ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2837/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2837/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de

21 septembrie 2011 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.I. a solicitat în

contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală (denumită

în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.A.F.”) și Autoritatea

Națională a Vămilor (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.V.”),

în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării preavizului nr.

51924 din 08 septembrie 2011, până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea cererii, reclamantul

arată că, prin preavizul contestat s-a dispus eliberarea sa din funcția publică

de conducere de șef al Biroului Vamal Constanța Sud la expirarea perioadei de

preaviz.

Susține reclamantul că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare

la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente și a formulat

plângere prealabilă în conformitate cu dispozițiile art. 7 din aceeași lege.

În ceea ce privește paguba iminentă,

reclamantul susține că aceasta decurge din încetarea raporturilor de serviciu

cu repercusiuni în plan material și moral, iar cazul bine justificat decurge

din faptul că, în actul administrativ contestat, nu se arată în concret motivul

pentru care s-a dispus măsura eliberării din funcție, autoritatea emitentă

limitându-se să indice în mod generic dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. e) și

alin. (3) din Legea nr. 188/1999, dispoziții care prevăd ipoteza eliberării din

funcție pentru faptul că funcționarul public nu mai îndeplinește condiția

prevăzută de art. 54 lit. g) din aceeași lege, cu acordarea unui termen de

preaviz. Susține reclamantul că simpla menționare a unor texte de lege nu

complinește cerința motivării actului administrativ câtă vreme nu se precizează

în ce măsură și sub ce aspecte reclamantul nu mai îndeplinește condițiile

specifice pentru ocuparea funcției publice.

apel.

Prin sentința nr. 361/ CA din 27

octombrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul T.I., ca

rămasă fără obiect, reținând, în esență, următoarele:

Prin preavizul nr. 51.924 din 08

septembrie 2011 emis de A.N.V., a fost adus la cunoștința reclamantului faptul

că, deoarece nu mai îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției

publice de șef birou vamal din cadrul Biroului Vamal Constanța Sud, în temeiul art.

99 alin. (1) lit. e) și alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul

funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, i se acordă un preaviz de 30 zile calendaristice.

La preaviz a fost anexată lista

funcțiilor publice de conducere și de execuție corespunzătoare vacante la

nivelul aparatului central al A.N.V. și al unităților subordonate, iar, în

perioada preavizului, reclamantul avea posibilitatea de a opta pentru una din

funcțiile publice corespunzătoare aflate în lista respectivă, în termen de 5

zile de la primirea preavizului, urmând ca, în situația în care pentru funcția

publică pentru care a optat sunt mai multe opțiuni, se fie organizat concurs.

În situația în care nu opta pentru

una din funcțiile publice corespunzătoare comunicate, la data încetării

preavizului reclamantul urma să fie eliberat din funcția publică de conducere.

Preavizul a fost comunicat prin

mandat poștal, reclamantul confirmând primirea la data de 13 septembrie 2011.

La o zi de la emiterea preavizului,

respectiv la data de 10 octombrie 2011, având în vedere opțiunea reclamantului

pentru ocuparea funcției publice teritoriale de conducere de director executiv

adjunct din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale

Brașov, a fost emis Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 3273, prin care s-a

dispus că, începând cu data de 13 octombrie 2011, reclamantul este numit în

funcția publică teritorială de conducere de director executiv adjunct gradul

II, corespunzătoare clasei 78 de salarizare la Direcția Regională pentru Accize

și Operațiuni Vamale Brașov, cu un salariu brut de 7.867 lei.

În aceste condiții, Curtea de apel,

a luat act de faptul că preavizul și-a îndeplinit funcția, în sensul că reclamantul

s-a conformat soluțiilor puse la dispoziție și a optat pentru o funcție publică

din lista anexată preavizului, astfel că este întemeiată excepția lipsei de

obiect a cererii, excepție invocată de pârâtă.

Întrucât reclamantul s-a conformat

dispoziției luate de superiorii ierarhici, rezultă că acesta nu mai este

vătămat în interesele sale, iar preavizul astfel emis și-a produs efectele încă

din momentul manifestării opțiunii reclamantului.

A mai reținut instanța că, la data

de 21 septembrie 2011, data înregistrării cererii de chemare în judecată,

reclamantul exercita efectiv noua funcție de director executiv adjunct în

cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, astfel

încât suspendarea unei măsuri ce și-a atins scopul rămâne fără obiect.

Astfel fiind, a apreciat instanța că

nici excepția inadmisibilității și nici celelalte condiții speciale

reglementate de art. 14 din Legea 554/2004, nu vor mai face obiectul analizei,

aceasta devenind superfluă în lipsa obiectului acțiunii.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de apel, a declarat recurs reclamantul T.I., în temeiul art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant susține că

instanța de fond în mod greșit a reținut că s-a conformat dispozițiilor

preavizului, în condițiile în care în fapt nu există o asemenea opțiune,

eliberarea din funcția ocupată prin concurs se poate face numai în condițiile

prevăzute de Legea nr. 188/1999, opțiunea pentru un alt post, chiar dacă a

existat, a fost făcută în condiții de constrângere determinată de temerea

pierderii locului de muncă, iar existența opțiunii nu împietează asupra

dreptului persoanei de a deduce judecății efectul esențial și intens vătămător

al eliberării din funcția ocupată prin concurs. Totodată, recurentul-reclamant

susține că nu poate fi negat impactul eliberării sale din funcția de șef la

Biroul Vamal Constanța Sud – Agigea, în condițiile în care locuiește cu familia

la Constanța.

Susține recurentul-reclamant că sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Sub aspectul cazului bine

justificat, recurentul susține că actul contestat a fost emis cu încălcarea

dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. e) și art. 54 lit. g) din Legea nr. 188/1999,

întrucât schimbarea condițiilor referitoare la studii necesare pentru ocuparea

funcției publice nu poate avea ca efect încetarea raporturilor de serviciu, iar

schimbarea condițiilor de ocupare a funcției publice, pe parcursul exercitării

acesteia, cu consecința încetării raporturilor de serviciu încalcă principiul

constituțional al aplicării în timp a legii civile și principiul

neretroactivității legii civile.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului.

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele arătate în continuare.

Conform celor expuse anterior,

reclamantul T.I. a învestit instanța, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004,

cu cerere de suspendare a executării, până la pronunțarea instanței de fond, a

preavizului nr. 51924 din 08 septembrie 2011 emis de Autoritatea Națională a

Vămilor, prin care: (I) i s-a adus la cunoștință faptul că, întrucât nu mai

îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției de conducere de șef

birou vamal în cadrul Biroului Vamal Constanța Sud, în temeiul art. 99 alin. (1)

lit. e) și alin. (3) din Legea nr. 188/1999, i se acordă un preaviz de 30 de

zile calendaristice; (II) i se comunică lista funcțiilor publice de conducere

și de execuție corespunzătoare vacante; (III) i se comunică faptul că, în

perioada de preaviz, în termen de 5 zile de la primirea preavizului, are

posibilitatea de a opta pentru una dintre funcțiile publice din lisa

comunicată; (IV) în situația în care pentru funcția pentru care optează există

mai multe opțiuni se va organiza concurs; (V) în situația în care nu va formula

opțiune, la data încetării preavizului va fi eliberat din funcția publică de

conducere.

A priori, Înalta Curte observă că

actul ce formează obiectul cererii de suspendare a executării nu reprezintă un

act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

întrucât nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raportul juridic de funcție publică

al reclamantului. Așa cum se precizează în chiar cuprinsul preavizului,

eliberarea reclamantului din funcția publică deținută urma a se realiza la data

încetării termenului de preaviz în condițiile în care reclamantul nu formula

opțiune și nu era numit într-o altă funcție publică corespunzătoare dintre cele

vacante. Or, analiza legalității preavizului, ca act premergător, poate fi

realizată de către instanța de contencios administrativ învestită cu acțiunea

în anularea actului administrativ de eliberare din funcție, în temeiul art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „Instanța N.N. - soluționând cererea

la care se referă art. 8 alin. (1) este competentă să se pronunțe, în afara

situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor

administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății”.

În altă ordine de idei, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, având în vedere „opțiunea domnului T.I.

pentru ocuparea funcției publice teritoriale de conducere de director executiv

adjunct în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale

Brașov”, opțiune care a stat la baza emiterii Ordinului președintelui A.N.A.F. nr.

3273 din 10 octombrie 2011 (fila 79 la doarul de fond), prin care reclamantul a

fost numit, începând cu data de 13 octombrie 2011, în funcția publică pentru

care a formulat opțiunea.

Susținerile recurentului-reclamant privind

nelegalitatea preavizului decurgând din faptul eliberării din funcția publică ocupată

prin concurs ca urmare a modificării condițiilor de ocupare a funcției

respective, precum și cele privind formularea opțiunii în condiții de

constrângere nu pot fi analizate în cadrul procedurii sumare de verificare a

aparenței de legalitate a actului, procedură reglementată de art. 14 din Legea nr.

554/2004, care constituie un instrument procedural menit să asigure protecția

juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul

administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de

către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care

înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă

numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege:

- cazul bine justificat, definit în art.

2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de

starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ;

- paguba iminentă, definită de art. 2

alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor

și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența

unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei

cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o

analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept

prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între

interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească

și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Înalta Curte constată că susținerile

reclamantului prin care se tinde a se face dovada aparenței de nelegalitate,

respectiv a unei serioase îndoieli în privința legalității actului, privesc în

realitate aspecte de nelegalitate și de netemeinicie cu privire la circumstanțele

de fapt și de drept ale preavizului căruia, de altfel, reclamantul i-a dat

curs.

În jurisprudența sa constantă, secția

de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți, a reținut că pentru

conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act

administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de

nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului

administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări

vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială

serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act

administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de

fapt și/sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu

privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte,

ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu

depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții

legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ sau

modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului

administrativ.

Or, susținerile reclamantului

privind aparența de nelegalitate a preavizului decurgând din faptul eliberării

din funcția publică ocupată prin concurs ca urmare a modificării condițiilor de

ocupare a funcției respective, precum și cele privind constrângerea exercitată

asupra sa în sensul formulării unei opțiuni pentru o altă funcție publică nu se

circumscriu situațiilor reținute de jurisprudență ca fiind de natură a crea o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat și

pot fi analizate doar de instanța învestită cu acțiunea în anularea actului.

Constatarea faptului că nu este

îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin.

(1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza susținerilor

referitoare la condiția prevenirii unei pagube iminente, atâta timp, așa cum

s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a

executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor

două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeași lege.

Cu toate acestea, invocarea de către

recurentul-reclamant a inconvenientului desfășurării activității într-o altă

localitate decât cea de domiciliu nu reprezintă o pagubă iminentă în sensul art.

2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, deoarece se prezumă că reclamantul a

luat în considerare, în deplină cunoștință de cauză, despre această împrejurare

și consecințele ei firești la momentul formulării opțiunii pentru ocuparea

funcției de director executiv adjunct din cadrul Direcției Regionale pentru

Accize și Operațiuni Vamale Brașov, în care a fost numit prin Ordinul

președintelui A.N.A.F. nr. 3273/2011.

Soluția instanței de fond este

justificată și de împrejurarea că, inclusiv în eventualitatea în care ar fi

dispusă măsura de suspendare a executării preavizului, aceasta nu ar avea

efectele dorite de reclamant, deoarece nu ar produce efecte în privința

raportului său de serviciu aflate în derulare și născut în baza Ordinului

președintelui A.N.A.F. nr. 3273 din 10 octombrie 2011, iar nu prin actul

contestat în prezenta cauză. Sub acest aspect, întemeiat a reținut instanța de

fond că litigiul este lipsit de obiect atâta vreme cât reclamantul a

fructificat opțiunile cuprinse în preaviz, a formulat opțiune pentru o altă

funcție publică și a fost numit în funcția respectivă.

adoptate în recurs.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 8 și 9 sau art.

304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.I.

împotriva sentinței civile nr. 361/ CA din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 iunie 2012.