciziei nr. 303 din 25 februarie 2010 emisă de pârâta Biblioteca Națională a României, reintegrarea sa pe postul ocupat până la emiterea deciziei contestate și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale. În motivarea cererii, reclamanta arătat că prin decizia nr. 303 din 25 februarie 2010, pârâta a dispus în mod nelegal pensionarea sa cu începere de la data de 1 martie 2010, prin aplicarea arbitrară a Legii nr. 329/2010.

Pârâta Biblioteca Națională a României a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, motivând că decizia contestată reglementează un raport de muncă, astfel că prezentul litigiu se află sub incidența Legii nr. 53/2003. Analizând actele și lucrările din dosar în raport de excepția de ordine publică invocată prin întâmpinare, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul București, pentru următoarele considerente: Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C.V. are ca obiect anularea deciziei nr. 303 din 25 februarie 2010 emisă de pârâta Biblioteca Națională a României în baza dispozițiilor art. 41 alin. (6) din Legea nr. 19/2001 și art. 56 lit. d) din Legea nr. 53/2003.

Prin decizia contestată s-a dispus, cu începere de la data de 1 martie 2010, încetarea de drept a contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată al reclamantei, în calitate de bibliotecar la Serviciul Prelucrarea Colecțiilor/Compartimentul Indexare, prin pensionare pentru limită de vârstă. Față de obiectul acțiunii și de temeiul juridic al actului juridic dedus judecății, se constată că pentru judecarea prezentului litigiu sunt aplicabile prevederile legislației muncii, iar nu cele din materia contenciosului administrativ.

Reclamanta nu are calitatea de funcționar public și în consecință, s-a adresat greșit instanței de contencios administrativ, competentă potrivit dispozițiilor art. 89 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, să soluționeze litigiile apărute între funcționarii publici și autoritatea sau instituția publică în care aceștia își desfășoară activitatea cu privire la încetarea raportului de serviciu din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale. Cu privire la legalitatea deciziei de încetare a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată încheiat de reclamantă cu Biblioteca Națională a României, competența de a se pronunța în primă instanță aparține Tribunalului, conform prevederilor art. 284 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 53/2003, raportat la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.civ.

Pentru motivele care au fost expuse, se va dispune trimiterea prezentei cauze spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite cauza privind pe reclamanta C.V. și pe Biblioteca Națională a României spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2010.