ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.04.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1701/2008

HOTĂRÂRE
17.04.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1701/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgu

Neamț sub nr. 695/ 321/2007 reclamantul B.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta

SC S.P. SA Piatra Neamț, revendicarea unei suprafețe de teren și constatarea nulității

absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor

din 3 aprilie 1996 emis de Ministerul Industriilor.

Prin sentința civilă

nr. 1001 din 4 iunie 2007 a Judecătoriei Târgu Neamț s-a dispus declinarea competenței

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ,

justificat de împrejurarea că s-a solicitat constatarea nulității absolute a unui

act administrativ emis de o instituție centrală.

Curtea de Apel Bacău,

secția comercială și de contencios, administrativ și fiscal, prin sentința nr. 147

din 19 noiembrie 2007, a luat act, în temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc.

civ., la renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind nulitatea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate, și, în același timp, a dispus

declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea în revendicare

imobiliară în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț, a constatat ivit conflictul negativ

de competență, a trimis cauza spre soluționarea conflictului Înaltei Curți de Casație

și Justiție și a obligat reclamantul la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel a formulat recurs în termen legal reclamantul B.N., prin care

s-a solicitat reducerea cheltuielilor de judecată la care a fost obligat prin hotărârea

atacată, în temeiul prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

A învederat recurentul

că obligarea sa la plata întregului onorariu al avocatului părții adverse de 1.000

RON este nejustificată în raport de volumul de muncă impus de natura cererii și

de împrejurarea că apărătorul în cauză s-a prezentat la un singur termen de judecată

când pricina s-a și soluționat prin sentința recurată.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor

art. 246 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată,

fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, iar conform prevederilor art. 246

alin. (3) din același act normativ, dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii

de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la

cheltuieli.

În cauză, reclamantul

a renunțat la judecata capătului de cerere din acțiune, privitor la nulitatea certificatului

de atestare a dreptului de proprietate, după comunicarea cererii de chemare în judecată,

astfel că în mod corect, cu respectarea prevederilor legale menționate mai sus,

reclamantul recurent a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată suportate

în proces de pârâta SC S.P. SA, reprezentând onorariul de avocat.

Nu se impune reducerea

onorariului avocatului pârâtului, în condițiile art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., cuantumul acestui onorariu nefiind nepotrivit de mare în raport de valoarea

pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.

Cât privește conflictul

negativ de competență ivit între Judecătoria Târgu Neamț și Curtea de Apel Bacău,

secția comercială și de contencios administrativ, sub aspectul judecării capătului

de cerere din acțiunea reclamantului prin care se revendică o suprafață de teren

de 4.500 m.p. situată în intravilanul comunei V. județul Neamț, acesta va fi rezolvat

în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea

Judecătoriei Târgu Neamț, care are plenitudine de competență materială în pricini

civile, potrivit prevederilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ., și este competentă teritorial

în mod exclusiv, conform dispozițiilor art. 13 alin. (1) din același act normativ.

Respinge recursul declarat

de B.N. împotriva sentinței nr. 147 din 19 noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe B.N. și SC S.P. SA Piatra Neamț în favoarea Judecătoriei

Târgu Neamț.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 aprilie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-12-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4832/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 151 din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea în con
ÎCCJ 2009-11-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5358/2009
a obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 12.706.851,21 lei. 2. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din 28 mai 2007 a declarat recurs pârâtul, formulând următoarele mot
ÎCCJ 2022-11-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2312/2022
punerilor celor două imobile. A rectificat înscrierea din cartea funciară nr. x a municipiului Piatra Neamț privind imobilul cu nr. cadastral x, proprietatea pârâtei S.C. C. S.R.L., în sensul că la nord imobilul în cauză se învecinează cu p
ÎCCJ 2008-01-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 1 iunie 2005, reclamanta SC R. SA – D.T.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.L. – D.T.I.M.P.N., anularea Deciziei
ÎCCJ 2008-04-03
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1457/2008
. Pentru perioada controlată, reclamanta arată că a depus declarații până în anul 2003, când a apărut Legea nr. 318/2003 prin care a fost scutită de la plata taxelor și impozitelor pentru terenurile ocupate de instalații. Pentru perioada co
Sursă