ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2410/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2410/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Reclamanta SC T.H.R.M.N. SA (fostă

SC E. SA) a chemat în judecată la data de 05 martie 2008 pe pârâta B.R.D.G.S.G.

SA și SC C.C.G. SRL și a solicitat ca în temeiul art. 112 C. proc. civ. și

principiul îmbogățirii fără temei acestea să fie obligate la plata sumei de

165.998 RON reprezentând echivalentul în lei a sumei de 45.330 euro, cu titlu

de contravaloare investiții efectuate în activul H.F. din E.N., cu cheltuieli

de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că în 1992 s-a asociat cu SC A.T.T. SRL creând SC U.T.T. SRL conform

contractului de societate autentificat sub nr. 6744/1992, la care reclamanta a

aportat folosința unor active printre care și H.F. Prin Sentința civilă nr. 200

din 22 aprilie 1998 a Tribunalului Constanța s-a constatat nulitatea absolută a

contractului de asociere cu SC A.T.T. SRL și s-a dispus dizolvarea societății

noi înființate, respingându-se cererea de lichidare a acesteia. La data de 09

decembrie 1999, SC U.T.T. SRL a fost evacuată din activul H.F., iar activul a

fost predat către SC T.H.R.M.N. SA. Ca urmare a obligării fostului reprezentant

al societății nou-constituite, G.B. în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC U.T.T. SRL la repararea prejudiciului creat B.R.D., prin Sentința

penală nr. 55 din 03 decembrie 2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

creditoarea a pornit executarea silită în cadrul căreia a vândut activul H.F.

către SC C.C.G. SRL cu tot, cu investițiile efectuate de reclamantă în perioada

1999 - 2006, în calitate de proprietar de bună-credință, în valoare totală de

45.330 euro (154.593 RON) la data de 30 ianuarie 2007. Fiind îndeplinite condițiile

materiale și juridice ale intentării acțiunii în restituire (mărirea unui

patrimoniu, micșorarea unui patrimoniu, legătura între aceste fenomene,

inexistența unei cauze legitime a măririi patrimoniului pârâtei și inexistența

unui alt mijloc pentru recuperarea pierderii suferite de reclamantă), se naște

un raport obligațional în temeiul căruia reclamanta devine creditorul

obligației de restituire și titularul "actio de in rem verso".

În drept s-au invocat disp. art. 112

C. proc. civ. și principiul îmbogățirii fără justă cauză.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la

data de 02 septembrie 2008, pârâta B.R.D.G.S.G. a invocat excepția

inadmisibilității și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe

fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea excepției

inadmisibilității s-a arătat că nu este îndeplinită una din condițiile juridice

ale acțiunii "de in rem verso" și anume absența oricărui alt mijloc

pentru recuperarea pierderii suferite de către cel care face dovada că i s-a

micșorat patrimoniul. Astfel, reclamanta avea deschisă calea formulării unei

acțiuni în pretenții întemeiate pe disp. art. 998 - 999 C. civ. prin care să

solicite obligarea pârâtelor la plata sumei de bani cu care a fost prejudiciat

patrimoniul său, ca urmare a faptului ilicit cauzator de prejudicii, fapta

ilicită constând tocmai în înstrăinarea/achiziționarea pretinselor îmbunătățiri

aduse imobilului H.F.

În motivarea excepției lipsei

calității procesuale pasive s-a arătat că a demarat procedura de executare a

bunului imobil SC H.F. în raport cu SC U.T.T. SRL pentru punerea în executare a

Deciziei penale nr. 55 din 03 decembrie 2002 astfel încât prin această

executare a obținut repararea în parte a prejudiciului cauzat de G.B., iar

imobilul a fost deținut de SC U.T.T. SRL încă de la data aducerii sale ca aport

în natură de către SC T.H.R.M.N. SA la constituirea societății. Prin urmare,

între T.H.R. și B.R.D. nu există niciun raport juridic de drept material, acest

raport a existat numai între B.R.D., în calitate de creditor și SC U.T.T. SRL,

în calitate de debitor. Actele de executare efectuate de B.R.D. au privit

exclusiv patrimoniul SC U.T.T. SRL, iar patrimoniul B.R.D. nu s-a mărit prin

aceste acte de executare, ci a fost reparat în parte. Cel mult, în cauză, se

poate susține că există un raport juridic de drept material între T.H.R.M.N.,

dacă dovedește că pretinsele lucrări de îmbunătățiri au fost efectuate în mod

real și SC U.T.T. SRL, în calitate de proprietar al imobilului H.F. la care au

fost efectuate lucrările întrucât în patrimoniul său ar fi intrat

contravaloarea acestora.

Pe fondul cauzei, în subsidiar, s-a

solicitat respingerea cererii ca nefondată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la

termenul de judecată din 09 octombrie 2008, pârâta SC C.C.G. SRL a invocat

excepția inadmisibilității acțiunii față de caracterul subsidiar al acțiunii

fondată pe îmbogățirea fără justă cauză, precum și față de lipsa unei cauze

juridice pentru sporirea patrimoniului. Patrimoniul pârâtei SC C.C.G. SRL, însă,

s-a mărit cu proprietatea asupra H.F., în mod legitim, prin cumpărarea acestuia

(astfel cum se prezenta la 19 septembrie 2007), în procedura vânzării silite a

acestuia cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie. De asemenea,

pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât a

cumpărat în faza executării silite un bun liber de orice sarcini și ipoteci.

Pe fondul cererii s-a solicitat

respingerea acțiunii ca nefondată.

Față de excepțiile invocate, în

temeiul art. 137 C. proc. civ., instanța s-a pronunțat cu prioritate în

următoarea ordine având în vedere că ambele sunt excepții de fond: excepția

inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive a ambelor

pârâte.

În ce privește excepția

inadmisibilității, tribunalul a constatat următoarele:

Atât excepția inadmisibilității

invocată de pârâta B.R.D.G.S.G. SA, cât și excepția inadmisibilității invocată

de pârâta SC C.C.G. SRL, se referă la neîndeplinirea condițiilor de

admisibilitate ale acțiunii "de in rem verso", respectiv a unei

condiții juridice (lipsa unei alte acțiuni pentru a obține dezdăunarea) sau a

unei condiții materiale (lipsa unei cauze juridice pentru sporirea

patrimoniului pârâtei SC C.C.G. SRL).

Având în vedere că, atât

îndeplinirea condiției juridice a lipsei unei alte acțiuni pentru a obține

contravaloarea pretinselor îmbunătățiri cât și lipsa unei cauze legitime pentru

eventuala mărire a patrimoniului pârâtei SC C.C.G. SRL se analizează pe fond,

instanța va respinge excepția inadmisibilității care nu vizează verificarea

condițiilor de exercițiu ale unei acțiuni, ci calea greșit aleasă de parte.

În ce privește excepția lipsei

calității procesuale pasive, instanța a constatat următoarele:

Prin contractul de societate

autentificat sub nr. 6744 din 16 martie 1992 SC E. SA (actuala SC T.H.R.M.N.

SA) s-a asociat cu SC A.T.T. SRL pentru a crea SC U.T.T. SRL la care a fost

aportată de către reclamantă folosința (conform susținerilor reclamantei), sau

dreptul de proprietate (conform susținerilor pârâtei B.R.D.G.S.G. SA) asupra

H.F., reprezentantul societății nou înființate fiind G.B. Ca urmare a

constatării nulității absolute a contractului de asociere, prin Sentința civilă

nr. 200 din 22 aprilie 1998 a Tribunalului Constanța s-a dispus dizolvarea SC

U.T.T. SRL care a și fost evacuată din activ la data de 09 decembrie 1998,

acesta fiind predat către SC T.H.R.M.N. SA.

Prin Sentința penală nr. 55 din 03

decembrie 2002 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 129/2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, inculpatul G.B. a fost obligat la repararea

prejudiciului creat B.R.D.G.S.G. SA în valoare de 200.705.105.737 ROL

despăgubiri civile și 2.273.000.000 ROL cheltuieli de judecată, în solidar, cu

partea responsabilă civilmente SC U.T.T. SRL.

Executarea silită începută de

creditoarea B.R.D.G.S.G. SA în dosarul de executare nr. 4/1205/2004 a vizat

imobilul H.F., iar contestația la executare formulată de SC T.H.R.M.N. SA a

fost admisă doar cu privire la actele de executare efectuate pe teren, fiind

păstrate cele cu privire la construcția H.F.

Prin procesul-verbal de vânzare

directă imobiliară încheiat la data de 03 septembrie 2007, H.F. (construcție) a

fost valorificat prin vânzare directă în temeiul art. 494 C. proc. civ. în

favoarea SC C.C.G. SRL la prețul de 6.856.350 RON plus TVA. După achitarea

integrală a prețului, s-a încheiat actul de vânzare directă imobiliară în

procedura de executare silită din 19 septembrie 2007.

În speța de față, prin vânzarea

imobilului în cadrul executării silite de către creditoarea pârâtă B.R.D.G.S.G.

SA chiar la o valoare ce ar fi inclus și îmbunătățirile efectuate de SC

T.H.R.M.N. SA nu ducea la mărirea patrimoniului creditoarei B.R.D.G.S.G. SA

care urmărea doar repararea prejudiciului cauzat de G.B., ci la mărirea

patrimoniului debitoarei SC U.T.T. SRL a cărei creanță s-ar fi diminuat

inclusiv cu îmbunătățirile realizate de reclamantă.

Având în vedere că prin executarea

silită efectuată nu s-a mărit patrimoniul creditoarei B.R.D.G.S.G. SA, s-a

constatat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în acțiunea "de in

rem verso" de față, astfel încât se va admite excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei B.R.D.G.S.G. SA.

În ce privește pârâta SC C.C.G. SRL,

aceasta a cumpărat activul H.F. (construcție) în cadrul executării silite

demarate de creditoarea B.R.D.G.S.G. SA la prețul stabilit de creditoare așa

cum se prezenta acesta la data cumpărării, respectiv 03 septembrie 2007 (data

procesului-verbal de vânzare directă imobiliară întocmit în dosarul de

executare nr. 16/2004 al B.R.D.G.S.G. SA). Prin urmare, locul prețului plătit

de cumpărătoare ca reprezentând contravaloarea întregului activ (și care ar fi

putut include sau nu și contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de reclamantă)

a fost luat de imobilul respectiv, astfel încât nu se poate spune că a operat o

mărire a patrimoniului acestei cumpărătoare atâta timp cât aceasta a achitat

prețul imobilului așa cum a fost descris acesta în actul de vânzare directă din

19 septembrie 2007. Doar dacă pârâta ar fi cumpărat imobilul în perioada

anterioară efectuării acestor îmbunătățiri (reclamanta a arătat că a efectuat

aceste lucrări între 1999 - 2006, iar imobilul a fost cumpărat în 2007), iar

ulterior pârâta ar fi procedat la efectuarea respectivelor lucrări s-ar fi

putut spune că a operat o sporire a patrimoniului cumpărătoarei cu

contravaloarea acestor lucrări (contravaloare care firesc nu a fost inclusă în

prețul imobilului la data cumpărării).

Față de aceste considerente, se

constată că prin cumpărarea în cadrul unei executări silite a unui imobil la

prețul stabilit de creditoare nu a operat o mărire a patrimoniului

cumpărătoarei astfel încât și SC C.C.G. SRL nu are calitate procesuală pasivă

în cadrul acțiunii de față, urmând a se admite excepția lipsei calității

procesuale pasive și față de aceasta.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel reclamanta SC T.H.R.M.N. S.A, menționând că este nelegală și

netemeinică.

În motivarea apelului se arată în

esență, că deși a susținut că sunt întrunite condițiile materiale ale acțiunii

în restituire, neexistând o cauză legitimă a măririi patrimoniului pârâtei, în

detrimentul său, neexistând un alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii

suferite, greșit prima instanță a respins acțiunea.

Prin primul motiv de apel se arată

să instanța a eludat dispozițiile art. 137 (2) C. proc. civ., pronunțându-se în

baza unor dovezi insuficiente, din probele ce urmau a fi administrate

putându-se stabili dacă investițiile efectuate de SC T.H.R.M.N. SA au fost

avute în vedere de către B.R.D., situație în care aceasta ar fi avut calitate

procesuală pasivă, ca persoană care a încasat un preț de vânzare corespunzător

investițiilor efectuate, în sens contrar, calitate procesual pasivă urmând a

avea SC C.C.G. SRL, ca persoană care beneficiază de investiții, fără ca ele să

se fi reflectat în prețul de vânzare.

Se mai arată că lipsa probelor

necesare a condus și la o neînțelegere de către instanță a raporturilor dintre

părțile litigante, deoarece investițiile pe care le-a realizat la H.F. nu

aparțin și nu au aparținut niciodată SC U.T.T. SRL și nu pot fi de natură să

micșoreze creanța B.R.D.

Se mai aduc critici și din punct de

vedere procedural, în sensul că deși, instanța a soluționat cauza numai prin

admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, a intrat pe fond

analizând în ce măsură a avut loc sau nu o majorare a patrimoniului pârâtelor,

iar admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ambelor pârâte și

respingerea acțiunii ca atare vine în contradicție, procedural, cu respingerea

excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată.

Analizând criticile formulate prin

cererea de apel, s-a constatat că în cauză, corect prima instanță a respins

acțiunea apelantei reclamante prin care solicită prin acțiunea "in rem

verso" obligarea societății bancare și a adjudecatarului imobilului vândut

silit la licitație, la plata contravalorii unor îmbunătățiri efectuate la

imobilul vândut, în perioada 1999 - 2006, aceștia neavând calitate procesuală

pasivă.

Aceasta, deoarece, niciuna dintre

condițiile intentării și admiterii acestei acțiuni nu este îndeplinită, în ce

privește părțile chemate în judecată de către apelantă, toate susținerile din

apel fiind nefondate, dreptul de creanță afirmat de SC T.H.R.M.N. SA,

reprezentând contravaloarea despăgubirilor reprezentând cheltuieli efectuate la

imobilul adjudecat, neputând fi opus decât persoanei căreia îi profită.

Ori în cauză, pârâta B.R.D.G.S.G. SA

a avut calitatea de creditor al SC U.T.T. SRL și în această calitate a executat

silit bunurile societății, prin vânzare la licitație, obținând o reparare

parțială a prejudiciului său suferit prin faptele părților găsite responsabile

civilmente prin Sentința penală nr. 55/2002 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, repararea prejudiciului făcându-se nu pe seama apelantei, ci în baza

dispozițiilor legale ce reglementează executarea silită.

În ce privește intimata-pârâtă SC

C.C.G. SRL, aceasta în calitate de adjudecatar al imobilului scos la licitație

publică de bancă, de la data intabulării, cum imobilul de la data intabulării

rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor

de creanță, eventualii creditori își pot realiza drepturile numai din prețul

obținut, în condițiile prevăzute de lege.

Plătind prețul adjudecat,

patrimoniul acestei pârâte nu s-a mărit pe seama patrimoniului apelantei

reclamante, neexistând o legătură între sporirea patrimoniului său și

diminuarea patrimoniului apelantei, în patrimoniul SC C.C.G. S.R.L, locul

prețului fiind înlocuit de imobilul vândut și adjudecat la licitație, mărirea

patrimoniului având o cauză licită, micșorarea patrimoniului societății

apelante reclamante nefiind consecința măririi patrimoniului societății pârâte

intimate, în calitate de adjudecatară a imobilului, aceasta fiind modalitatea

dobândirii proprietății.

În ce privește motivul de apel

privind unirea excepției cu fondul, acesta este neîntemeiat, deoarece, potrivit

art. 137 alin. (2) C. proc. civ. excepțiile pot fi unite cu fondul dacă pentru

judecarea lor e necesar să fie administrate dovezi în legătură cu dezlegarea în

fond a cauzei, or din analizarea actelor de la dosar a rezultat că un raport

juridic de drept material ar fi putut exista numai între apelantă și SC U.T.T.

SRL în calitate de proprietar al H.F., la care au fost efectuate lucrările,

înainte de vânzare la licitație.

Și critica privind împrejurarea că

lipsa probelor a condus la neînțelegerea de către prima instanță a raporturilor

dintre părți este nefondată întrucât la dosar existau la fondul cauzei acte

suficiente din care rezultau relațiile juridice dintre părți.

Mai mult decât atât, inexistența

unui raport juridic de drept material între apelantă și cele două intimate a

condus corect la concluzia că patrimoniul celor două societăți intimate nu se

putea majora cu contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire pretinse prin

acțiune, acestea, stabilindu-se corect că nu au calitate procesuală pasivă în

cauză.

În legătură cu expertiza efectuată

în cauză, aceasta a evidențiat că lucrările efectuate sunt de întreținere

curentă, pentru funcționarea hotelului și primirea turiștilor, apelanta chiar

realizând acestea, raportul de evaluare prezentat neavând nicio relevanță,

întrucât costurile nu s-au înregistrat în evidența contabilă.

Pentru aceste considerente, prin

Decizia civilă nr. 159/COM din 18 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a

respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC T.H.R.M.N. SA Mangalia, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cererea de recurs a fost întemeiată

în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

În raport de motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că a formulat

acțiunea de față pentru recuperarea prejudiciului reprezentat de contravaloarea

investițiilor efectuate la H.F., apreciind îndeplinite condițiile formulării

acțiunii de in rem verso.

Astfel, în ceea ce privește condiția

măririi patrimoniului, arată că numai una dintre cele două pârâte a beneficiat

de mărirea patrimoniului, dar nu poate preciza care este aceasta, întrucât

lipsesc elemente cu privire la evaluarea făcută de B.R.D., iar pârâta SC C.C.G.

a beneficiat de îmbunătățirile efectuate de societatea reclamantă.

În ceea ce privește condiția cauzei

legitime a măririi patrimoniului pârâtei în detrimentul reclamantei, a arătat

că, în ceea ce privește aceste investiții nu a existat niciun litigiu care să

îndreptățească pârâtele să beneficieze de ele.

De asemenea, precizează că nu există

alt mijloc juridic pentru recuperarea prejudiciului, întrucât aceste investiții

sunt încorporate în imobil.

Recurenta susține că ambele instanțe

au soluționat în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive,

apreciind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., întrucât instanța de apel trebuia să soluționeze cauza numai pe excepție,

fără a intra în cercetarea fondului. Instanța de apel a analizat fondul cauzei,

ceea ce este de natură a încălca principiul dublului grad de jurisdicție. Din

acest punct de vedere, instanța de apel a depășit limitele conferite de art.

297 alin. (1) C. proc. civ. și a soluționat cauza sub toate aspectele.

Tot în susținerea motivului prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că prejudiciul B.R.D se

impunea a fi acoperit exclusiv din patrimoniul SC U.T.T. SRL, instanța de apel

nefăcând diferența între imobilul H.F. și investițiile efectuate în imobil.

Investițiile efectuate de societatea

reclamantă în imobil nu erau incluse în patrimoniul SC U.T.T. SRL, deoarece

investițiile au fost efectuate ulterior dobândirii imobilului de către

recurentă, după evacuarea SC U.T.T. și înainte ca instanțele să stabilească

titularul dreptului de proprietate al hotelului, iar între SC U.T.T. și

reclamantă nu a existat niciun fel de contract cu privire la aceste investiții.

Mai mult decât atât, susține că

investițiile au fost realizate, după ce SC U.T.T. a fost dizolvată, astfel

încât nu puteau profita acesteia. În anul 1999, SC U.T.T. nu mai deținea nici

în fapt, nici în drept imobilul.

Pe cale de consecință, recurenta

arată că pârâta B.R.D era îndreptățită să își recupereze prejudiciul din ceea

ce aparținea exclusiv SC U.T.T.

În prezent societatea pârâtă SC

C.C.G. SRL este beneficiara acestor investiții, iar dacă B.R.D este cea care a

încasat prețul imobilului cu investiții, aceasta este pârâta care are calitate

procesual pasivă, iar dacă prețul achitat de SC C.C.G. nu reflectă

investițiile, calitate are societatea care este în prezent beneficiara lor.

Cu privire la faptul că ambele

instanțe au sugerat faptul că ar avea calitate procesuală SC U.T.T., arată că

nu există raport juridic de drept material între ele.

Cu privire la aspectul intabulării,

arată că este lipsit de relevanță asupra fondului cauzei.

Recursul este nefondat.

Prealabil examinării motivelor de

recurs, Înalta Curte face unele precizări privind situația de fapt, astfel cum

a fost stabilită, cu plenitudine de apreciere de către instanțele de fond.

solicitate de către reclamantă au fost efectuate, conform susținerilor

acesteia, în perioada 1999 - 2006, dată la care societatea reclamantă se

considera proprietar al H.F.

creditoarea B.R.D.G.S.G. SA a fost începută în anul 2004 și finalizată în anul

2007, prin vânzare directă către pârâta SC C.C.G. SRL.

silită, reclamanta a invocat dreptul său de proprietate asupra activului H.F.,

formulând și o acțiune în constatarea dreptului de proprietate, ambele respinse

prin hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv Sentința civilă nr.

1936/2005 a Judecătoriei Constanța și Sentința nr. 4932/2005 a Tribunalului

Constanța.

În raport de această situație de

fapt, rezultă că îmbunătățirile în valoare de 165.998 RON, au intrat în

patrimoniul proprietarului acestui activ SC U.T.T. SRL.

Prin prisma motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că

instanța de apel a depășit limitele conferite de art. 297 C. proc. civ.,

întrucât deși acțiunea a fost soluționată la fond prin prisma excepției lipsei

calității procesuale pasive, excepție care nu permitea analizarea fondului cauzei,

instanța de apel a soluționat cauza sub toate aspectele.

Pentru a răspunde acestei probleme

sunt necesare unele lămuriri prealabile.

Conceptul de apărare cuprinde și

acele obiecțiuni care se referă la fondul dreptului, cât și acelea care vizează

partea formală a judecății. Conceptul strict procedural de excepție este legat

de partea formală a judecății. Excepțiile de procedură sunt acele mijloace prin

care, de regulă, pârâtul urmărește, fără a nega existența dreptului subiectiv,

întârzierea judecății.

Pe de altă parte, există și excepții

de fond care se referă, în genere la lipsuri privitoare la exercițiul dreptului

la acțiune.

Excepția privind lipsa calității

procesuale pasive este din acest punct de vedere o excepție de fond.

Dispozițiile art. 137 C. proc. civ.,

pun pe același plan excepțiile de procedură cu excepțiile de fond, condiția

esențială pentru rezolvarea lor prealabilă fiind aceea de a face de prisos

cercetarea în fond a cauzei. Art. 137 alin. (2) C. proc. civ., instituie o

excepție de la această regulă, fiind permisă, pentru anumite situații unirea

excepțiilor cu fondul cauzei.

În cauza de față, instanța a

apreciat că trebuie administrate dovezi care sunt necesare în soluționarea

excepției și în soluționarea pricinii în fond, și după ce a administrat probe,

în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. s-a pronunțat asupra excepției

privitoare la lipsa calității procesuale pasive, pe care a considerat-o

întemeiată, și cum aceasta făcea de prisos cercetarea fondului cauzei, fiind o

excepție peremptorie, nu se mai impunea ca acțiunea să fie analizată și pe

fond.

Având în vedere aceste argumente,

critica recurentei prin care a susținut că instanța de apel a depășit limitele

conferite de art. 297 C. proc. civ., întrucât s-a pronunțat și asupra fondului

cauzei este nefondată, întrucât în acțiunea de față, întemeiată pe principiul

îmbogățirii fără justă cauză, pentru a verifica dacă pârâtele au calitate

procesuală pasivă, trebuie verificat dacă față de acestea a avut loc

"mărirea unui patrimoniu", situație care se identifică cu una dintre

condițiile în care operează obligația de restituire în materie de îmbogățire

fără justă cauză. Cu alte cuvinte, instanța a analizat între cine ar fi putut

exista raportul juridic de drept material.

După cum am mai arătat, excepțiile

de fond privesc lipsuri referitoare la exercițiul dreptului material la

acțiune, care au întotdeauna ca rezultat, respingerea acțiunii.

Dreptul material la acțiune în actio

de in rem verso reprezintă facultatea titularului unui drept subiectiv (în

speță reclamanta) de a se adresa organului de jurisdicție pentru a obține

recunoașterea și valorificarea obligației de restituire.

Din acest punct de vedere, instanța

de apel a analizat condițiile materiale ale acțiunii, respectiv existența unei

îmbogățiri, diminuarea unui patrimoniu și relația de cauzalitate între acestea.

Prin criticile subsumate motivului

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut

că argumentele instanței de apel, în ceea ce privește lipsa raportului de drept

material între reclamantă și pârâte sunt greșite.

Analizând criticile formulate se

constată că acestea sunt nefondate, în mod corect fiind respinsă acțiunea

reclamantei, niciuna dintre condițiile intentării acțiunii nefiind îndeplinită.

Astfel, îmbunătățirile efectuate la

imobilul H.F., de către reclamantă, în perioada 1999 - 2006, perioadă în care

reclamanta se considera proprietar al imobilului, însă nu a obținut

recunoașterea juridică a dreptului său de proprietate, au intrat în patrimoniul

proprietarului acestui activ, respectiv SC U.T.T. SRL. Prin urmare, problema

care se pune în situația de față este de a stabili, în ce măsură îmbunătățirile

efectuate la imobilul proprietatea altei persoane, au dus la diminuarea

patrimoniului reclamantei.

Astfel, pârâta B.R.D.G.S.G. SA a

avut calitatea de creditor al SC U.T.T. SRL, în această calitate executând

silit bunurile societății, prin vânzare la licitație, obținând repararea

parțială a prejudiciului suferit prin faptele părților găsite responsabile

civilmente prin Sentința penală nr. 55/2002 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Pârâta SC C.C.G. SRL a avut

calitatea de adjudecatar al imobilului vândut la licitație publică, plătind

prețul adjudecat, locul prețului fiind înlocuit de imobilul vândut.

Dreptul de creanță afirmat de către

reclamantă nu poate fi opus decât persoanei căreia îi profită. Or, așa cum s-a

arătat, ambele pârâte dețin o cauză licită pentru mărirea patrimoniului, pârâta

B.R.D. în baza executării silite, iar pârâta SC C.C.G. SRL în baza dobândirii

proprietății prin adjudecare.

Deși reclamanta a susținut prin

cererea de recurs că la data efectuării investițiilor, bunul se afla în

proprietatea reclamantei, la acea dată SC U.T.T. SRL fiind dizolvată, fără

posibilitatea de a mai putea deține în fapt și în drept imobilul, aceste

afirmații sunt contrazise de hotărârile judecătorești pronunțate în

contestațiile la executare inițiate de B.R.D. și în litigiul privind nulitatea

absolută a contractului de asociere, prin care s-a stabilit că participarea la

capitalul social al SC U.T.T. SRL, s-a făcut prin aportarea proprietății,

reclamanta ulterior dizolvării acestei societăți, nereușind să își demonstreze

calitatea de proprietar.

În aceste condiții, îmbogățirea fără

justă cauză nu este rezultatul acțiunii pârâtelor din prezenta cauză, lipsind

și raportul de cauzalitate de la cauză la efect, nefiind îndeplinite condițiile

pentru intentarea acestei acțiuni.

În raport de aceste considerente,

constatând că nu subzistă motivele de nelegalitate invocate, care să conducă la

reformarea hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312, alin. (1) C.

proc. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat.

În raport de cererea intimatei SC

C.C.G. SRL, prin care a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor

de judecată, ocazionate de prezentul proces, Înalta Curte urmează a face

aplicarea art. 274 C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentei în

declanșarea litigiului de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC T.H.R.M.N. SA (fostă SC E. SA) Mangalia împotriva

Deciziei civile nr. 159/COM din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal.

Obligă recurenta SC T.H.R.M.N. SA

Mangalia la plata sumei de 2500 RON, cheltuieli de judecată în favoarea

intimatei SC C.C.G. SRL Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 iunie 2011.