ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2047/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 28/PI din 16 februarie 2012 Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea formulată de petenta F.G., împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara dată în dosarul nr. 363/P/2011 în data de 13 octombrie 2011. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele: Prin plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 363 /P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara petenta F.G. a solicitat infirmarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror pentru cercetarea intimaților sub aspectul comiterii infracțiunilor reclamate. Petenta a reclamat comiterea faptei de constituire a unui grup infracțional organizat de către mai multe persoane, care cu ocazia unei acțiuni de executare silită i-ar fi cauzat o pagubă de 63.000 Euro.

A mai criticat faptul că procurorul nu a făcut demersuri pentru citarea sa în vederea audierii și a refuzat să constate falsurile si abuzurile comise de intimați. La dosar a fost atașat dosarul nr. 363/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din analiza căruia instanța reține următoarea stare de fapt. Prin rezoluția din data de 13 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din dosar 363/P/2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de: - I.C. - avocat, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen.; art. 288 C. pen.; art. 289 C. pen.; art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen.; art. 215 C. pen.; art. 291 C. pen.; art. 220 C. pen.

; art. 20 C. pen. rap la art. 192 C. pen.; - D.K.N.V. - executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 220 C. pen., art.246 C. pen.; art. 289 C. pen.; art. 215 C. pen.; ; art. 20 C. pen. rap la art. 192 C. pen.; - B.N.T. - executor judecătoresc - art.246 C. pen.; art. 289 C. pen.; - H.V. - executor judecătoresc - art. 246 C. pen.; art. 289 C. pen.; - B.D. - art. 246 C. pen.; art. 220 C. pen.; ; art. 20 C. pen. rap la art. 192 C. pen.; - M.R.P. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 C. pen.; art. 288 C. pen.; art. 289 C. pen.; art. 291 C. pen.; art. 215 C. pen.; art. 220 C. pen. ; art. 20 C. pen. rap la art. 192 C. pen.; - G.I. - art. 215 C. pen.; art. 246 C. pen.; art. 249 C. pen.; art. 264 C. pen.; - P.D.

- art. 215 C. pen.; art. 246 C. pen.; art. 249 C. pen.; art. 264 C. pen.; - C.C. - executor judecătoresc - art. 246 C. pen.; - S.F. - judecător la Judecătoria Lugoj - art. 246 C. pen.; - B.V. - art. 246 C. pen.; art. 260 C. pen.; - B.D.- art. 246 C. pen.; art. 260 C. pen.; - R.M. - notar public – art. 246 C. pen.; art. 289 C. pen.; art. 260 C. pen.; - B.M. - judecător - art. 246 C. pen.; - B.D. - notar public - art. 246 C. pen.; art. 289 C. pen.; - L.C. - procuror in cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - art. 246 C. pen.; - Biroul Notarului Public B. - art. 246, art. 289 C. pen.; - C.I. - judecător delegat la Penitenciar Timișoara - art. 246 C. pen.; - B.C. - judecător Judecătoria Lugoj - art. 246 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petenta, iar prin rezoluția din 14 noiembrie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată. Analizând dosarul de urmărire penală în care s-a pronunțat rezoluția atacată, instanța a reținut că prin sentința civilă 143 din 22 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Lugoj (filele 22 și urm. dosar UP), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul I.C. împotriva pârâtei R.F.L.S. Prin sentința menționată s-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul situat în Lugoj, în sensul atribuirii imobilului către pârâtă la valoarea de circulație de 348610 lei, cu obligarea ei la plata unei sulte către reclamant în cuantum de 177294 lei.

În același timp s-a respins atât cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta F.G. cât și cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională R.F.L.S., precum și celelalte cereri formulate de intervenientă și reclamanta reconvențional. Prin decizia civilă nr. 540/A din 2 iulie 2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr. 1932/252/2006, s-au respins apelurile declarate de parata apelantă R.F.L. și intervenientă apelantă F.G. împotriva sentinței civile nr. 143 din 22 ianuarie 2006 a Judecătoriei Lugoj. Prin decizia civilă nr. 158/R din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, s-au respins recursurile declarate de reclamantul I.C., pârâta R.F.L.S.

și intervenientă F.G. împotriva deciziei civile nr. 540 din 2 iulie 2008 a Tribunalului Timiș. Hotărârile judecătorești pronunțate în cauză se bucură de autoritate de lucru judecat iar la baza lor au stat probele administrate în cauză și interpretate conform convingerilor intime ale magistraților. Intimații sunt persoanele care cu ocazia punerii în executare silită a titlului executoriu au intrat în contact cu petenta, aceștia având atribuții de serviciu în ceea de privește aducerea la îndeplinire a dispozițiilor hotărârilor judecătorești pronunțate. Instanța apreciază că în cauză nu există indicii privind comiterea de către executorii judecătorești sau de către judecătorii care au pronunțat hotărâri a infracțiunilor de abuz în serviciu, falsuri, tulburare de posesie, în condițiile în care fiecare dintre intimați și-au îndeplinit atribuțiile legate de cererile cu care au fost investiți.

împrejurarea că intimații nu au dat satisfacție demersurilor procedurale ale petentei, nu conduce la concluzia că aceștia au comis vreo infracțiune din cele reclamate, fiecare demers procesual al petentei fiind analizat de către instanțele investite cu acesta, astfel încât în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi în cauză. Astfel, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. instanța de fond a respins plângerea formulată de petenta F.G., împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara dată în dosarul nr. 363/P/2011 în data de 13 octombrie 2011. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând să se admită plângerea așa cum a fost formulată.

Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală. Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege. Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a soluționat plângerea petentei împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată la 16 februarie 2012, când a pronunțat sentința nr. 28/PI, așa încât, în mod legal, hotărârea criticată a rămas definitivă, conform dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., așa cum au fost ele anterior modificate, prin prevederile art. XVIII pct. 39 din Legea 202/2010. Prin urmare, sentința penală nr. 28/PI din 16 februarie 2012, fiind pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nu face parte dintre hotărârile arătate în cuprinsul art. XXIV alin. (1) din legea menționată, astfel că nu e supusă căilor ordinare de atac.

În consecință, recursul declarat de petenta F.G. este inadmisibil, întrucât a fost îndreptat împotriva unei hotărâri definitive, conform art.278 1 alin. (10) C. proc. pen., așa cum era acest text în vigoare la data pronunțării sentinței atacate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta F.G. împotriva sentinței penale nr. 28/PI din 16 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 iunie 2012.