ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2949/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 12 septembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 525/104/2012, printre altele, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar ca inadmisibile. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că față de gravitatea faptelor săvârșite de inculpați, de modalitatea de comitere a acestora precum și față de stadiul procesual al cauzei în prezent nu sunt întrunite condițiile liberării provizorii sub control judiciar. Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri inculpații T.F.

și P.G.D. Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente: Potrivit art. 160 2 și urm. C. proc. pen. atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, instanța de judecată poate acorda, la cerere, liberarea provizorie sub control judiciar dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc. pen., dându-se eficiență uneia din garanțiile privind libertatea persoanelor prevăzută de art. 5 alin. (5) C. proc. pen.

Astfel, conform textului de lege, acordarea liberării provizorii este facultativă, fiind atributul instanței și este lăsată la aprecierea acesteia de unde rezultă că cererea poate fi respinsă nu numai în situația în care nu sunt îndeplinite condițiile de formă și fond prevăzute de lege ci și în situația în care instanța apreciază că punerea în libertate a inculpatului nu e oportună, fapt pe care de altfel, instanța de fond l-a avut în vedere atunci când a respins cererea inculpatului. Examinând actele și lucrările dosarului se constată că prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt emis la data de 25 ianuarie 2012 au fost trimiși în judecată în stare de arest cei trei inculpați menționați mai sus pentru comiterea faptelor penale de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 alin. (1) rap.

la art. 174 alin. (1) și (2) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. și de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. În motivarea acestui act de sesizare a instanței s-a arătat că la data de 7 august 2011 cei trei inculpați au agresat-o pe victima N.M. ce se afla în fața locuinței sale după care au pătruns fără drept și fără consimțământul acesteia în curtea locuinței persoanei agresate după care au continuat să o lovească cu pumnii, picioarele dar și cu un lanț metalic, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale, i-au provocat o leziune fizică permanentă splenectomie și o infirmitate fizică permanentă.

Prin sentința penală nr. 121 din data de 26 iunie 2012 pronunțată în prezenta cauză, Tribunalul Olt, în baza art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. rap. la art. 80 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.F. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, inculpatul C.C., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare iar inculpatul P.G.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie de interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și alin. (2) C. pen.

pe timpul detenției. Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel inculpații, la termenul stabilit fiind puse în discuția părților cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați.

Înalta Curte constată că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect apreciind această instanță că în prezent nu sunt întrunite condițiile liberării provizorii sub control judiciar avându-se în vedere acțiunea comisă în cooperare de cei trei inculpați prin actele materiale de lovire a victimei de mai multe ori, cu o intensitate sporită, prin folosirea pumnilor și picioarelor în zone vitale ale corpului victimei dovedite prin leziunile traumatice menționate mai sus care inclus politraumatisme și fracturi costale și care au pus în primejdie viața victimei dar și prin mecanismul producerii lor ce include lovirea cu și de corpuri contondente, stadiul procesual al cauzei - apel, intervenind deja o condamnare la pedepse privative de libertate.

Față de gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților, de pericolul concret pentru ordina publică, față de necesitatea desfășurării în bune condiții a procesului penal se impune menținerea stării de arest a inculpaților. Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.F. și P.G.D. împotriva încheierii din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 525/104/2012. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2012.