ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3548/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3548/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 764 din 2 octombrie 2008

pronunțată în Dosar nr. 1908/108/2008 de Tribunalul Arad, secția civilă - în

urma dezînvestirii secției de contencios administrativ și fiscal, litigii de

muncă și asigurări a aceluiași tribunal -, a fost respinsă acțiunea formulată

de Prefectul Județului Arad, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei

Buteni, K.N. și D.C.

În motivarea

sentinței, s-a arătat că din materialul probator depus la dosar rezultă că

imobilul în litigiu a fost expropriat în baza Decretului nr. 83/1949, existând

la dosar și un inventar complet al bunurilor familiei expropriate K., astfel

încât pârâtele sunt persoane îndreptățite, K.N., ca soție supraviețuitoare a

lui K.N.P. și D.C., ca fiică, un alt aspect de necontestat fiind acela că

aceste persoane nu au fost despăgubite.

Problema de fond

invocată de reclamant este de fapt aceea că imobilul este în extravilan și nu

îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001. Or, din dosarul Primăriei și

din planul urbanistic rezultă că terenul a fost în intravilan, iar evaluarea

s-a făcut practic pe cale amiabilă între părți.

Astfel fiind,

instanța a constatat că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1

alin. (2

1

) din Legea nr. 10/2001, titlul I din Legea nr. 247/2005 și

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

Prin Decizia nr. 11

din 22 ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr.

1908/108/2008, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către Prefectul

Județului Arad împotriva sentinței menționate.

Prin Decizia nr. 526

din 29 ianuarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost

admis recursul declarat de reclamantul Prefectul Județului Arad împotriva

deciziei menționate, dispunându-se casarea deciziei, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a decide

astfel, instanța de recurs a reținut ca fiind fondat motivul de recurs privind

înlăturarea incidenței din cauză a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, situația de fapt a imobilului fiind insuficient clarificată.

Pentru a exclude

incidența art. 8, care ar conduce la stabilirea împrejurării că dispozițiile

Legii nr. 10/2001 sunt inaplicabile cauzei, este necesar a se constata dacă

terenul era situat la data preluării abuzive sau la data notificării în

intravilanul localității, total sau parțial, în oricare dintre cele două

momente de referință, urmând a se recunoaște dreptul persoanelor îndreptăți la

măsurile reparatorii pentru situația cea mai favorabilă.

Din acest punct de

vedere, instanța de recurs a apreciat că instanțele de fond nu au clarificat

aceste împrejurări, iar înscrisurile cauzei administrate sunt contradictorii,

susținerile părților fiind diametral opuse.

S-a dispus ca, în

cadrul rejudecării, pentru diferența de teren de 3,5827 ha să se clarifice, pe

baza administrării unor probe suplimentare (eventual, extras din registrul

agricol, verificarea evidențelor fiscale), cercetarea temeiului preluării,

întrucât în cauză s-a reținut că preluarea a operat prin Decretul nr. 83/1949,

în timp ce notarea actului preluării în CF este anterioară, din anul 1947; pe de

altă parte, din înscrisul aflat la dosar, reiese că autorului pârâtelor i-a

fost aplicat și Decretul nr. 83/1949, probabil pentru alte imobile: 13,27 ha

teren arabil; 1,72 ha plantație vie; 24,74 ha păduri și conac cu 8 încăperi

(deși din extrasul de CF, singurul conac apare la poziția AII).

Instanța de recurs a

subliniat că toate aceste aspecte trebuiau cercetate de instanțele de fond, iar

concluzia că întregul teren de 5,5827 ha se afla la data preluării în

intravilan, așa cum a reținut instanța de apel era necesar să fie demonstrată,

prin coroborarea probelor și suplimentarea lor, în condițiile în care acestea

au fost insuficiente și contradictorii.

Dosarul a fost

reînregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția civilă, iar prin

Decizia nr. 671 din 24 martie 2011, această instanță a respins apelul

reclamantului ca nefondat.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că prin adresa depusă la dosar,

reclamantul a comunicat o copie a registrului agricol potrivit cu care în

volumul 04, poziția 041 al comunei Buteni, sat Buteni, figurează numita N.C. cu

73,66 ha, 27,95 ha fond forestier și 15,71 ha din afara fondului forestier

național. Totodată, s-au depus și Titlul de proprietate 3285 și 3285 A, cu

Anexa I.

A comunicat de

asemenea, că pentru terenul care a fost amplasat în extravilanul satului Cuied,

în arhiva Primăriei Comunei Buteni, nu se regăsesc informații cu privire la

situația juridică a terenului, existente la data exproprierii.

Întrucât din

cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, nu sunt elemente suficiente pentru

clarificarea situației juridice a imobilului ce face obiectul cauzei, s-a pus

în discuția părților, prin comunicare scrisă, oportunitatea efectuării unei

expertize topografice pentru identificarea acestuia și astfel, prin coroborare

cu alte înscrisuri, stabilirea temeiului preluării și categoria din care face

parte, de intravilan sau extravilan.

Prin adresa depusă

pentru termenul de judecată din 13 ianuarie 2010, reclamantul Prefectul

Județului Arad a comunicat instanței că lasă la aprecierea instanței

oportunitatea efectuării expertizei, instanța procedând la încuviințarea

acestei probe și stabilind onorariul de expert în sarcina reclamantului.

La termenul de

judecată din 10 februarie 2011, reprezentantul reclamantei a învederat

instanței că instituția renunță la efectuarea expertizei dispuse în cauză, nu

înțelege să achite avansul onorariului de expert, apreciind că înscrisurile

depuse sunt suficiente pentru clarificarea situației faptice și juridice a

imobilului.

Relativ la problema

de fond privind stabilirea și calificarea ramurii din care face parte terenul

în suprafață de 3,5827 ha (restul de teren până la concurența suprafeței de

5,5827 ha, din care pentru 2 ha teren, în condițiile Titlului VII din Legea nr.

247/2005, s-a stabilit dreptul la despăgubiri), respectiv ca fiind extravilan,

astfel cum susține reclamantul, înscrisurile depuse la dosar în suplimentarea

probatoriului, respectiv extrasul din registrul agricol și Titlul de

proprietate nr. 3285 emis pe numele numitei M.H., însoțit de anexele nr. 1 la

titlu, nu au putut duce la concluzia certă a calificării acestuia ca fiind

teren extravilan deoarece, astfel cum rezultă din dosarul primăriei și din

planul urbanistic depus în dosarul administrativ, la data exproprierii,

imobilul era situat în intravilanul localității Cuied, ceea ce atrage incidența

dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Prefectul județului

Arad, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

criticilor formulate, reclamantul a susținut, în esență, că instanța de apel a

făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, în condițiile în care terenul preluat de Statul Român, cu titlu de

expropriere, a avut ramura de folosință agricol, iar amplasamentul acestuia a

fost în extravilanul localității Cuied, la momentul preluării, respectiv prin

Decretul nr. 83/1949, sens în care nu s-a ținut seama nici de dispozițiile art.

39 din Legea nr. 18/1991, care stabilesc o limită maximă pentru reconstituirea

dreptului de proprietate în cazul terenurilor agricole trecute în proprietatea

statului prin efectul Decretului nr. 83/1949.

Astfel, conform

extrasului de carte funduară cadastrală a moșiei lui K.A., eliberat de Arhivele

Naționale - Direcția Județeană Arad sub nr. C77/2008 și harta CF, este vorba

despre un teren care a avut ramura de folosință arabil, aflându-se în

extravilanul localității Cuied în afara zonei locuite (anexată în copie

motivelor de recurs). Faptul că terenul în litigiu a fost în extravilan la

momentul naționalizării rezultă și din Adresa nr. 540/2008 a Primăriei comunei

Buteni.

Examinând recursul

declarat, în raport de criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte

apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Incidența

dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în privința terenului

pentru care, prin dispoziția contestată în cauză de către Prefectul Județului

Arad, s-a recunoscut dreptul pârâtelor persoane fizice la măsuri reparatorii

prin echivalent, implicit, însăși aplicabilitatea Legii nr. 10/2001, reprezintă

motivul pentru care reclamantul a solicitat anularea Dispoziției nr. 907 din 15

septembrie 2007 emise de către Primarul comunei Buteni.

Prin Decizia de

casare nr. 526 din 29 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în prezenta cauză, prin care s-a dispus, în ciclul procesual anterior,

rejudecarea apelului declarat de Prefectul Județului Arad, s-a constatat

insuficienta lămurire a situației de fapt de către instanța de apel, nefiind

posibilă verificarea modului de aplicare a legii, din perspectiva prevederilor

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Această instanță de

recurs, învestită din nou cu cercetarea aplicabilității aceleiași norme,

constată că, nici de această dată, situația de fapt nu este clarificată,

întrucât nu este determinată cu certitudine categoria căreia îi aparține

terenul în discuție, respectiv în intravilanul sau în extravilanul localității

Cuied, după cum se va arăta prin considerentele ce urmează a fi expuse.

Este de precizat, în

primul rând, că prin decizia de casare anterior menționată, s-a tranșat

calitatea de persoane îndreptățite a pârâtelor, în temeiul Legii nr. 10/2001,

pentru o suprafață de 2,1 ha din terenul în litigiu, aspect ce a intrat, în

aceste condiții, în puterea lucrului judecat, rejudecarea apelului vizând doar

diferența de teren până la 5,5827 ha.

În al doilea rând,

prin aceeași decizie a instanței supreme, prin interpretarea dispozițiilor art.

8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a dezlegat și aspecte referitoare la

condițiile pe care ar fi trebuit să le îndeplinească terenul în litigiu pentru

ca, în considerarea sa, pârâtele să beneficieze de măsuri reparatorii în baza

Legii nr. 10/2001.

Astfel, este necesar

ca terenul să se fi aflat în intravilanul localității, fie la data preluării,

fie la data notificării.

Cu privire la

situația juridică a terenului de 3,4827 ha (diferența până la 5,5827 ha) de la

data notificării, singurele date furnizate de către Primăria comunei Buteni

sunt cele din Adresa nr. 540 din 13 februarie 2008, din care rezultă cu

certitudine că era evidențiată în intravilan, la acel moment, doar suprafața de

2,1 ha. De altfel, pe baza acestei adrese necontestate, instanța de casare a

tranșat calitatea de persoană îndreptățită cu referire la 2,1 ha.

Din moment ce numai

această suprafață este situată în intravilan, ar rezulta că diferența se afla

în extravilan în anul 2001, însă ar fi trebuit ca instanța de rejudecare să

rețină o situație de fapt neechivocă pe acest aspect, dat fiind că data

depunerii notificării este unul din momentele de referință pentru determinarea

aplicabilității Legii nr. 10/2001, în raport de art. 8 și de dezlegările

instanței de casare. Acest lucru nu s-a întâmplat, în decizia recurată

nefăcându-se referire la situația juridică a terenului de la acel moment.

De asemenea, în ceea

ce privește situația terenului de la data preluării, instanța de rejudecare,

constatând că nu are informații suplimentare, a avut în vedere tot documentația

din dosarul întocmit în baza Legii nr. 10/2001, conchizând în sensul că terenul

era amplasat în intravilanul localității Cuied.

Or, acea documentație

a fost constatată ca fiind insuficientă și contradictorie de către instanța de

casare, ceea ce ar fi presupus raportarea la mijloace de probă suplimentare.

Instanța de apel nu

poate ignora cadrul procesual conturat prin cererea de chemare în judecată,

respectiv cererea prefectului de anulare a dispoziției emise de către primar,

ceea ce exclude simpla preluare a concluziei primarului în sensul

aplicabilității Legii nr. 10/2001, impunându-se verificarea legalității

acesteia.

Or, din înscrisurile

aflate la dosar, nu rezultă rațiunea pentru care primarul a considerat că

terenul era amplasat în intravilan la momentul preluării, în contextul în care

Primăria comunei Buteni, prin adresele depuse la dosar, a arătat constant că nu

are în evidență date referitoare la amplasamentul terenului la momentul

exproprierii (Adresa nr. 355 din 30 ianuarie 2008, emisă la cererea pârâtelor,

Adresa nr. 1544 din 22 iunie 2010, depusă cu ocazia rejudecării, prin

intermediul Instituției Prefectului).

Instanța de apel nu a

solicitat ca primarul să clarifice datele pe baza cărora a reținut amplasarea

terenului în intravilan, în condițiile în care nu s-a bazat pe evidențe

proprii, mai mult, instanța de apel, preluând această constatare a primarului,

nu a făcut o evaluare a situației juridice în raport de momentul preluării,

analiză ce ar fi implicat determinarea certă a temeiului preluării, potrivit

datelor din dosar.

Indiferent, însă,

dacă imobilul format din conac și terenul aferent ce formează obiectul

prezentului litigiu a fost preluat prin Legea pentru înfăptuirea reformei

agrare nr. 187/1945, chiar de la proprietarul tabular H.K. (decedată ulterior,

în anul 1947) sau prin Decretul nr. 83/1949, de completare a Legii nr.

187/1945, de la K.A.P.M., fiul proprietarului tabular H.K. (M.) și bunicul

pârâtelor, ambele moduri de preluare au vizat exploatările agricole (moșiile),

inclusiv construcțiile de pe aceste terenuri.

Or, în raport de

acest temei juridic, se poate prezuma că terenul se afla în extravilan, fiind

vorba despre terenuri agricole.

Ca atare, ar fi trebuit

să se dovedească faptul contrar, anume că terenul de 3,4827 ha se afla, în

realitate, în intravilan ori faptul că, deși s-a aflat în intravilan în

perioada 1945 - 1949, a trecut, până în anul 2001, în extravilan, dat fiind că,

așa cum s-a arătat anterior, în anul 2001, doar o suprafață de 2,1 ha figura în

intravilan.

Este de remarcat, de

asemenea, împrejurarea că, în cadrul rejudecării, s-a depus Titlul de

proprietate nr. 3285 din 13 ianuarie 2009 emis în baza Legii nr. 18/1991 pe

numele uneia dintre pârâte, D.C., în calitate de moștenitor al numitei M.H.

În contextul art. 8

din Legea nr. 10/2001, ar fi trebuit să se lămurească dacă terenul din prezenta

cauză a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii

nr. 18/1991, prin emiterea titlului menționat, întrucât acesta include o

suprafață de 45,7128 ha cu destinație agricolă, avându-se în vedere faptul că

titlul a fost emis în cursul prezentului proces, deci nu a fost avut în vedere

la emiterea dispoziției contestate în cauză, totodată, că nu se poate acorda o

dublă despăgubire pentru același imobil, dându-se eficiență principiului electa

una via.

Față de

considerentele expuse, se constată că situația de fapt este insuficient

clarificată - deși instanța de apel ar fi trebuit să procedeze la o atare

clarificare cu ocazia rejudecării, în urma casării dispuse prin Decizia nr. 526

din 29 ianuarie 2010 a Înaltei Curți -, nefiind admisibilă stabilirea situației

certe de fapt pentru prima dată în recurs și nefiind posibilă exercitarea controlului

de legalitate; ca atare, se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

rejudecare.

Cu ocazia noii

rejudecări, se va ține cont de cele arătate în prezenta decizie,

clarificându-se, în esență, următoarele aspecte, prin obținerea de relații în

acest sens direct de la Primăria comunei Buteni:

- dacă suprafața de

3,4827 ha, din totalul de 5,5287 ha preluat de stat de la autorul pârâtelor, se

afla, în anul 2001, în intravilanul sau extravilanul localității Cuied,

avându-se în vedere și Adresa nr. 540 din 13 februarie 2008 emisă de primarul

comunei Buteni;

- rațiunea pentru

care primarul a reținut amplasarea terenului în intravilan în perioada 1945 -

1949, în condițiile în care nu deține evidențe proprii pe acest aspect;

- temeiul juridic

cert al preluării;

- situația juridică a

terenului în perioada 1949 - 2001 ori cel puțin pentru perioada pentru care

Primăria deține evidențe, în sensul dacă a avut loc o trecere a terenului din

intravilan în extravilan sau invers, urmând ca, în caz afirmativ, să se anexeze

și actul prin care a operat eventuala schimbare a categoriei de teren;

- dacă terenul în

litigiu este inclus în terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de

proprietate pe numele pârâtei D.C., în calitate de moștenitor al numitei M.

(K.) H., prin Titlul nr. 3285/2009, aflat la dosar, solicitându-se actele care

au stat la baza acestuia.

În măsura în care nu

se obțin informații certe cu privire la categoria terenului de la data

preluării de către stat, se va avea în vedere prezumția categoriei de teren

situat în extravilan, desprinsă din modul de preluare, după dezbaterea acestui

aspect de către părți, cu respectarea principiului contradictorialității și a

dreptului la apărare.

În consecință, Înalta

Curte va admite recursul și, în baza art. 314 C. proc. civ., va casa decizia și

va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul Prefectul Județului Arad împotriva Deciziei nr. 671 din

24 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 18 mai 2012.

Procesat de GGC - LM