ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3085/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 548/230/2012, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul C.C. și a fost menținută măsura arestării preventive a acestuia. Cu privire la cererea de liberare provizorie pe cauțiune, formulată de inculpatul C.C., Curtea a constatat că acesta întrunește condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitate.

Liberarea provizorie este o instituție destinata sa concilieze libertatea individuală și protecția socială, impunând un control asupra persoanei liberate tocmai prin instituirea unor obligații sau restricții ale libertății, este o măsură limitativă de drepturi pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, însă suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și, de asemenea, pentru a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni. Liberarea provizorie având un caracter subiectiv, instanța după ce va verifica admisibilitatea în principiu a cererii, trebuia să verifice condițiile care privesc persoana inculpatului, să aprecieze dacă deținerea preventivă este sau nu este absolut necesară dacă scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanția pe care o oferă persoana inculpatului și prin obligațiile ce i se impun la liberare.

În consecință, s-a constatat că, în speță, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat, sub aspectul admisibilității în principiu a acesteia conform dispozițiilor art. 160 8 alin. (1) C. proc. pen., îndepliniște formal condițiile prevăzute de art 160 2 alin. (1) C. proc. pen. pentru admiterea în principiu a acesteia, respectiv pedeapsa pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat nu este mai mare de 18 ani, cât și condiția privind consemnarea cauțiunii fixate de instanță. Cu toate aceste, instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile art. 160 raportat la 160 alin. (2) C. proc.

pen., care prevăd că „liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte”, pentru a se putea dispune liberarea provizorie pe cauțiune. Îndeplinirea acestor condiții nu conducea însă în mod automat la admiterea cererii, măsura fiind lăsată la latitudinea instanței, care, în raport cu circumstanțele cauzei, poate aprecia că lăsarea în libertate a inculpatului nu se justifică, iar scopul măsurilor preventive nu poate fi realizat prin liberarea provizorie sub control judiciar.

În plus, faptul că dispozițiile art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen. prevăd condițiile în care liberarea sub control judiciar nu poate fi admisă, respectiv în situația în care există date în sensul de a-i împiedica pe inculpați să comită alte infracțiuni sau din care rezultă că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor martori, experți, părți, alterarea, ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte - nu trebuie interpretat în sensul că acestea ar fi singurele condiții care trebuie analizate, fiind necesar ca instanța să facă și o apreciere a motivelor care au determinat arestarea inculpatului, a pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.

În speță, din probele administrate până în acest moment, reținute și la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, existau suficiente indicii din care rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele pentru care este cercetat, iar față de natura, gravitatea faptelor, amploarea fenomenului infracțional și modul organizat de săvârșire a faptelor, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel că punerea în libertate sub control judiciar nu era oportună și justificată. Împotriva acestei încheieri de ședință, inculpatul a declarat recursul de față. Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție, din oficiu, la termenul de judecată din 02 octombrie 2012, excepția inadmisibilitătii recursului declarat.

Excepția inadmisibilitătii este întemeiată. Examinând recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 548/230/2012, ca instanță de recurs, în raport cu excepția pusă în discuție de către instanță, din oficiu, cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul sus- numitului inculpat este inadmisibil, deorece cererea de liberare provizorie pe cauțiune a fost formulată în timpul soluționării, de către aceeași instanță - Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori - a dosarului de recurs nr. 548/230/2012, care are ca obiect recursul aceluiași inculpat împotriva modului de soluționare a fondului cauzei.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Recursul declarat învederându-se, așadar, inadmisibil, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să fie respins ca atare. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 125 RON, din care suma de 25 RON reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva încheierii din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 548/230/2012. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 125 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2012.