ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1080/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1080/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.
77 din 18 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 1720/108/2008, Tribunalul
Arad a respins acțiunea civilă precizată formulată de către reclamanta D.E.M.
împotriva pârâtului Primarul mun. Arad, pentru revendicare imobil naționalizat
și a admis cererea de intervenție în interes propriu a intervenienților
principali B.A. și B.M.
Prima instanță a
reținut că prin acțiunea formulată, reclamanta a cerut obligarea pârâtului să
acordarea în compensare, pentru imobilul preluat abuziv de Stat, situat în
Arad, str. Pașcani, înscris în CF Sânnicolau Mic, un teren cu o suprafață de
1.371 mp intravilan, rămas în continuare în proprietatea Statului și evidențiat
în același CF Sânnicolau Mic, iar pentru diferența dintre valoarea casei și
anexelor precum și valoarea terenului nerestituibil, să îi fie acordate bunuri
sau servicii în echivalent, O.C.P.I. Arad urmând a fi autorizată pentru
efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Reclamanta a susținut
că la data de 18 martie 1976, conform contractului de vânzare-cumpărare și a
încheierii de CF, a cumpărat imobilul situat în Arad, str. Pașcani, înscris în
CF Sânnicolau Mic, și concomitent cu această tranzacție, Statul s-a intabulat
pe terenul fără construcții, aferent imobilului, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Ulterior, în baza Decretului
nr. 223/1974, potrivit Deciziei nr. 673 din 20 octombrie 1982 întregul imobil a
fost preluat de Statul Român, în mod abuziv, fără ca proprietarul să primească
vreo despăgubire.
La data de 24 iunie
2008, domnii B.A. și soția, B.M. au depus la dosar o cerere de intervenție în
interes propriu, solicitând respingerea acțiunii reclamantei, arătând că
suprafața de 1.371 mp de teren nu mai poate fi revendicată de către reclamantă,
întrucât aceștia au dobândit-o în proprietate, în baza Legii nr. 112/1995, alături
de construcții și terenul reprezintă grădina aferentă casei - proprietatea
acestora.
Prin întâmpinare,
pârâtul Primarul mun. Arad a solicitat respingerea acțiunii, deoarece prin
notificarea depusă de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001, aceasta a solicitat
restituirea în natură a imobilului situat în Arad, str. Pașcani, înscris în CF
Sânnicolau Mic, însă di documentele existente reiese că reclamanta a dobândit
în anul 1976, prin cumpărare, doar casa fără teren, acesta trecând instantaneu
în proprietatea Statului, în baza Legii nr. 58/1974 și astfel, nu poate fi
revendicat în baza Legii nr. 10/2001, în timp ce construcția a fost vândută
foștilor chiriași, actualii intervenienți B., în baza Legii nr. 112/1995 și
astfel, nici locuința nu poate fi restituită în natură, iar măsurile
compensatorii de care poate beneficia reclamanta sunt numai prin echivalent.
Reclamanta a formulat
întâmpinare la cererea de intervenție principală, solicitând constatarea
nulității acesteia, în raport cu dispozițiile art. 50
C. proc. civ. și totodată, a invocat lipsa calității procesuale active a
intervenienților în interes propriu, dată fiind natura juridică a intervenției,
prin care autorii cererii invocă un drept propriu asupra terenului și tind să
îl câștige pentru sine.
Tribunalul a reținut
că la data naționalizării era în vigoare Legea nr. 58/1974, acesta fiind
temeiul în baza căruia terenul di litigiu a trecut în proprietatea statului,
iar la data de 29 octombrie 1981, imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului
nr. 223/1974.
Ulterior, la data de
28 mai 1997, asupra construcțiilor și terenului aferent s-a intabulat dreptul
de proprietate al intervenienților B.A. și B.M., cu titlu de cumpărare, în baza
Legii nr. 112/1995.
Prima instanță a
reținut că la data de 15 februarie 2008, reclamanta a comunicat Comisiei pentru
aplicarea Legii nr. 112/1995 că refuză expres acordarea de despăgubiri bănești
pentru imobilul situat în Arad, str. Pașcani și în acest context, referindu-se
la art. 7 alin. (5) din Legea nr. 1/2009, care a modificat Legea nr. 10/2001,
tribunalul a opinat că nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor
care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu
modificările ulterioare.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel, în termen, reclamanta D.E.M., solicitând schimbarea
în tot a sentinței apelate și admiterea acțiunii sale precizate, arătând că Legea
nr. 1/2009 nu poate retroactiva, în raport cu disp. art. 1 C. civ. coroborat cu
faptul că acțiunea sa s-a înregistrat la instanță la data de 27 mai 2008.
În plus,
reclamantă-apelantă, arătând că este dispusă să respecte dreptul de proprietate
dobândit de foștii chiriași, actualii intervenienți principali B.A. și B.M.
asupra locuinței cumpărate de aceștia în baza Legii nr. 112/1995 precum și a
terenului aferent acestei locuințe, a arătat că revendică doar diferența de
teren ce nu intră în categoria „terenului aferent” și s-a referit la dispozițiile
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995 și care este de aproximativ
1.000 mp., cu atât mai mult cu cât în contractul de vânzare-cumpărare, se
evidențiază clar că intervenienții B. au dobândit în proprietate teren aferent
în suprafață de doar 69 mp, aferent construcțiilor intabulate în CF.
Reclamanta - apelantă
a solicitat în probațiune efectuarea unui supliment de expertiză, pentru a se
determina care este suprafața de teren aferentă construcțiilor situate în Arad,
str. Pașcani și care este suprafața de teren care nu se încadrează în această
categorie.
În apel au formulat
întâmpinări atât pârâtul Primarul mun. Arad, cât și intervenienții B.A. și B.M.,
solicitând respingerea apelului reclamantei și au reiterat apărările făcute în
fața instanței de fond.
Astfel, pârâtul -
intimat Primarul mun. Arad a solicitat respingerea apelului, arătând că prin
notificarea depusă de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001, aceasta a solicitat
restituirea în natură a imobilului situat în Arad, str. Pașcani, înscris în CF
Sânnicolau Mic, însă di documentele existente reiese că reclamanta a dobândit
în anul 1976, prin cumpărare, doar casa fără teren, acesta trecând instantaneu
în proprietatea Statului, în baza Legii nr. 58/1974 și astfel, nu poate fi
revendicat în baza Legii nr. 10/2001, în timp ce construcția a fost vândută
foștilor chiriași, actualii intervenienți B., în baza Legii nr. 112/1995 și
astfel, nici locuința nu poate fi restituită în natură, iar măsurile
compensatorii de care poate beneficia reclamanta sunt numai prin echivalent.
Intervenienții -
intimați B.A. și B.M. au solicitat respingerea apelului reclamantei, arătând că
suprafața de 1.000 mp de teren nu mai poate fi revendicată de către reclamantă,
întrucât aceștia au dobândit-o în proprietate, în baza Legii nr. 112/1995.
Curtea a admis
cererea de suplimentare a probatoriului cu un supliment de expertiză judiciară
topografică, realizat de expertul R.M., care a concluzionat că terenul aferent
construcțiilor cumpărate de intervenienți în baza Legii nr. 112/1995 este de 69
mp, iar cel aferent și construcțiilor anexe edificate de aceștia ulterior și
neintabulate în C.F. este de în total de 506 mp, suficient pentru buna
exploatare a casei și anexelor gospodărești, în timp ce 934 mp de teren sunt
liberi, neafectați de nicio construcție sau de utilități, iar terenul are
deschidere spre o altă stradă. Totodată, expertul a propus și un plan de
dezmembrare care să respecte această situație de fapt, după cum a stabilit și
linia de hotar dintre cele două parcele nou formate.
Prin decizia civilă nr.
16/A/2010 Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de reclamanta D.E.M.
împotriva sentinței civile nr. 77 din 18 februarie 2009 pronunțată de
Tribunalul Arad în dosar nr. 1720/108/2008.
A schimbat sentința
în sensul că a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei împotriva
pârâtei Primarul municipiului Arad și a intervenienților principali B.A. și B.M.
În consecință a
dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 934 m.p teren din CF Sanicolau Mic, teren intravilan cu titlu de restituire în baza legii nr. 10/2001
potrivit concluziilor și schițelor anexă din expertiza tehnică judiciară a
expertului R.M., ce face parte integrantă din prezenta decizie, cu linia de
hotar pe aliniamentul M-N, jar pentru diferența de suprafață de până la 1440 m.p., reclamantei urmează a i se stabili despăgubiri potrivit Legii nr. 10/2001, asemeni construcțiilor
naționalizate.
A respins cererea de
intervenție în interes propriu a intervenienților principali B.A. și B.M.
A autorizat Oficiul
de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad să efectueze cuvenitele mențiuni în
CF Sanicolau Mic, cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei pentru
suprafața de 934 m.p. diferența de suprafață până la 1440 m.p. urmând a fi înscrisă proprietatea Statului Român, cu excepția cotei indivize de 69 m.p. aferentă construcțiilor cumpărate de intervenientii B. în baza Legii nr. 112/1995, care se
raportează asupra suprafeței de teren ce rămâne în proprietatea Statului Român.
În motivarea deciziei
s-a reținut că la data de 18 martie 1976, conform contractului de
vânzare-cumpărare și a încheierii de CF, reclamanta a cumpărat imobilul situat
în Arad, str. Pașcani, înscris în CF Sânnicolau Mic, casă și teren de 1.371 mp,
însă concomitent cu această tranzacție, Statul s-a intabulat pe terenul fără
construcții, aferent imobilului, în baza art. 30 din Legea nr. 58/197, fără să
plătească vreo despăgubire proprietarilor tabulari.
Ulterior, în baza Decretului
nr. 223/1974, potrivit Deciziei nr. 673 din 20 octombrie 1982, construcțiile
aferente de la imobil au fost preluate de Statul Român, în mod abuziv, fără ca
proprietarul să primească vreo despăgubire, iar în anul 1997 au fost vândute
foștilor chiriași, actuali intervenienți principali B.A. și B.M. în baza Legii
nr. 112/1995, aceștia dobândind în proprietate construcțiile de pe str. Pașcani
precum și 69 mp teren aferent locuinței, potrivit contractului din 28 mai 1997
și ulterior au construit o serie de anexe gospodărești, neintabulate în CF,
care împreună cu locuința cumpărată și terenul destinat unei folosințe normale
a tuturor edificiilor fiind astfel de 506 mp.
Curtea a constatat că
întreaga suprafață de teren evidențiată în CF Sânnicolau Mic, respectiv de
1.371 mp este în întregime intravilan, și indiferent că a fost naționalizat
prin Legea nr. 58/1974 ori prin Decretul nr. 223/1974, a fost preluat abuziv de
Statul Român, fără nici-o despăgubire și intră sub incidența disp. art. 1 și 2
din Legea nr. 10/2001-republicată.
Totodată, curtea, în
raport cu situația juridică actuală a imobilului, constată că terenul aferent
locuinței vândute intervenienților B., astfel cum o atestă contractul de
vânzare-cumpărare din 28 mai 1997, încheiat în baza Legii nr. 112/1995 este de
doar 69 mp, iar o diferență de 437 mp este utilizată de aceeași intervenienți
pentru construcțiile gospodărești-anexă realizate ulterior și neintabulate în
CF, iar reclamanta-apelantă și-a manifestat disponibilitatea de a lăsa acest
teren în continuare, în folosința intervenienților - intimați, în total fiind
506 mp, precizând că nu s-ar opune nici la dobândirea de către aceștia
dreptului de proprietate, astfel cum nu revendică în natură nici locuința.
Curtea a constata că
terenul aferent locuinței cumpărate de intervenienți în baza Legii nr.
112/1995, în sensul art. 7 alin. ultim din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost
modificată de Legea nr. 1/2009 este actualmente de 69 mp. și care poate spori
eventual până la maximum 506 mp, în ipoteza în care intervenienții își vor
putea rezolva situația juridică a construcțiilor gospodărești - anexe,
edificate ulterior pe acea suprafață, teren care potrivit expertizei tehnice
judiciare este ușor dezmembrabil și poate fi intabulat în CF nou, alături de
casă precum și anexele gospodărești, plus curte.
S-a apreciat că
reclamantei - apelante i se poate restitui în natură suprafața de teren de 934
mp, ca urmare a dezmembrării, în CF nou, linia de hotar dintre cele două
parcele, cu ieșiri și front stradal la două străzi diferite fiind pe
aliniamentul M-N, adică în spatele curților, cu mențiunea că suprafața de 934
mp ce urmează a se restitui reclamantei în natură, potrivit principiului
inserat în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001-republicată, nu este afectată
de detalii urbanistice de interes public ori de rețele de utilități terane
și/sau supra - terane.
Curtea, în temeiul
prevederilor art. 7 alin. (1) raportat la art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001,
coroborat cu art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, a constatat că
reclamanta - apelantă este îndreptățită la restituirea în natură a suprafeței
de teren de 934 mp în CF nou, pentru diferența de suprafață nerestituibilă
precum și pentru construcțiile naționalizate abuziv fiind îndreptățită să
primească despăgubiri.
În temeiul art. 55
raportat la art. 50 C. proc. civ. și raportat la art. 296 C. proc. civ., s-a
respins cererea de intervenție în interes propriu a intervenienților principali
B.A. și B.M. și s-a autorizat OCPI Arad să efectueze cuvenitele mențiuni în CF
Sânnicolau Mic, cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei pentru
suprafața de 934 mp, diferența de suprafață până la 1.440 mp urmând a fi
înscrisă în proprietatea Statului Român, cu excepția cotei indivize de 69/1440
mp, aferentă construcțiilor cumpărate de intervenienții B. în baza Legii nr. 112/1995
și care se va reporta asupra suprafeței de teren de rămâne în proprietatea
Statului Român, în urma dezmembrării, potrivit expertizei judiciare a exp. ing.
R.M.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, au declarat recurs intervenienții P.A. și B.M.,
criticând-o ca nelegală, invocând în drept dispozițiile art. 304, pct. 4, 5, 7,
8 și 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea
motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. s-a
susținut că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești când a dispus
compensarea pentru imobilul (casă de locuit) cu un alt bun (teren), atribuirea
de bunuri în compensare fiind de competența exclusivă a entității învestite cu
soluționarea notificării, după verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor
impuse de lege, inclusiv după manifestarea de voință a părții.
S-a susținut că
reclamanta era evident îndreptățită la măsurile reparatorii pre văzute de lege
însă numai pentru imobilul construcție, pentru că terenul a fost preluat de
stat de la fostul proprietar-vânzător, în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Un alt motiv de
recurs invocat este că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv a
depășit limitele învestirii cu privire la întinderea dreptului reclamantei.
Invocând dispozițiile
art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenții au susținut că hotărârea nu este
motivată în ceea ce privește respingerea cererii de intervenție și totodată
contradictorie deoarece deși s-a reținut preluarea abuzivă doar a construcției
s-au dispus măsuri reparatorii și pentru teren.
O altă critică
vizează greșita interpretare a deciziei nr. 673 din 20 octombrie 1981 a
Consiliului Popular al Județului Arad în care s-a menționat expres preluarea de
la reclamantă doar a casei de locuit situată în str. Pașcani, fără teren.
Ultima critică
vizează greșita interpretare și aplicare a Legii nr. 10/2001, care exclude de
la măsuri reparatorii imobilele care au fost preluate în mod abuziv, respectiv
terenurile care fac obiectul Legii nr. 18/1991 - art. 8. S-a susținut că
terenul în litigiu, constituie teren aferent construcției, cumpărat în baza
Legii nr. 112/1995 și li se cuvine, atât în baza acestei legi cât și în baza art.
35 din Legea nr. 18/1991.
Intimata-reclamantă D.E.M.
a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal să se constate nulitatea
cererii de intervenție în interes propriu și respingerea recursului ca
inadmisibil.
În motivarea acestor
susțineri s-a arătat că intervenienții au invocat un drept propriu și
contradictoriu atât cu reclamanta cât și cu pârâtul Statul Român iar această
cerere de intervenție nu a cuprins și numele pârâtului, astfel că este nulă
conform art. 133 alin. (2) C. proc. civ.
S-a susținut că
cererea de intervenție a fost calificată greșit, ca fiind o cerere de
intervenție principală, deoarece în raport de motive și cadrul procesual fixat
de Legea nr. 10/2001, aceasta reprezintă o cerere de intervenție accesorie, în
favoarea Statului Român, și pe cale de consecință este inadmisibilă, deoarece
pârâtul principal nu a declarat recurs.
Excepția
inadmisibilității recursului și a nulității cererii de intervenție sunt
nefondate pentru următoarele considerente:
Cererea de
intervenție formulată de intervenienții B.A. și B.M., și caracterizată de
aceștia ca fiind o cerere de intervenție în interes propriu, a fost
încuviințată de instanță, la data de 24 septembrie 2008, fără o modificare a
acesteia, deși reclamanta a invocat nulitatea cererii, și inadmisibilitatea
cererii în raport de cadrul procesual fixat de Legea nr. 10/2001 și lipsa
calității procesuale pasive, discutarea acestor excepții, fiind prorogată
pentru următoarele termene, dar nu au mai fost puse în discuția părților iar la
soluționarea pe fond a cauzei, s-a admis cererea de intervenție (încuviințată
ca fiind o cerere de intervenție în nume propriu).
Potrivit art. 52 alin.
(2) C. proc. civ. încheierea de încuviințare a cererii de intervenție
(principală sau accesorie) nu se poate ataca decât odată cu fondul.
Se constată că prin
apelul formulat reclamanta D.E.M. nu a criticat sentința în ce privește calificarea
cererii de intervenție de către prima instanță și nici modul de soluționare a
excepțiilor invocate, astfel că instanța de apel a soluționat calea de atac,
menținând calitatea procesuală a intervenienților respectiv de intervenienți în
interes propriu, astfel că în această calitate intervenienții și-au exercitat
dreptul de a declara recurs (în condițiile în care hotărârea primei instanțe a
fost schimbată în apel) acestea având calitate procesuală, recursul fiind
admisibil.
Calitatea de
intervenient principal la judecata ce s-a finalizat cu hotărârea atacată îi dă
dreptul părții să exercite calea de atac prevăzută de lege, în acea calitate.
Excepția nulității
cererii de intervenție din perspectiva dispozițiilor art. 133 C. proc. civ.
este nefondată, deoarece această excepție poate fi invocată până la prima zi de
înfățișare (ci a fost invocată dar nesoluționată de instanța de fond) și nu a
fost invocată ca o critică în apel.
Pe fondul motivelor
de recurs se constată că acestea sunt întemeiate pentru următoarele
considerente:
În conformitate cu
dispozițiile art. 261 C. proc. civ. hotărârea trebuie să cuprindă motivele de
fapt și de drept care au format convingerea instanței pentru a se da
posibilitatea instanței superioare de a controla legalitatea acesteia.
Nemotivarea
hotărârii, față de caracterul imperativ al dispozițiilor art. 261 pct. 5 C.
proc. civ. și finalitatea textului se integrează unui cadru mai larg de
nelegalitate, acela al nepronunțării asupra fondului apelului.
Hotărârea
judecătorească care nu cuprinde motivele de fapt și de drept privind admiterea
unei cereri de intervenție (informă) prin care nu se specifică dacă este o intervenție
în interes propriu sau în interesul vreuneia dintre părți este nelegală.
Se constată că
instanța de apel nu a motivat în fapt și în drept respingerea cererii de
intervenție, deși a schimbat soluția instanței de fond.
Având în vedere acest
temei juridic, care este suficient pentru casarea hotărârii, în baza
dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se trimite
cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia
rejudecării, instanța va avea în vedere și celelalte motive de recurs precum și
toate apărările și excepțiile de ordine publică invocate de către părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția
nulității cererii de intervenție în interes propriu și excepția
inadmisibilității recursului, ca neîntemeiate.
Admite recursul
declarat de intervenienții B.A. și B.M. împotriva deciziei nr. 16/A din 28
ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.
Casează decizia și
trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 februarie 2011.