ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 593/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 30 iulie 2009 petentul a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând efectuarea unor cercetări față de funcționarii din cadrul Penitenciarului București - Jilava sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 211 și 246 C. pen. A susținut petentul, că în urma unui incident cu un alt deținut, din ordinul comisarului V.C., s-a efectuat o percheziție în absența din cameră, iar ulterior a constatat lipsa unor obiecte personale (fierbător, cană, lingură, prosop, conserve, zahăr și cafea). Prin Rezoluția din 17 septembrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitor sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen.

și a art. 246 din același cod. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere, reiterând sesizarea anterior formulată și solicitând audierea deținuților aflați în celula în care s-a efectuat percheziția. Prin Sentința penală nr. 321 din 5 noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis plângerea petiționarului, s-au desființat rezoluțiile procurorului și s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pentru redeschiderea urmăririi penale și administrarea de probe privind infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 246 C. pen., respectiv audierea deținuților din camera 415 a Penitenciarului București - Jilava identificați conform fișelor de cameră.

S-a motivat că ancheta trebuie să permită stabilirea cauzelor și identificarea persoanelor vătămate ... în cauză nefiind administrate probele propuse de petent în favoarea susținerilor sale ci doar probe ce au susținut contrariul. Împotriva acestei sentințe Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a formulat recurs, susținând nelegalitatea hotărârii sub aspectul greșitei trimiteri a cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale și sub aspectul caracterului inutil al probelor dispuse. Recursul parchetului este fondat și va fi admis pentru următoarele motive: Potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., instanța învestită cu judecarea unei plângeri întemeiate pe dispozițiile art. 78 1 alin. (1) C. proc.

pen., este de a admite plângerea, desființa rezoluția sau ordonanța atacată și de a trimite procurorului cauza în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. În raport de acest text de lege, instanța putea trimite cauza la procuror, cel mult, în vederea începerii urmăririi penale însă nu și pentru redeschiderea acesteia. Pe de altă parte, din actele premergătoare administrate în cauză, planșe foto cu percheziția efectuată, declarații intimați, declarații martori, nu au rezultat indiciile săvârșirii infracțiunii de tâlhărie de către intimat, acesta fiind persoana care în virtutea atribuțiilor sale de serviciu a ordonat efectuarea percheziției, în fapt fiind executată de alte persoane, respectiv martorii N.C.E., C.V., M.M., M.G.

și C.V. Totodată, trebuie arătat că din cuprinsul plângerii penale, cât și din cuprinsul declarației petentului nu reiese că s-au fi urmărit de către vreo persoană însușirea bunurilor reclamate a fi sustrase și nici că s-ar fi exercitat vreun act de amenințare sau lovire. Cât privește motivul invocat de petent, și anume modul ilegal de efectuare a percheziției, se constată că a fost dispusă legal în raport de incidentul violent în care acesta a fost implicat. Or, atâta timp cât din declarațiile martorilor ascultați în etapa actelor premergătoare rezultă exact modalitatea în care s-au desfășurat percheziția - persoana care a ordonat-o precum și bunurile ridicate - iar acestea se coroborează cu celelalte probatorii, dosarul a fost suficient administrat.

Cum din actele premergătoare administrate nu a rezultat vreo faptă penală, cu atât mai mult cu cât toată acțiunea s-a desfășurat în condițiile prev. de art. 200 alin. (1) din H.G. nr. 1.897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii 275/2006 privind executarea pedepselor și a normelor dispuse de organele judiciare, pentru prevenirea unor evenimente deosebite, a situațiilor de risc, recursul parchetului este fondat și va fi admis în condițiile art. 385 15 pct. a lit. d) raportat la art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 321 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe petentul P.N. Casează sentința penală sus-menționată și, rejudecând: Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.N. împotriva Rezoluției din 17 septembrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 1367/P/2009, rezoluție pe care o menține. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 februarie 2010. Procesat de GGC - CL