ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3977/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3977/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
decizia penală nr. 278/R din 16 februarie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția
penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de
revizuientul C.S. împotriva deciziei penale nr. 1255 din 17 august 2011
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 2853/30/2011 și l-a
obligat la cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotăra astfel, Curtea de Apel
Timișoara a reținut, în esență următoarele:
Prin sentința penală nr. 2179 din 08
noiembrie 2010 Judecătoria Timișoara a respins ca inadmisibilă plângerea formulată
de petenții C.S. și C.M., împotriva referatului din 13 septembrie 2010, emis de
Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în Dosar nr. 105/VIII/1/2010.
S-a reținut ca, prin ordonanța din 14
septembrie 2010 dată în Dosarul nr. 2151/II/2/2010 prim procurorul Parchetului de
pe lângă Judecătoria Timișoara, a admis plângerea petenților, a infirmat referatul
atacat de către petenți cu nr. 105/VIII/1/2010 din data de 13 septembrie 2010 și
a dispus efectuarea de cercetări față de Consiliul Local al Municipiului Timișoara
sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 277 și 278 C. muncii.
S-a mai reținut ca potrivit art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., potrivit cu care se poate face plângere doar în ipoteza
în care prim procurorul a respins plângerea ce i-a fost adresată conform art. 275-278
C. proc. pen., precum și împrejurarea că, plângerea petenților a fost admisă de
prim procuror, plângerea este inadmisibilă, având în vedere că remediul procesual
urmărit prin intermediul art. 278
1
C. proc. pen., a fost realizat prin
soluția prim-procurorului.
Împotriva sentinței judecătoriei a formulat
recurs petentul C.S.
Prin decizia penală nr. 179/R din 02 martie
2011 Tribunalul Timiș a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul petent
C.S. și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat motivat de faptul că plângerea
adresată judecătorului, formulată în temeiul art. 278
1
C. proc. pen.,
împotriva unui referat al procurorului este inadmisibilă, deoarece conform acestor
dispoziții legale numai rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere
în judecată pot forma obiectul controlului judiciar în procedura reglementată prin
acest text.
Împotriva acestei decizii penale a formulat
recurs petentul C.S.
Prin decizia penală nr. 1255 din 17
august 2011 Curtea de Apel Timișoara, a respins ca inadmisibil recursul declarat
de petentul C.S.
Curtea de Apel Timișoara a constatat că
recursul apare ca inadmisibil, în raport de faptul că petentul a folosit această
cale de atac împotriva unei decizii definitive, ceea ce nu este posibil având în
vedere normele procesuale aflate în vigoare.
Împotriva deciziei penale nr. 1255 din
17 august 2011 a Curții de Apel Timișoara a formulat contestație în anulare petentul
C.S.
Prin decizia penală nr. 1865/R din 21
noiembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibilă contestația în
anulare întrucât nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute
de art. 386 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere
de revizuire petentul C.S. care prin decizia penală nr. 278/R din 16 februarie 2012
Curtea de Apel Timișoara a respins-o ca inadmisibilă, întrucât a fost formulată
împotriva unei hotărâri care nu vizează fondul cauzei.
De asemenea, s-a avut în vedere și decizia
nr. 60/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul
legii potrivit căreia cererile de revizuire care se întemeiază pe alte temeiuri
decât cele expres prevăzute de lege sunt inadmisibile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs
revizuientul C.S.
Recursul este inadmisibil.
Examinând hotărârea recurată, astfel cum
impun dispozițiile art. 385
6
alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte,
în temeiul art. 385
15
alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată
că recursul formulat de recurentul revizuient este inadmisibil, având în vedere
că decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara e definitivă.
Înalta Curte reține că, inadmisibilitatea
reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate
în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și
în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală,
ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispozițiile art. 385
1
C. proc.
pen. enumera hotărârile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs, respectiv:
a) sentințele pronunțate de judecătorii
în cazurile prevăzute de lege;
b) sentințele pronunțate de tribunalele
militare în cazul infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare, sancționate
de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c) sentințele pronunțate de curțile de
apel și Curtea Militară de Apel;
d) sentințele pronunțate de secția penală
a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
d
1
) sentințele privind infracțiunile
pentru care punerea în
mișcare a acțiunii penale se face la plângerea
prealabilă a
persoanei vătămate;
e) deciziile pronunțate, ca instanțe de
apel, de tribunale, tribunale
militare teritoriale, curți
de apel și Curtea Militară de Apel;
f) sentințele pronunțate în materia executării
hotărârilor penale,
afară de cazul când legea prevede altfel,
precum și cele privind
reabilitare.
De asemenea potrivit art. 417 C. proc.
pen., „hotărârea instanței de recurs rămâne definitivă la data pronunțării acesteia
când:
a) recursul a fost admis și procesul a
luat sfârșit în fața instanței de recurs, fără rejudecare;
b) cauza a fost rejudecată de către instanța
de recurs, după admiterea recursului;
c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor
judiciare, în cazul respingerii recursului".
Mai mult potrivit art. 407 C. proc. pen.,
hotărârile instanței de revizuire, sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile
la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului.
Pe cale de consecință, Înalta Curte reține
că hotărârea prin care a fost respinsă cererea de revizuire a dobândit caracter
definitiv, soluția pronunțată nemaifiind susceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.
Dând eficiență principiului stabilit prin
art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii
procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat în
art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor din art. 13 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor
de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații identice.
C. proc. pen. reglementează hotărârile
susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care
pot
fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care
se poate cere reformarea hotărârilor.
Dispozițiile art. 385
1
C. proc.
pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești
nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
În
speță, revizuientul a declarat recurs împotriva deciziei penale
nr. 278/R din 16 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, hotărâre
care, însă, este definitivă.
Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea
unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea
principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție,
ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul
art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de revizuientul C.S. împotriva deciziei penale
nr. 278/R din 16 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
În
baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient
va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul C.S. împotriva deciziei penale
nr. 278/R din 16 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă
recurentul revizuient la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 3 decembrie 2012.