ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2949/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2949/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea din 12 septembrie
2012 pronunțată în Dosarul nr. 525/104/2012, printre altele, Curtea de Apel
Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 160
2
alin. (1) și (2) C. proc. pen. a respins cererile de liberare provizorie sub
control judiciar ca inadmisibile.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut în esență că față de gravitatea faptelor săvârșite de
inculpați, de modalitatea de comitere a acestora precum și față de stadiul
procesual al cauzei în prezent nu sunt întrunite condițiile liberării
provizorii sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri au
declarat recursuri inculpații T.F. și P.G.D.
Recursurile declarate de inculpați
sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 160
2
și urm.
C. proc. pen. atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății,
instanța de judecată poate acorda, la cerere, liberarea provizorie sub control
judiciar dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160
2
alin.
(1) și (2) C. proc. pen., dându-se eficiență uneia din garanțiile privind
libertatea persoanelor prevăzută de art. 5 alin. (5) C. proc. pen.
Astfel, conform textului de lege,
acordarea liberării provizorii este facultativă, fiind atributul instanței și
este lăsată la aprecierea acesteia de unde rezultă că cererea poate fi respinsă
nu numai în situația în care nu sunt îndeplinite condițiile de formă și fond
prevăzute de lege ci și în situația în care instanța apreciază că punerea
în libertate a inculpatului nu e oportună, fapt pe care de altfel, instanța de
fond l-a avut în vedere atunci când a respins cererea inculpatului.
Examinând actele și lucrările
dosarului se constată că prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului
de pe lângă
Tribunalul
Olt emis la data de 25 ianuarie 2012 au fost trimiși în judecată în stare de
arest cei trei inculpați menționați mai sus pentru comiterea faptelor penale de
tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174
alin. (1) și (2) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. și de
violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.
În motivarea acestui act de sesizare
a instanței s-a arătat că la data de 7 august 2011 cei trei inculpați au agresat-o
pe victima N.M. ce se afla în fața locuinței sale după care au pătruns fără drept
și fără consimțământul acesteia în curtea locuinței persoanei agresate după care
au continuat să o lovească cu pumnii, picioarele dar și cu un lanț metalic, provocându-i
leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 de zile de
îngrijiri medicale, i-au provocat o leziune fizică permanentă splenectomie și o
infirmitate fizică permanentă.
Prin sentința penală nr. 121 din data
de 26 iunie 2012
pronunțată
în prezenta cauză, Tribunalul Olt, în baza art. 20 alin. (1) rap. la art. 174
alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C.
pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit.
a) și art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. rap. la art. 80
alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.F. la pedeapsa principală de 4 ani
închisoare, inculpatul C.C., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare iar inculpatul
P.G.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat
inculpaților pedeapsa accesorie de interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a) Teza a II-a și alin. (2) C. pen. pe timpul detenției.
Împotriva acestei sentințe în termen
legal au declarat apel inculpații, la termenul stabilit fiind puse în discuția părților
cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați.
Înalta Curte constată că soluția pronunțată
de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect apreciind această instanță
că în prezent nu sunt întrunite condițiile liberării provizorii sub control judiciar
avându-se în vedere acțiunea comisă în cooperare de cei trei inculpați prin actele
materiale de lovire a victimei de mai multe ori, cu o intensitate sporită, prin
folosirea pumnilor și picioarelor în zone vitale ale corpului victimei dovedite
prin leziunile traumatice menționate mai sus care inclus politraumatisme și fracturi
costale și care au pus în primejdie viața victimei dar și prin mecanismul producerii
lor ce include lovirea cu și de corpuri contondente, stadiul procesual al cauzei
- apel, intervenind deja o condamnare la pedepse privative de libertate.
Față de gravitatea deosebită a faptelor
reținute în sarcina inculpaților, de pericolul concret pentru ordina publică, față
de necesitatea desfășurării în bune condiții a procesului penal se impune menținerea
stării de arest a inculpaților.
Având în vedere considerentele arătate,
Înalta Curte urmează ca în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,
să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate
de inculpații T.F. și P.G.D. împotriva încheierii din 12 septembrie 2012 a Curții
de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul
nr. 525/104/2012.
Obligă recurenții inculpați la plata
sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma
de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 21 septembrie 2012.