ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2410/2011

Reclamanta SC T.H.R.M.N. SA (fostă SC E. SA) a chemat în judecată la data de 05 martie 2008 pe pârâta B.R.D.G.S.G. SA și SC C.C.G. SRL și a solicitat ca în temeiul art. 112 C. proc. civ. și principiul îmbogățirii fără temei acestea să fie obligate la plata sumei de 165.998 RON reprezentând echivalentul în lei a sumei de 45.330 euro, cu titlu de contravaloare investiții efectuate în activul H.F. din E.N., cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în 1992 s-a asociat cu SC A.T.T. SRL creând SC U.T.T. SRL conform contractului de societate autentificat sub nr. 6744/1992, la care reclamanta a aportat folosința unor active printre care și H.F. Prin Sentința civilă nr. 200 din 22 aprilie 1998 a Tribunalului Constanța s-a constatat nulitatea absolută a contractului de asociere cu SC A.T.T.

SRL și s-a dispus dizolvarea societății noi înființate, respingându-se cererea de lichidare a acesteia. La data de 09 decembrie 1999, SC U.T.T. SRL a fost evacuată din activul H.F., iar activul a fost predat către SC T.H.R.M.N. SA. Ca urmare a obligării fostului reprezentant al societății nou-constituite, G.B. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC U.T.T. SRL la repararea prejudiciului creat B.R.D., prin Sentința penală nr. 55 din 03 decembrie 2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, creditoarea a pornit executarea silită în cadrul căreia a vândut activul H.F. către SC C.C.G.

SRL cu tot, cu investițiile efectuate de reclamantă în perioada 1999 - 2006, în calitate de proprietar de bună-credință, în valoare totală de 45.330 euro (154.593 RON) la data de 30 ianuarie 2007. Fiind îndeplinite condițiile materiale și juridice ale intentării acțiunii în restituire (mărirea unui patrimoniu, micșorarea unui patrimoniu, legătura între aceste fenomene, inexistența unei cauze legitime a măririi patrimoniului pârâtei și inexistența unui alt mijloc pentru recuperarea pierderii suferite de reclamantă), se naște un raport obligațional în temeiul căruia reclamanta devine creditorul obligației de restituire și titularul "actio de in rem verso". În drept s-au invocat disp. art. 112 C. proc.

civ. și principiul îmbogățirii fără justă cauză. Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 02 septembrie 2008, pârâta B.R.D.G.S.G. a invocat excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea excepției inadmisibilității s-a arătat că nu este îndeplinită una din condițiile juridice ale acțiunii "de in rem verso" și anume absența oricărui alt mijloc pentru recuperarea pierderii suferite de către cel care face dovada că i s-a micșorat patrimoniul. Astfel, reclamanta avea deschisă calea formulării unei acțiuni în pretenții întemeiate pe disp. art. 998 - 999 C. civ. prin care să solicite obligarea pârâtelor la plata sumei de bani cu care a fost prejudiciat patrimoniul său, ca urmare a faptului ilicit cauzator de prejudicii, fapta ilicită constând tocmai în înstrăinarea/achiziționarea pretinselor îmbunătățiri aduse imobilului H.F.

În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive s-a arătat că a demarat procedura de executare a bunului imobil SC H.F. în raport cu SC U.T.T. SRL pentru punerea în executare a Deciziei penale nr. 55 din 03 decembrie 2002 astfel încât prin această executare a obținut repararea în parte a prejudiciului cauzat de G.B., iar imobilul a fost deținut de SC U.T.T. SRL încă de la data aducerii sale ca aport în natură de către SC T.H.R.M.N. SA la constituirea societății. Prin urmare, între T.H.R. și B.R.D. nu există niciun raport juridic de drept material, acest raport a existat numai între B.R.D., în calitate de creditor și SC U.T.T. SRL, în calitate de debitor. Actele de executare efectuate de B.R.D.

au privit exclusiv patrimoniul SC U.T.T. SRL, iar patrimoniul B.R.D. nu s-a mărit prin aceste acte de executare, ci a fost reparat în parte. Cel mult, în cauză, se poate susține că există un raport juridic de drept material între T.H.R.M.N., dacă dovedește că pretinsele lucrări de îmbunătățiri au fost efectuate în mod real și SC U.T.T. SRL, în calitate de proprietar al imobilului H.F. la care au fost efectuate lucrările întrucât în patrimoniul său ar fi intrat contravaloarea acestora. Pe fondul cauzei, în subsidiar, s-a solicitat respingerea cererii ca nefondată. Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din 09 octombrie 2008, pârâta SC C.C.G. SRL a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de caracterul subsidiar al acțiunii fondată pe îmbogățirea fără justă cauză, precum și față de lipsa unei cauze juridice pentru sporirea patrimoniului.

Patrimoniul pârâtei SC C.C.G. SRL, însă, s-a mărit cu proprietatea asupra H.F., în mod legitim, prin cumpărarea acestuia (astfel cum se prezenta la 19 septembrie 2007), în procedura vânzării silite a acestuia cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie. De asemenea, pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât a cumpărat în faza executării silite un bun liber de orice sarcini și ipoteci. Pe fondul cererii s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Față de excepțiile invocate, în temeiul art. 137 C. proc. civ., instanța s-a pronunțat cu prioritate în următoarea ordine având în vedere că ambele sunt excepții de fond: excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive a ambelor pârâte.

În ce privește excepția inadmisibilității, tribunalul a constatat următoarele: Atât excepția inadmisibilității invocată de pârâta B.R.D.G.S.G. SA, cât și excepția inadmisibilității invocată de pârâta SC C.C.G. SRL, se referă la neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale acțiunii "de in rem verso", respectiv a unei condiții juridice (lipsa unei alte acțiuni pentru a obține dezdăunarea) sau a unei condiții materiale (lipsa unei cauze juridice pentru sporirea patrimoniului pârâtei SC C.C.G. SRL). Având în vedere că, atât îndeplinirea condiției juridice a lipsei unei alte acțiuni pentru a obține contravaloarea pretinselor îmbunătățiri cât și lipsa unei cauze legitime pentru eventuala mărire a patrimoniului pârâtei SC C.C.G.

SRL se analizează pe fond, instanța va respinge excepția inadmisibilității care nu vizează verificarea condițiilor de exercițiu ale unei acțiuni, ci calea greșit aleasă de parte. În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a constatat următoarele: Prin contractul de societate autentificat sub nr. 6744 din 16 martie 1992 SC E. SA (actuala SC T.H.R.M.N. SA) s-a asociat cu SC A.T.T. SRL pentru a crea SC U.T.T. SRL la care a fost aportată de către reclamantă folosința (conform susținerilor reclamantei), sau dreptul de proprietate (conform susținerilor pârâtei B.R.D.G.S.G. SA) asupra H.F., reprezentantul societății nou înființate fiind G.B. Ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de asociere, prin Sentința civilă nr. 200 din 22 aprilie 1998 a Tribunalului Constanța s-a dispus dizolvarea SC U.T.T.

SRL care a și fost evacuată din activ la data de 09 decembrie 1998, acesta fiind predat către SC T.H.R.M.N. SA. Prin Sentința penală nr. 55 din 03 decembrie 2002 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 129/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul G.B. a fost obligat la repararea prejudiciului creat B.R.D.G.S.G. SA în valoare de 200.705.105.737 ROL despăgubiri civile și 2.273.000.000 ROL cheltuieli de judecată, în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC U.T.T. SRL. Executarea silită începută de creditoarea B.R.D.G.S.G. SA în dosarul de executare nr. 4/1205/2004 a vizat imobilul H.F., iar contestația la executare formulată de SC T.H.R.M.N. SA a fost admisă doar cu privire la actele de executare efectuate pe teren, fiind păstrate cele cu privire la construcția H.F.

Prin procesul-verbal de vânzare directă imobiliară încheiat la data de 03 septembrie 2007, H.F. (construcție) a fost valorificat prin vânzare directă în temeiul art. 494 C. proc. civ. în favoarea SC C.C.G. SRL la prețul de 6.856.350 RON plus TVA. După achitarea integrală a prețului, s-a încheiat actul de vânzare directă imobiliară în procedura de executare silită din 19 septembrie 2007. În speța de față, prin vânzarea imobilului în cadrul executării silite de către creditoarea pârâtă B.R.D.G.S.G. SA chiar la o valoare ce ar fi inclus și îmbunătățirile efectuate de SC T.H.R.M.N. SA nu ducea la mărirea patrimoniului creditoarei B.R.D.G.S.G. SA care urmărea doar repararea prejudiciului cauzat de G.B., ci la mărirea patrimoniului debitoarei SC U.T.T.

SRL a cărei creanță s-ar fi diminuat inclusiv cu îmbunătățirile realizate de reclamantă. Având în vedere că prin executarea silită efectuată nu s-a mărit patrimoniul creditoarei B.R.D.G.S.G. SA, s-a constatat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în acțiunea "de in rem verso" de față, astfel încât se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B.R.D.G.S.G. SA. În ce privește pârâta SC C.C.G. SRL, aceasta a cumpărat activul H.F. (construcție) în cadrul executării silite demarate de creditoarea B.R.D.G.S.G. SA la prețul stabilit de creditoare așa cum se prezenta acesta la data cumpărării, respectiv 03 septembrie 2007 (data procesului-verbal de vânzare directă imobiliară întocmit în dosarul de executare nr. 16/2004 al B.R.D.G.S.G.

SA). Prin urmare, locul prețului plătit de cumpărătoare ca reprezentând contravaloarea întregului activ (și care ar fi putut include sau nu și contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de reclamantă) a fost luat de imobilul respectiv, astfel încât nu se poate spune că a operat o mărire a patrimoniului acestei cumpărătoare atâta timp cât aceasta a achitat prețul imobilului așa cum a fost descris acesta în actul de vânzare directă din 19 septembrie 2007. Doar dacă pârâta ar fi cumpărat imobilul în perioada anterioară efectuării acestor îmbunătățiri (reclamanta a arătat că a efectuat aceste lucrări între 1999 - 2006, iar imobilul a fost cumpărat în 2007), iar ulterior pârâta ar fi procedat la efectuarea respectivelor lucrări s-ar fi putut spune că a operat o sporire a patrimoniului cumpărătoarei cu contravaloarea acestor lucrări (contravaloare care firesc nu a fost inclusă în prețul imobilului la data cumpărării).

Față de aceste considerente, se constată că prin cumpărarea în cadrul unei executări silite a unui imobil la prețul stabilit de creditoare nu a operat o mărire a patrimoniului cumpărătoarei astfel încât și SC C.C.G. SRL nu are calitate procesuală pasivă în cadrul acțiunii de față, urmând a se admite excepția lipsei calității procesuale pasive și față de aceasta. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta SC T.H.R.M.N. S.A, menționând că este nelegală și netemeinică. În motivarea apelului se arată în esență, că deși a susținut că sunt întrunite condițiile materiale ale acțiunii în restituire, neexistând o cauză legitimă a măririi patrimoniului pârâtei, în detrimentul său, neexistând un alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite, greșit prima instanță a respins acțiunea.

Prin primul motiv de apel se arată să instanța a eludat dispozițiile art. 137 (2) C. proc. civ., pronunțându-se în baza unor dovezi insuficiente, din probele ce urmau a fi administrate putându-se stabili dacă investițiile efectuate de SC T.H.R.M.N. SA au fost avute în vedere de către B.R.D., situație în care aceasta ar fi avut calitate procesuală pasivă, ca persoană care a încasat un preț de vânzare corespunzător investițiilor efectuate, în sens contrar, calitate procesual pasivă urmând a avea SC C.C.G. SRL, ca persoană care beneficiază de investiții, fără ca ele să se fi reflectat în prețul de vânzare. Se mai arată că lipsa probelor necesare a condus și la o neînțelegere de către instanță a raporturilor dintre părțile litigante, deoarece investițiile pe care le-a realizat la H.F.

nu aparțin și nu au aparținut niciodată SC U.T.T. SRL și nu pot fi de natură să micșoreze creanța B.R.D. Se mai aduc critici și din punct de vedere procedural, în sensul că deși, instanța a soluționat cauza numai prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, a intrat pe fond analizând în ce măsură a avut loc sau nu o majorare a patrimoniului pârâtelor, iar admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ambelor pârâte și respingerea acțiunii ca atare vine în contradicție, procedural, cu respingerea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată.

Analizând criticile formulate prin cererea de apel, s-a constatat că în cauză, corect prima instanță a respins acțiunea apelantei reclamante prin care solicită prin acțiunea "in rem verso" obligarea societății bancare și a adjudecatarului imobilului vândut silit la licitație, la plata contravalorii unor îmbunătățiri efectuate la imobilul vândut, în perioada 1999 - 2006, aceștia neavând calitate procesuală pasivă. Aceasta, deoarece, niciuna dintre condițiile intentării și admiterii acestei acțiuni nu este îndeplinită, în ce privește părțile chemate în judecată de către apelantă, toate susținerile din apel fiind nefondate, dreptul de creanță afirmat de SC T.H.R.M.N. SA, reprezentând contravaloarea despăgubirilor reprezentând cheltuieli efectuate la imobilul adjudecat, neputând fi opus decât persoanei căreia îi profită.

Ori în cauză, pârâta B.R.D.G.S.G. SA a avut calitatea de creditor al SC U.T.T. SRL și în această calitate a executat silit bunurile societății, prin vânzare la licitație, obținând o reparare parțială a prejudiciului său suferit prin faptele părților găsite responsabile civilmente prin Sentința penală nr. 55/2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, repararea prejudiciului făcându-se nu pe seama apelantei, ci în baza dispozițiilor legale ce reglementează executarea silită. În ce privește intimata-pârâtă SC C.C.G. SRL, aceasta în calitate de adjudecatar al imobilului scos la licitație publică de bancă, de la data intabulării, cum imobilul de la data intabulării rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanță, eventualii creditori își pot realiza drepturile numai din prețul obținut, în condițiile prevăzute de lege.

Plătind prețul adjudecat, patrimoniul acestei pârâte nu s-a mărit pe seama patrimoniului apelantei reclamante, neexistând o legătură între sporirea patrimoniului său și diminuarea patrimoniului apelantei, în patrimoniul SC C.C.G. S.R.L, locul prețului fiind înlocuit de imobilul vândut și adjudecat la licitație, mărirea patrimoniului având o cauză licită, micșorarea patrimoniului societății apelante reclamante nefiind consecința măririi patrimoniului societății pârâte intimate, în calitate de adjudecatară a imobilului, aceasta fiind modalitatea dobândirii proprietății. În ce privește motivul de apel privind unirea excepției cu fondul, acesta este neîntemeiat, deoarece, potrivit art. 137 alin. (2) C. proc.

civ. excepțiile pot fi unite cu fondul dacă pentru judecarea lor e necesar să fie administrate dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a cauzei, or din analizarea actelor de la dosar a rezultat că un raport juridic de drept material ar fi putut exista numai între apelantă și SC U.T.T. SRL în calitate de proprietar al H.F., la care au fost efectuate lucrările, înainte de vânzare la licitație. Și critica privind împrejurarea că lipsa probelor a condus la neînțelegerea de către prima instanță a raporturilor dintre părți este nefondată întrucât la dosar existau la fondul cauzei acte suficiente din care rezultau relațiile juridice dintre părți.

Mai mult decât atât, inexistența unui raport juridic de drept material între apelantă și cele două intimate a condus corect la concluzia că patrimoniul celor două societăți intimate nu se putea majora cu contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire pretinse prin acțiune, acestea, stabilindu-se corect că nu au calitate procesuală pasivă în cauză. În legătură cu expertiza efectuată în cauză, aceasta a evidențiat că lucrările efectuate sunt de întreținere curentă, pentru funcționarea hotelului și primirea turiștilor, apelanta chiar realizând acestea, raportul de evaluare prezentat neavând nicio relevanță, întrucât costurile nu s-au înregistrat în evidența contabilă. Pentru aceste considerente, prin Decizia civilă nr. 159/COM din 18 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC T.H.R.M.N. SA Mangalia, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. În raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că a formulat acțiunea de față pentru recuperarea prejudiciului reprezentat de contravaloarea investițiilor efectuate la H.F., apreciind îndeplinite condițiile formulării acțiunii de in rem verso. Astfel, în ceea ce privește condiția măririi patrimoniului, arată că numai una dintre cele două pârâte a beneficiat de mărirea patrimoniului, dar nu poate preciza care este aceasta, întrucât lipsesc elemente cu privire la evaluarea făcută de B.R.D., iar pârâta SC C.C.G.

a beneficiat de îmbunătățirile efectuate de societatea reclamantă. În ceea ce privește condiția cauzei legitime a măririi patrimoniului pârâtei în detrimentul reclamantei, a arătat că, în ceea ce privește aceste investiții nu a existat niciun litigiu care să îndreptățească pârâtele să beneficieze de ele. De asemenea, precizează că nu există alt mijloc juridic pentru recuperarea prejudiciului, întrucât aceste investiții sunt încorporate în imobil. Recurenta susține că ambele instanțe au soluționat în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanța de apel trebuia să soluționeze cauza numai pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului.

Instanța de apel a analizat fondul cauzei, ceea ce este de natură a încălca principiul dublului grad de jurisdicție. Din acest punct de vedere, instanța de apel a depășit limitele conferite de art. 297 alin. (1) C. proc. civ. și a soluționat cauza sub toate aspectele. Tot în susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că prejudiciul B.R.D se impunea a fi acoperit exclusiv din patrimoniul SC U.T.T. SRL, instanța de apel nefăcând diferența între imobilul H.F. și investițiile efectuate în imobil. Investițiile efectuate de societatea reclamantă în imobil nu erau incluse în patrimoniul SC U.T.T. SRL, deoarece investițiile au fost efectuate ulterior dobândirii imobilului de către recurentă, după evacuarea SC U.T.T.

și înainte ca instanțele să stabilească titularul dreptului de proprietate al hotelului, iar între SC U.T.T. și reclamantă nu a existat niciun fel de contract cu privire la aceste investiții. Mai mult decât atât, susține că investițiile au fost realizate, după ce SC U.T.T. a fost dizolvată, astfel încât nu puteau profita acesteia. În anul 1999, SC U.T.T. nu mai deținea nici în fapt, nici în drept imobilul. Pe cale de consecință, recurenta arată că pârâta B.R.D era îndreptățită să își recupereze prejudiciul din ceea ce aparținea exclusiv SC U.T.T. În prezent societatea pârâtă SC C.C.G. SRL este beneficiara acestor investiții, iar dacă B.R.D este cea care a încasat prețul imobilului cu investiții, aceasta este pârâta care are calitate procesual pasivă, iar dacă prețul achitat de SC C.C.G.

nu reflectă investițiile, calitate are societatea care este în prezent beneficiara lor. Cu privire la faptul că ambele instanțe au sugerat faptul că ar avea calitate procesuală SC U.T.T., arată că nu există raport juridic de drept material între ele. Cu privire la aspectul intabulării, arată că este lipsit de relevanță asupra fondului cauzei. Recursul este nefondat. Prealabil examinării motivelor de recurs, Înalta Curte face unele precizări privind situația de fapt, astfel cum a fost stabilită, cu plenitudine de apreciere de către instanțele de fond. 1. Pretinsele îmbunătățiri solicitate de către reclamantă au fost efectuate, conform susținerilor acesteia, în perioada 1999 - 2006, dată la care societatea reclamantă se considera proprietar al H.F.

2. Executarea silită începută de creditoarea B.R.D.G.S.G. SA a fost începută în anul 2004 și finalizată în anul 2007, prin vânzare directă către pârâta SC C.C.G. SRL. 3. Prin contestația la executarea silită, reclamanta a invocat dreptul său de proprietate asupra activului H.F., formulând și o acțiune în constatarea dreptului de proprietate, ambele respinse prin hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv Sentința civilă nr. 1936/2005 a Judecătoriei Constanța și Sentința nr. 4932/2005 a Tribunalului Constanța. În raport de această situație de fapt, rezultă că îmbunătățirile în valoare de 165.998 RON, au intrat în patrimoniul proprietarului acestui activ SC U.T.T. SRL. Prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., recurenta a susținut că instanța de apel a depășit limitele conferite de art. 297 C. proc. civ., întrucât deși acțiunea a fost soluționată la fond prin prisma excepției lipsei calității procesuale pasive, excepție care nu permitea analizarea fondului cauzei, instanța de apel a soluționat cauza sub toate aspectele. Pentru a răspunde acestei probleme sunt necesare unele lămuriri prealabile. Conceptul de apărare cuprinde și acele obiecțiuni care se referă la fondul dreptului, cât și acelea care vizează partea formală a judecății. Conceptul strict procedural de excepție este legat de partea formală a judecății. Excepțiile de procedură sunt acele mijloace prin care, de regulă, pârâtul urmărește, fără a nega existența dreptului subiectiv, întârzierea judecății.

Pe de altă parte, există și excepții de fond care se referă, în genere la lipsuri privitoare la exercițiul dreptului la acțiune. Excepția privind lipsa calității procesuale pasive este din acest punct de vedere o excepție de fond. Dispozițiile art. 137 C. proc. civ., pun pe același plan excepțiile de procedură cu excepțiile de fond, condiția esențială pentru rezolvarea lor prealabilă fiind aceea de a face de prisos cercetarea în fond a cauzei. Art. 137 alin. (2) C. proc. civ., instituie o excepție de la această regulă, fiind permisă, pentru anumite situații unirea excepțiilor cu fondul cauzei. În cauza de față, instanța a apreciat că trebuie administrate dovezi care sunt necesare în soluționarea excepției și în soluționarea pricinii în fond, și după ce a administrat probe, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. s-a pronunțat asupra excepției privitoare la lipsa calității procesuale pasive, pe care a considerat-o întemeiată, și cum aceasta făcea de prisos cercetarea fondului cauzei, fiind o excepție peremptorie, nu se mai impunea ca acțiunea să fie analizată și pe fond. Având în vedere aceste argumente, critica recurentei prin care a susținut că instanța de apel a depășit limitele conferite de art. 297 C. proc. civ., întrucât s-a pronunțat și asupra fondului cauzei este nefondată, întrucât în acțiunea de față, întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, pentru a verifica dacă pârâtele au calitate procesuală pasivă, trebuie verificat dacă față de acestea a avut loc "mărirea unui patrimoniu", situație care se identifică cu una dintre condițiile în care operează obligația de restituire în materie de îmbogățire fără justă cauză.

Cu alte cuvinte, instanța a analizat între cine ar fi putut exista raportul juridic de drept material. După cum am mai arătat, excepțiile de fond privesc lipsuri referitoare la exercițiul dreptului material la acțiune, care au întotdeauna ca rezultat, respingerea acțiunii. Dreptul material la acțiune în actio de in rem verso reprezintă facultatea titularului unui drept subiectiv (în speță reclamanta) de a se adresa organului de jurisdicție pentru a obține recunoașterea și valorificarea obligației de restituire. Din acest punct de vedere, instanța de apel a analizat condițiile materiale ale acțiunii, respectiv existența unei îmbogățiri, diminuarea unui patrimoniu și relația de cauzalitate între acestea.

Prin criticile subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că argumentele instanței de apel, în ceea ce privește lipsa raportului de drept material între reclamantă și pârâte sunt greșite. Analizând criticile formulate se constată că acestea sunt nefondate, în mod corect fiind respinsă acțiunea reclamantei, niciuna dintre condițiile intentării acțiunii nefiind îndeplinită. Astfel, îmbunătățirile efectuate la imobilul H.F., de către reclamantă, în perioada 1999 - 2006, perioadă în care reclamanta se considera proprietar al imobilului, însă nu a obținut recunoașterea juridică a dreptului său de proprietate, au intrat în patrimoniul proprietarului acestui activ, respectiv SC U.T.T.

SRL. Prin urmare, problema care se pune în situația de față este de a stabili, în ce măsură îmbunătățirile efectuate la imobilul proprietatea altei persoane, au dus la diminuarea patrimoniului reclamantei. Astfel, pârâta B.R.D.G.S.G. SA a avut calitatea de creditor al SC U.T.T. SRL, în această calitate executând silit bunurile societății, prin vânzare la licitație, obținând repararea parțială a prejudiciului suferit prin faptele părților găsite responsabile civilmente prin Sentința penală nr. 55/2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pârâta SC C.C.G. SRL a avut calitatea de adjudecatar al imobilului vândut la licitație publică, plătind prețul adjudecat, locul prețului fiind înlocuit de imobilul vândut.

Dreptul de creanță afirmat de către reclamantă nu poate fi opus decât persoanei căreia îi profită. Or, așa cum s-a arătat, ambele pârâte dețin o cauză licită pentru mărirea patrimoniului, pârâta B.R.D. în baza executării silite, iar pârâta SC C.C.G. SRL în baza dobândirii proprietății prin adjudecare. Deși reclamanta a susținut prin cererea de recurs că la data efectuării investițiilor, bunul se afla în proprietatea reclamantei, la acea dată SC U.T.T. SRL fiind dizolvată, fără posibilitatea de a mai putea deține în fapt și în drept imobilul, aceste afirmații sunt contrazise de hotărârile judecătorești pronunțate în contestațiile la executare inițiate de B.R.D. și în litigiul privind nulitatea absolută a contractului de asociere, prin care s-a stabilit că participarea la capitalul social al SC U.T.T.

SRL, s-a făcut prin aportarea proprietății, reclamanta ulterior dizolvării acestei societăți, nereușind să își demonstreze calitatea de proprietar. În aceste condiții, îmbogățirea fără justă cauză nu este rezultatul acțiunii pârâtelor din prezenta cauză, lipsind și raportul de cauzalitate de la cauză la efect, nefiind îndeplinite condițiile pentru intentarea acestei acțiuni. În raport de aceste considerente, constatând că nu subzistă motivele de nelegalitate invocate, care să conducă la reformarea hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312, alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat. În raport de cererea intimatei SC C.C.G. SRL, prin care a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezentul proces, Înalta Curte urmează a face aplicarea art. 274 C. proc.

civ., constatând culpa procesuală a recurentei în declanșarea litigiului de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC T.H.R.M.N. SA (fostă SC E. SA) Mangalia împotriva Deciziei civile nr. 159/COM din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta SC T.H.R.M.N. SA Mangalia la plata sumei de 2500 RON, cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC C.C.G. SRL Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2011.