ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4438/2012

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bistrița Năsăud Dolj, secția I civilă, la data de 11 februarie 2011,

reclamantul C.M. a chemat în judecată Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale,

solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să anuleze decizia

de recalculare a pensiei nr. 46082 din data de 31 decembrie 2010, să se mențină

decizia nr. 091593 din 22 iulie 2008 privind calcularea pensiei de serviciu stabilită

în temeiul Legii nr. 164/2001. S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata diferenței

dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată

conform Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 710/2010 de la data de 1 ianuarie 2011 și

până la repunerea în plată a pensiei inițiale. Obligarea pârâtei la plata dobânzii

legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii. Suspendarea

efectelor deciziei atacate și menținerea în plată a cuantumului pensiei stabilite

conform Legii nr. 164/2001, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Bistrița

Năsăud, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1854 F din 17 octombrie 2011 a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

cu motivarea că obiectul dosarului îl constituie o contestație formulată împotriva

unei decizii de pensie emisă de intimatul Ministerul Apărării Naționale, în baza

Legii nr. 119/2010 prin care a fost recalculată pensia militară de serviciu a reclamantului.

Potrivit art.

1 din Legea nr. 119/2010, pe data intrării în vigoare a legii, pensiile militare

de stat au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar potrivit art. 7 din

Legea nr. 119/2010 „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare

și contestare a pensiilor reclaculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută

de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare".

Potrivit art.

156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

S-a mai reținut

că decizia de pensie a fost emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau casa teritorială

de pensii, instanța competentă este cea de la domiciliul pârâtului.

Astfel învestit,

Tribunalul București,  secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin sentința civilă nr. 3663 din 19 aprilie 2012 a admis excepția necompetenței

teritoriale a acestei instanțe,invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea

Tribunalului Bistrița Năsăud și, constatând ivit conflictul negativ de competență,

a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea soluției

sale, Tribunalul București a reținut că, având în vedere obiectul cererii de chemare

în judecată, se pune problema legii aplicabile referitoare la instanța competentă

teritorial a o soluționa, dat fiind că în timp au existat reglementări diferite.

S-a reținut că

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

În același timp,

art. 7 din Legea nr. 119/2010 arată că: „(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare,

recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi

este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare

(...)".

Decizia a cărei

suspendare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010.

Legea nr. 19/2000

a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 - la 1 ianuarie 2011,

astfel că suntem în situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege

care s-a abrogat și s-a pus problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența

teritorială absolută la sediul pârâtului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele

de procedură, raportate la C. proc. civ.

Legea nr. 119/2010

nu face trimitere la dispozițiile C. proc. civ., dar acesta reprezintă legea generală

în materie de procedură, astfel că prin analogie se poate interpreta că și în cazul

în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competența fiind

o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat că face trimitere la

norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea procedură.

O lege abrogată

nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua

lege, ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, prin respectarea

normelor de procedură în vigoare la momentul judecății.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență

ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de

apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. — stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, pentru considerentele

ce succed:

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se

stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii

acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile

reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011,

dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.

Prin urmare, la

data sesizării instanței, respectiv 11 februarie 2011, erau în vigoare prevederile

art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva

C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul.

(2) Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul" .

Prevederile potrivit

cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului

reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat,

cât și de la cele ale dreptului comun.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea

de case de pensii sectoriale, care simt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor

structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale,

Ministerul Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri

care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt

stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea

actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi,

respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură

se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată

începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Față de considerentele

expuse, având în vedere că reclamantul C.M.G. are domiciliul în județul Bistrița

Năsăud, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului

Bistrița Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

14 iunie 2012.