ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1602/2010

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 450 din 29 iunie

2009 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul D.C. (studii 8 clase,

agricultor, are un copil minor, fără antecedente penale) în baza art. 174 C.

pen. la 13 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din

pedeapsă reținerea din 16 iunie 2008 și s-a dispus confiscarea de la inculpat,

potrivit art. 118 lit. b) C. pen. a unui par din lemn lung de 1,60 m și lat de

5 cm, folosit la comiterea infracțiunii.

Inculpatul a fost

obligat la plata sumelor de 146 RON daune materiale către partea civilă S.M.;

10.000 RON daune morale către partea civilă S.L.; 30.011,84 RON daune materiale

și 10.000 RON daune morale către partea civilă S.F.

Au fost respinse

cererile de despăgubiri formulate de părțile civile S.M., M.S. și S.I.

Inculpatul a mai fost

obligat la plata sumelor de 207 RON către S.A.J. Iași și 4066,09 RON către

S.C.U. "P.N.O." Iași.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut în fapt că între victima S.C. și inculpatul

D.C., ambii locuitori ai satului Păușești, comuna Dumești, județul Iași, au

existat neînțelegeri în legătură cu o suprafață de teren pe care victima o

cumpărase de la unchiul inculpatului în anul 2007.

În anul următor,

victima și-a împrejmuit terenul aflat chiar lângă locuința inculpatului, iar

între părți a apărut o stare de conflict ca urmare a distrugerii gardului,

victima bănuindu-l pe inculpat de acest fapt.

În după-amiaza zilei

de 9 iunie 2008, în jurul orelor 17,00, victima s-a deplasat cu căruța la

terenul său, pentru a cosi iarba.

Ajuns aici, între

victimă și inculpat a izbucnit o discuție contradictorie, în cadrul căreia cei

doi și-au adresat injurii.

Discuția și injuriile

au fost auzite de martorul I.M., aflat în apropiere.

În momentul în care

victima se pregătea de cosit, inculpatul s-a apropiat din spate și cu un par

din lemn cu lungimea de 1,60 m și diametrul de 5 cm, i-a aplicat victimei, cu

intensitate, o singură lovitură în regiunea capului.

Victima a căzut mai

întâi în genunchi, sprijinindu-se în mâini, după care s-a prăbușit la pământ.

Deoarece sângera

abundent, dându-și seama de gravitatea leziunii produse, inculpatul D.C. a luat

din locuință un prosop de culoare albastră pe care l-a înfășurat pe capul

victimei.

Momentul lovirii a

fost perceput în mod nemijlocit de martorul P.C., aflat la o distanță de 10 m.

Imediat după

consumarea agresiunii, la locul faptei a ajuns martorul I.M. care l-a observat

pe S.C. întins pe jos, cu capul însângerat și pe inculpat la 4 - 5 metri având

parul în mână.

Văzând că victima

sângera abundent și că nu mai era conștientă, inculpatul a încercat să îl urce

pe S.C. în căruță, însă nu a reușit. Ca urmare, inculpatul a ieșit în stradă și

i-a cerut ajutorul minorului I.M.M. (fiul lui I.M.).

Intrând în curte,

martorul minor l-a văzut pe cel lovit, căzut la pământ și plin de sânge, fapt

ce l-a speriat și a părăsit locul în grabă.

Cu acel prilej,

inculpatul i-a cerut minorului să o anunțe pe soția victimei, S.M., să vină la

locuința lui și să-și ia soțul acasă.

Inculpatul a ieșit

din nou în drum și i-a cerut ajutor martorului C.I. aflat în zonă să îl urce pe

S.C. în căruță, spunând că victima a căzut și s-a lovit.

În continuare,

inculpatul D.C. a transportat victima cu căruța acesteia spre centrul satului

Păușești, unde s-a întâlnit cu S.M. care fusese anunțată cu privire la starea

soțului ei.

Victima a fost

transportată în aceeași seară la S.C.U. "P.N.O." din Iași unde a fost

internată cu diagnosticul: "traumatism cranio-cerebral; contuzie cerebrală

medie-gravă; agresiune; fractură deschisă cominutivă cu înfundare parietală

stg., comă".

Victima a fost supusă

unei intervenții chirurgicale care a avut ca scop evacuarea unui hematom

subdural temporo-frontal drept, gros de circa 5 mm și aspirarea zonei de

dilacerare.

Cu toate îngrijirile

medicale acordate starea victimei s-a agravat, iar la data de 16 iunie 2008

aceasta a decedat.

Potrivit raportului

medico-legal de autopsie moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se

comei cerebrale consecutivă traumatismului cranio-cerebral acut deschis cu

fractură de calotă, contuzie, dilacerare cerebrală, complicată în evoluție cu

bronhopneumonie hipostatică.

S-a stabilit prin

același act medical că leziunea suferită de victimă s-a putut produce prin

lovire activă cu corp contondent grav (par, bâtă) și că între agresiune și

deces există legătură directă de cauzalitate.

În drept, s-a

apreciat că fapta inculpatului, care la 9 iunie 2008 i-a aplicat victimei o

lovitură intensă în zona capului în partea posterioară, lateral stânga,

cauzându-i un traumatism cranio-cerebral care la data de 16 iunie 2008 a

determinat decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

prevăzute de art. 174 C. pen.

La individualizarea

pedepsei, înspre minimul prevăzut de lege, instanța a avut în vedere gradul

concret de pericol social, împrejurările în care s-a comis fapta, prin atacarea

victimei care era cu spatele la inculpat și situația procesuală a acestuia,

respectiv lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală cooperantă și

parțial sinceră.

Apărările

inculpatului în sensul că ar fi acționat în legitimă apărare ori sub imperiul

provocării victimei s-au apreciat ca nefondate, nefiind probată incidența

dispozițiilor art. 44 și 73 lit. b) C. pen.

Referitor la

soluționarea laturii civile s-au apreciat întemeiate în parte cererile de

despăgubiri materiale și morale numai pentru sumele acordate și nefondate

solicitările de acordare a daunelor morale ale părții civile S.M. și de

acordare a despăgubirilor materiale și morale ale părților civile M.S. și S.I.

Curtea de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 168 din 15

decembrie 2009 a respins ca nefondate apelurile declarate împotriva sentinței

primei instanțe de inculpatul D.C. și părțile civile S.L., S.M., S.F. și ca

inadmisibil apelul declarat de avocatul V.I.G.

Pentru a decide

astfel instanța de control judiciar a considerat neîntemeiate criticile

formulate de inculpat în sensul că pedeapsa aplicată este prea severă,

impunându-se reducerea ei prin reținerea circumstanței atenuante a provocării

și că despăgubirile acordate sunt prea mari, neavând posibilitate de plată și

de părțile civile în sensul că despăgubirile acordate ar fi prea mici.

Referitor la apelul

declarat de avocatul V.I.G. s-a constatat că acestuia i s-a aplicat o amendă

judiciară pentru împrejurarea că cererea de scutire i-a fost respinsă prin

încheierea din 19 ianuarie 2009 și că împotriva acestei încheieri legea nu mai

prevede nicio cale de atac.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul D.C. care, invocând

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut

că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat reducerea ei prin

reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen.

Recursul declarat nu

este întemeiat.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului D.C. în săvârșirea

infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Probele administrate

în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare întocmit de organele de

urmărire penală, raportul medico-legal de autopsie, declarațiile martorilor

P.C., P.M., C.I., I.M., I.M.M., M.I., I.M.A., P.V., I.G. și C.C. și

declarațiile inculpatului, care atestă că la data de 9 iunie 2008 inculpatul

i-a aplicat victimei S.C. o puternică lovitură în cap, cu un par gros de 5 cm

și lung de 1,60 m, cauzându-i leziuni grave, respectiv un traumatism

cranio-cerebral cu fractură de calotă și dilacerare cerebrală care au condus la

deces, la 16 iunie 2008.

Premergător acestei

agresiuni, nu a rezultat din materialul probator al cauzei, existența unui act

or gest din partea victimei, care să fi determinat inculpatului o puternică

tulburare sau emoție și căruia să i se poată acorda semnificația juridică a

circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Dimpotrivă, a

rezultat că această agresiune este imputabilă în totalitate inculpatului, care

a lovit prin surprindere victima aflată cu spatele la recurent.

Având în vedere

obiectul vulnerant folosit, intensitatea deosebit de mare a loviturii, zona

vitală vizată, instanțele au tras în mod justificat concluzia că pe plan

subiectiv inculpatul a urmărit uciderea victimei, rezultat care s-a și produs.

Privitor la pedeapsa

principală aplicată de 13 ani și 6 luni se constată că aceasta a fost

individualizată înspre minimul prevăzut de lege ținându-se seama potrivit art.

72 C. pen. de pericolul social grav al faptei, de împrejurările concrete în

care aceasta s-a comis dar și de persoana inculpatului care se afla la prima

încălcare a legii penale, a avut anterior o conduită general bună în familie și

societate și o poziție procesuală cooperantă.

Se mai constată că

această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea, reeducarea și reintegrarea în

comunitate a inculpatului.

Întrucât au fost

respectate aceste dispoziții legale, iar din actele dosarului nu se constată

existența unor temeiuri care să justifice coborârea pedepsei sub minimul

prevăzut de lege, critica inculpatului formulată în baza dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită.

Față de cele ce

preced, constatând neîntemeiat motivul de recurs invocat și nerezultând

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din

același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul

D.C. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca

onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva Deciziei penale nr. 168 din 15

decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 26 aprilie 2010.

Procesat

de GGC - CT