ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3241/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 septembrie 2011

pronunțată în Dosarul nr. 8255/2/2011 (3222/2011), Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, printre altele, a dispus arestarea persoanei solicitate

B.S.O.S., pe o durată de 5 zile, de la data de 23 septembrie 2011 până la data

de 27 septembrie 2011, inclusiv.

În motivarea

hotărârii s-au reținut următoarele:

Prin adresa nr.

1798/II-5/2011 din 22 septembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a sesizat instanța în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (1)

din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru punerea în executare a mandatului

european de arestare emis la data de 22 mai 2007 în vederea executării pedepsei

de 2 ani închisoare aplicată de Curtea de Apel din Paris.

Împotriva persoanei

solicitate s-a luat de către procuror măsura reținerii pe o durată de 24 ore,

de la 22 septembrie 2011 ora 15,30 până la data de 23 septembrie 2011 ora

11,00, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr.

73/2011.

S-a constatat că este

aplicabilă procedura reținerii și arestării persoanei solicitate în regim de

urgență pe baza semnalării transmise prin Interpol, procedură prevăzută de art.

101 și art. 103 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea

judiciară în materie penală, republicată.

Din cuprinsul

semnalării reiese că mandatul european de arestare din 22 mai 2007 a fost emis

pentru comiterea infracțiunilor de violență asupra unui minor mai mic de 15

ani, corupere de minori mai mici de 15 ani, realizarea în vederea difuzării a

unor imagini cu caracter pornografic cu minori și tăinuirea unui bun provenit

dintr-un delict.

Curtea a constatat că

se rețin în sarcina persoanei solicitate infracțiuni cu grad ridicat de pericol

social și având în vedere natura și modalitatea presupusă de comitere a acestora,

a admis cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București dispunând

arestarea numitului B.S.O.S. pe o durată de 5 zile, de la data de 23 septembrie

2011 până la data de 27 septembrie 2011 inclusiv.

Împotriva acestei

încheieri în termen legal a declarat recurs persoana solicitată B.S.O.S.

solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și pe fond punerea

sa în libertate.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât

și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate

celelalte aspecte, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de persoana

solicitată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele

ce urmează.

Soluția dispusă de

instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect apreciind că măsura

arestării preventive pe o perioadă de 5 zile, de la 23 septembrie 2011 până la

data de 27 septembrie 2011, inclusiv, corespunde tuturor exigențelor impuse de

dispozițiile legale ce reglementează procedura reținerii și arestării persoanei

solicitate în regim de urgență.

La individualizarea

măsurii necesare asigurării posibilității predării persoanei solicitate, Curtea

de Apel București a ales măsura aptă a asigura atingerea scopului derulării în

bune condiții a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată.

În conformitate cu

dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a procedat

la verificarea identității persoanei solicitate, care nu a contestat

identitatea stabilită în cuprinsul solicitării INTERPOL și care a relatat că nu

are cunoștință despre fapta imputată de statul emitent al mandatului european

de arestare și că nu are afaceri judiciare în România.

Poziția adoptată de

persoana solicitată de negare a faptelor descrise în mandatul european de

arestare de către autoritățile judiciare franceze nu poate determina schimbarea

măsurii preventive dispusă de instanța de fond, cât timp cu ocazia soluționării

unei cereri de punere în executare a mandatului european de arestare, instanța

națională verifică îndeplinirea condițiilor de fond și formă ale acestuia,

precum și alegerea măsurii preventive fără a se putea pronunța asupra

temeiniciei acuzațiilor aduse persoanei solicitate.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică cu respectarea

dispozițiilor art. 101 - 103 din Legea nr. 302/2004 republicată și a art. 5 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana

solicitată, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.S.O.S. împotriva

Încheierii din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, pronunțată în Dosarul nr. 8255/2/2011(3222/2011).

Obligă recurenta

persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Onorariul

interpretului de limba franceză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 septembrie 2011.