ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 810/2011

Asupra recursului

penal de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 518 din 20 iulie

2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr.

3217/3/2010, s-a dispus condamnarea inculpatului R.G. (cetățean român, studii

generale, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale) la pedeapsa de 3

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și

2 din Legea nr. 143/2000.

I-au fost interzise

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. în

condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a constatat că

inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 0,55 grame

heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator, predată la Camera de

corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada din 3 aprilie 2009.

A fost obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În data de 18 martie

2009, în jurul orelor 21:00, inculpatul R.G. se afla împreună cu martora D.L.G.

într-un autoturism parcat pe Bd. A. din sectorul 4. La un moment dat, de acesta

s-a apropiat o patrulă de jandarmi care a efectuat un control corporal asupra

inculpatului R.G., găsind în buzunarul gecii 7 doze tip bilă, din folie de

plastic răsucite la un capăt, conținând heroină.

Inculpatul a

recunoscut că este consumator de droguri și că le-a cumpărat în aceeași zi din

cartierul F. de la o persoană căreia i se spune „F.”.

Instanța de fond a

reținut că fapta inculpatului R.G. realizează elementul constitutiv al

infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul, solicitând

desființarea acesteia și, în cadrul rejudecării, aplicarea dispozițiilor art.

86

1

C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 32170/3/2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

Dosarul nr. 32170/3/2010, s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului

declarat de inculpatul R.G.

S-a constatat că

inculpatul este arestat în altă cauză.

A fost obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs inculpatul R.G., invocând cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. pen.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât

și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a

stabilit corect starea de fapt, fiind fundamentată pe probele administrate în

faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești.

Rezultă că inculpatul

R.G. a fost depistat de organele de poliție având asupra sa 7 doze de heroină

utilizate pentru consum propriu.

Fapta săvârșită

prezintă un grad ridicat de pericol social generat, pe de o parte, de flagelul

consumului de droguri și de consecințele acestuia, iar pe de altă parte, de

faptul că inculpatul este arestat în altă cauză.

De asemenea, din fișa

de cazier judiciar rezultă că anterior, inculpatul a fost condamnat pentru

fapte similare, aplicându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În atare condiții,

Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin

executarea pedepsei, stabilite în mod corespunzător și în limitele legale de

către prima instanță.

Așa fiind, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.G.

împotriva Deciziei penale nr. 216 din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Se va constatat că

inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul-inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva Deciziei penale nr.

216 din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Constată că

inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 martie 2011.