ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2047/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 28/PI din 16 februarie 2012 Curtea de Apel Timișoara a respins

plângerea formulată de petenta F.G., împotriva rezoluției Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara dată în dosarul nr. 363/P/2011 în data de 13

octombrie 2011.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 363

/P/2011

a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara petenta F.G. a solicitat infirmarea rezoluției și trimiterea

cauzei la procuror pentru cercetarea intimaților sub aspectul comiterii

infracțiunilor reclamate. Petenta a reclamat comiterea faptei de constituire a

unui grup infracțional organizat de către mai multe persoane, care cu ocazia

unei acțiuni de executare silită i-ar fi cauzat o pagubă de 63.000 Euro. A mai

criticat faptul că procurorul nu a făcut demersuri pentru citarea sa în vederea

audierii și a refuzat să constate falsurile si abuzurile comise de intimați.

La dosar a fost atașat dosarul nr. 363/P/2011 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara din analiza căruia instanța reține următoarea stare de

fapt.

Prin rezoluția din data de 13 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara din dosar 363/P/2011 s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de:

- I.C. - avocat, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.

246 C. pen.; art. 288 C. pen.; art. 289 C. pen.; art. 25 C. pen. raportat la

art. 260 C. pen.; art. 215 C. pen.; art. 291 C. pen.; art. 220 C. pen. ; art.

20 C. pen. rap la art. 192 C. pen.;

- D.K.N.V. - executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 220 C. pen., art.246 C. pen.; art. 289 C. pen.;

art. 215 C. pen.; ; art. 20 C. pen. rap la art. 192 C. pen.;

- B.N.T. - executor judecătoresc - art.246 C. pen.; art. 289 C. pen.;

- H.V. - executor judecătoresc - art. 246 C. pen.; art. 289 C. pen.;

- B.D. - art. 246 C. pen.; art. 220 C. pen.; ; art. 20 C. pen. rap la

art. 192 C. pen.;

- M.R.P. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 C.

pen.; art. 288 C. pen.; art. 289 C. pen.; art. 291 C. pen.; art. 215 C. pen.;

art. 220 C. pen. ; art. 20 C. pen. rap la art. 192 C. pen.;

- G.I. - art. 215 C. pen.; art. 246 C. pen.; art. 249 C. pen.; art. 264

C. pen.;

- P.D. - art. 215 C. pen.; art. 246 C. pen.; art. 249 C. pen.; art. 264 C.

pen.;

- C.C. - executor judecătoresc - art. 246 C. pen.;

- S.F. - judecător la Judecătoria Lugoj - art. 246 C. pen.;

- B.V. - art. 246 C. pen.; art. 260 C. pen.;

- B.D.- art. 246 C. pen.; art. 260 C. pen.;

- R.M. - notar public – art. 246 C. pen.; art. 289 C. pen.; art. 260 C.

pen.;

- B.M. - judecător - art. 246 C. pen.;

- B.D. - notar public - art. 246 C. pen.; art. 289 C. pen.;

- L.C. - procuror in cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara - art. 246 C. pen.;

- Biroul Notarului Public B. - art. 246, art. 289 C. pen.;

- C.I. - judecător delegat la Penitenciar Timișoara - art. 246 C. pen.;

- B.C. - judecător Judecătoria Lugoj - art. 246 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petenta, iar prin

rezoluția din 14 noiembrie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată.

Analizând dosarul de urmărire penală în care s-a pronunțat rezoluția

atacată, instanța a reținut că prin sentința civilă 143 din 22 ianuarie 2007

pronunțată de Judecătoria Lugoj (filele 22 și urm. dosar UP), a fost admisă

acțiunea formulată de reclamantul I.C. împotriva pârâtei R.F.L.S. Prin sentința

menționată s-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul

situat în Lugoj, în sensul atribuirii imobilului către pârâtă la valoarea de

circulație de 348610 lei, cu obligarea ei la plata unei sulte către reclamant

în cuantum de 177294 lei. În același timp s-a respins atât cererea de

intervenție în interes propriu formulată de intervenienta F.G. cât și cererea

reconvențională formulată de reclamanta reconvențională R.F.L.S., precum și

celelalte cereri formulate de intervenientă și reclamanta reconvențional.

Prin decizia civilă nr. 540/A din 2 iulie 2008 a Tribunalului Timiș

pronunțată în dosar nr. 1932/252/2006, s-au respins apelurile declarate de

parata apelantă R.F.L. și intervenientă apelantă F.G. împotriva sentinței

civile nr. 143 din 22 ianuarie 2006 a Judecătoriei Lugoj. Prin decizia civilă

nr. 158/R din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, s-au

respins recursurile declarate de reclamantul I.C., pârâta R.F.L.S. și

intervenientă F.G. împotriva deciziei civile nr. 540 din 2 iulie 2008 a

Tribunalului Timiș.

Hotărârile judecătorești pronunțate în cauză se bucură de autoritate de

lucru judecat iar la baza lor au stat probele administrate în cauză și

interpretate conform convingerilor intime ale magistraților. Intimații sunt

persoanele care cu ocazia punerii în executare silită a titlului executoriu au

intrat în contact cu petenta, aceștia având atribuții de serviciu în ceea de

privește aducerea la îndeplinire a dispozițiilor hotărârilor judecătorești

pronunțate. Instanța apreciază că în cauză nu există indicii privind comiterea

de către executorii judecătorești sau de către judecătorii care au pronunțat

hotărâri a infracțiunilor de abuz în serviciu, falsuri, tulburare de posesie,

în condițiile în care fiecare dintre intimați și-au îndeplinit atribuțiile

legate de cererile cu care au fost investiți. împrejurarea că intimații nu au

dat satisfacție demersurilor procedurale ale petentei, nu conduce la concluzia

că aceștia au comis vreo infracțiune din cele reclamate, fiecare demers

procesual al petentei fiind analizat de către instanțele investite cu acesta,

astfel încât în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi în cauză.

Astfel, în baza art. 278

1

alin. (8)

lit. a)

C. proc. pen. instanța de fond a respins plângerea

formulată de petenta F.G., împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara dată în dosarul nr. 363/P/2011 în data de 13 octombrie 2011.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând să se admită

plângerea așa cum a fost formulată.

Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale Înalta

Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de

atac, în condițiile legii".

Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor

judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile

judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii,

sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al

căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea

de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să

evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea

procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de

atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a soluționat plângerea petentei

împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată la 16 februarie

2012, când a pronunțat sentința nr. 28/PI, așa încât, în mod legal, hotărârea

criticată a rămas definitivă, conform dispozițiilor art. 278

1

alin. (10)

C. proc. pen., așa cum au fost ele anterior modificate, prin prevederile art.

XVIII pct. 39 din Legea 202/2010.

Prin urmare, sentința penală nr. 28/PI din 16 februarie 2012, fiind

pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nu face parte dintre

hotărârile arătate în cuprinsul art. XXIV alin. (1) din legea menționată,

astfel că nu e supusă căilor ordinare de atac.

În consecință, recursul declarat de petenta F.G. este inadmisibil,

întrucât a fost îndreptat împotriva unei hotărâri definitive, conform art.278

1

alin. (10) C. proc. pen., așa cum era acest text în vigoare la data pronunțării

sentinței atacate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta F.G. împotriva

sentinței penale nr. 28/PI din 16 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12 iunie 2012.