ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2315/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 19 martie 2007, pe rolul Tribunalului București, reclamantul B.I V. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, solicitând să-i soluționeze cererea de acces la propriul dosar de securitate. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la petiția sa nr. P.3140 din 2 august 2006 nu a primit răspuns până în prezent. Prin sentința civilă nr. 2207 din 2 aprilie 2007, Tribunalul București și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1421 din 28 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 8861/3/2007, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea, a obligat pârâtul să facă cunoscut reclamantului, rezultatul investigațiilor întreprinse în scopul identificării dosarului și să permită accesul la propriul dosar, în cazul existenței acestuia, a stabilit în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 în sarcina pârâtului, o penalitate de 1 RON pentru fiecare zi de întârziere, ce urmează a curge de la data comunicării hotărârii. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că reclamantul este vătămat prin refuzul nejustificat al pârâtului de a respecta principiul cuprins la art. 1 din Legea nr. 187/1999, conform căruia orice persoană are dreptul de acces la propriul dosar de securitate, în termenul prevăzut de Legea nr. 187/1999.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul consideră că prevederile Legii nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză. În mod greșit instanța de fond și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h), art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece nu poate fi vorba de un refuz nejustificat în cazul în care intimatul a fost informat că s-au demarat formalitățile de verificare solicitate. Nu poate fi reținut nici aspectul nesoluționării cererii, atâta timp cât recurenta a emis un răspuns către intimat. Răspunsul emis respectă cerințele Legii nr. 187/1999, care în art. 12 arată „că în termen de 30 de zile, petentul va fi informat în legătură cu demersurile pe care Consiliul le realizează în urma cererii sale”.

Soluția legiuitorului se bazează pe dificultatea procedurii de identificare a materialelor referitoare la o anumită persoană. În speță, materialul privitor la reclamant nu se găsea într-un dosar deschis de fosta securitate pe numele său, ci într-unul privitor la mai multe persoane. Recurentul mai arată că prin hotărârea atacată s-a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul aplicării prevederilor art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, sancțiune la care reclamantul nu s-a referit. Se mai arată că recurentul a îndeplinit cele stipulate în dispozitivul hotărârii judecătorești atacate. Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că recurentul nu a întreprins toate diligențele pentru găsirea dosarului.

Adresa din 22 octombrie 2007 a fost emisă după pronunțarea hotărârii judecătorești, iar pârâtul nu a prezentat probe prin care să argumenteze că au fost demarate formalitățile. Recursul este nefondat. Reclamantul-intimat a solicitat identificarea dosarelor de securitate existente pe numele său, pentru perioada 1970 - 1990, depunând o cerere înregistrată la 2 august 2006. Prin adresa din 6 septembrie 2006, recurentul a comunicat petentului faptul că au fost demarate formalitățile de verificare, conform art. 12 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste. Cererea, conform prevederilor Legii nr. 187/1999 trebuia soluționată într-un termen de 6 luni.

Din 6 septembrie 2006 și până la 22 octombrie 2007 recurentul-pârât nu a întreprins nici un demers pentru soluționarea cererii. Adresa din 22 octombrie 2007 a fost emisă după pronunțarea sentinței de fond (28 mai 2007). De menționat este faptul că recurentul nu s-a prezentat în fața instanței de fond și nu s-a apărat în nici un mod. Nu au fost depuse la dosar „demersurile” despre care recurentul face vorbire. În mod cert prevederile Legii nr. 554/2004 sunt aplicabile speței. În art. 1 din Legea nr. 554/2004 se dă posibilitatea oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri să se adreseze instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Reclamantul a demonstrat că este vătămat în dreptul său prevăzut de art. 1 din Legea nr. 187/1999, de a avea acces la propriu dosar de securitate prin nesoluționarea în termenul legal a cererii sale. Se aplică în speță art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri și nu refuzul nejustificat astfel cum în mod greșit afirmă recurentul. De altfel, instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) și nu ale art. 2 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 554/2004 (refuz nejustificat de a soluționa o cerere). Răspunsul emis de recurent nu face referire la întreaga perioadă solicitată de reclamant 1970 - 1990, ci se referă la un dosar din anul 1970. Nu există dovada efectuării cercetărilor pentru perioada 1971 - 1990. Legea nr. 187/1999, prevăzând dificultatea procedurii de identificare a materialelor referitoare la o anumită persoană a prevăzut un termen de rezolvare a cererii de 6 luni.

În această perioadă recurentul nu a soluționat cererea, nu a făcut dovada vreunui demers întreprins și a răspuns parțial după pronunțarea sentinței de fond. Din acest motiv, criticile aduse sentinței recurate sunt nefondate, în speță fiind aplicabile prevederile art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece reclamantul, în cererea adresată instanței solicită aplicarea sancțiunilor prevăzute de Legea nr. 554/2004, iar art. 18 alin. (5) nu instituie obligativitatea cererii părții în acest sens. Față de considerentele menționate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1421 din 28 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.