ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 593/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La

data de 30 iulie 2009 petentul a formulat plângere la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București, solicitând efectuarea unor cercetări față de

funcționarii din cadrul Penitenciarului București - Jilava sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 211 și 246 C. pen. A susținut

petentul, că în urma unui incident cu un alt deținut, din ordinul comisarului

V.C., s-a efectuat o percheziție în absența din cameră, iar ulterior a

constatat lipsa unor obiecte personale (fierbător, cană, lingură, prosop,

conserve, zahăr și cafea).

Prin Rezoluția din 17 septembrie 2009

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus neînceperea urmăririi

penale față de făptuitor sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.

211 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen. și a art. 246 din același cod.

Împotriva acestei rezoluții a formulat

plângere, reiterând sesizarea anterior formulată și solicitând audierea

deținuților aflați în celula în care s-a efectuat percheziția.

Prin Sentința penală nr. 321 din 5 noiembrie

2009 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis plângerea

petiționarului, s-au desființat rezoluțiile procurorului și s-a trimis cauza la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pentru redeschiderea urmăririi

penale și administrarea de probe privind infracțiunea prev. de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. a) și art. 246 C. pen., respectiv audierea deținuților din

camera 415 a Penitenciarului București - Jilava identificați conform fișelor de

cameră.

S-a motivat că ancheta trebuie să permită

stabilirea cauzelor și identificarea persoanelor vătămate ... în cauză nefiind

administrate probele propuse de petent în favoarea susținerilor sale ci doar

probe ce au susținut contrariul.

Împotriva acestei sentințe Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București a formulat recurs, susținând nelegalitatea

hotărârii sub aspectul greșitei trimiteri a cauzei la procuror în vederea

redeschiderii urmăririi penale și sub aspectul caracterului inutil al probelor

dispuse.

Recursul parchetului este fondat și va fi

admis pentru următoarele motive:

Potrivit art. 278

1

alin. (8) lit.

b) C. proc. pen., instanța învestită cu judecarea unei plângeri întemeiate pe

dispozițiile art. 78

1

alin. (1) C. proc. pen., este de a admite

plângerea, desființa rezoluția sau ordonanța atacată și de a trimite

procurorului cauza în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale,

după caz.

În raport de acest text de lege, instanța

putea trimite cauza la procuror, cel mult, în vederea începerii urmăririi

penale însă nu și pentru redeschiderea acesteia.

Pe de altă parte, din actele premergătoare

administrate în cauză, planșe foto cu percheziția efectuată, declarații

intimați, declarații martori, nu au rezultat indiciile săvârșirii infracțiunii

de tâlhărie de către intimat, acesta fiind persoana care în virtutea

atribuțiilor sale de serviciu a ordonat efectuarea percheziției, în fapt fiind

executată de alte persoane, respectiv martorii N.C.E., C.V., M.M., M.G. și C.V.

Totodată, trebuie arătat că din cuprinsul

plângerii penale, cât și din cuprinsul declarației petentului nu reiese că s-au

fi urmărit de către vreo persoană însușirea bunurilor reclamate a fi sustrase

și nici că s-ar fi exercitat vreun act de amenințare sau lovire.

Cât privește motivul invocat de petent, și

anume modul ilegal de efectuare a percheziției, se constată că a fost dispusă

legal în raport de incidentul violent în care acesta a fost implicat.

Or, atâta timp cât din declarațiile

martorilor ascultați în etapa actelor premergătoare rezultă exact modalitatea

în care s-au desfășurat percheziția - persoana care a ordonat-o precum și

bunurile ridicate - iar acestea se coroborează cu celelalte probatorii, dosarul

a fost suficient administrat.

Cum din actele premergătoare administrate nu

a rezultat vreo faptă penală, cu atât mai mult cu cât toată acțiunea s-a

desfășurat în condițiile prev. de art. 200 alin. (1) din H.G. nr. 1.897/2006

pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii 275/2006 privind executarea

pedepselor și a normelor dispuse de organele judiciare, pentru prevenirea unor

evenimente deosebite, a situațiilor de risc, recursul parchetului este fondat

și va fi admis în condițiile art. 385

15

pct. a lit. d) raportat la

art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen. conform dispozitivului

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 321 din 5

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe petentul

P.N.

Casează sentința penală sus-menționată și,

rejudecând:

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul P.N. împotriva Rezoluției din 17 septembrie 2009 dată de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 1367/P/2009, rezoluție pe

care o menține.

Obligă recurentul petent la plata sumei de

100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16

februarie 2010.

Procesat

de GGC - CL