- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 7 decembrie 2006
- Stat pârât
- AUT
- Articole
- Articolul 6, Articolul 13
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 13
- Restul cererii — inadmisibil
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral
- Cheltuieli de judecată — cerere respinsă
- Cheltuieli de judecată — sumă acordată
Hauser-Sporn împotriva Austriei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1973 și locuiește în Ameisberg. Pe 21 noiembrie 1994, în timp ce conducea mașina în unelte inverse, a lovit un pieton și a condus. La 8 martie 1995, Curtea de District de Salzburg (Bezirksgericht) a eliberat un ordin penal provizoriu (Strafverfügung), în urma căruia reclamantul a fost considerat vinovat în temeiul articolului 88 din Codul Penal (Strafgesetzbuch) de a fi cauzat negligente prejudicii corporale și în temeiul articolului 94 din Codul Penal de a fi abandonat victima. Reclamantul a fost ordonat să plătească o amendă de 12.800 de chiluri austriece (ATS) (aproximativ 930 euro (EUR)). Reclamantul a contestat și Curtea de District a deschis o procedură penală ordinară.
La 11 iulie 1995, instanța a desfășurat o audiere în care a examinat mai mulți martori, reclamantul și un expert care au susținut că reclamantul nu a observat neapărat accidentul. Curtea a condamnat, ulterior, la 1 august 1995, reclamantul de a fi cauzat negligență de prejudiciu corporal și l-a achitat că a abandonat victima. Acesta l-a condamnat la o amendă de 3,200 ATS (aproximativ 230) (aproximativ 230), suspendată la probă. Între timp, după ce a interogat reclamantul în februarie 1995, Autoritatea Federală de Poliție din Salzburg (Bundespolizeidirektion) a emis o decizie penală la 17 mai 1995 prin care reclamantul a fost considerat vinovat în temeiul articolului 4 alineatul (2), coroborat cu art. 99 alineatul (2) litera (a) din Legea privind traficul rutier (Straßenverkehrsordnung) de a nu fi informat următoarea secție de poliție în legătură cu accidentul.
Reclamantul a fost ordonat să plătească o amendă de 4000 ATS (aproximativ 290 EUR). La 6 iunie 1995, la 19 februarie 1996, Comitetul administrativ independent Salzburg („IAP” – Unabhänggiger Verwaltungssenat), care a avut loc o audiere publică la 12 februarie 1996, în care a auzit dovezi de la mai mulți martori în prezența avizului reclamantului, a respins apelul reclamantului. Acesta a constatat că reclamantul ar fi trebuit să se uite în spatele său atunci când a inversat mașina și, prin urmare, trebuia să fie învinovățit pentru faptul că nu a observat accidentul. În plus, a respins argumentul reclamantului că a fost judecat de două ori în legătură cu aceeași infracțiune în încălcarea articolului 4 din Protocolul nr. La 9 aprilie 1996, reclamantul a depus o plângere la Curtea Constituțională (Verfassungsgerichtshof).
La 4 septembrie 1996, el și-a modificat plângerea. 11. În cursul perioadei în cauză, Curtea Constituțională a fost în curs de revizuire a legii dispozițiilor specifice ale Legii privind traficul rutier. Revizuirea a fost încheiată la 9 octombrie 1997, când Curtea Constituțională a declarat o parte din aceste dispoziții neconstituționale. 12. În urma, la 10 octombrie 1997, Curtea Constituțională a anulat decizia IAP din 19 februarie 1996. Această decizie a fost transmisă la avocatul reclamantului la 5 noiembrie 1997. 13 Apoi, la 17 noiembrie 1997, IAP a permis, în parte, apelul reclamantului din 6 iunie 1995 și a redus amenzile la ATS 2.500 (aproximativ 180 EUR).
În special, infracțiunea de părăsire a unei victime în temeiul Codului penal presupune o intenție, în timp ce infracțiunea în temeiul Legii privind traficul rutier includea, de asemenea, comportamentul neglijent, infracțiunile pentru care reclamantul a fost judecat în cadrul procedurii dinainte de Curtea de District nu a epuizat domeniul de aplicare a ilegalității (Unrechtsgehalt) a comportamentului reclamantului. La 2 ianuarie 1998, reclamantul a depus o plângere la Curtea Constituțională. La 27 august 1998, el a depus alte observații. 14. La 17 iunie 2000, Curtea Constituțională, referindu-se la jurisprudența anterioară, a refuzat să se ocupe de plângerea reclamantului. 15. La 25 iulie 2000, reclamantul a depus o cerere de redeschidere a procedurii în fața Curții Constituționale și a susținut că Curtea Constituțională a abrogat între timp o altă dispoziție a Codului de infracțiuni administrative pe care IAP și-a bazat concluziile.
La 25 septembrie 2000, Curtea Constituțională a respins această cerere, dar a acordat cererea de a transfera cazul la Curtea Administrativă (Verwaltungsgerichtshof). 16. La 20 decembrie 2000, reclamantul a modificat plângerea transferată Curții Administrative. IAP și-a prezentat observațiile în răspuns la 9 aprilie 2001. 17. La 16 octombrie 2003, Curtea Administrativă a refuzat, în temeiul articolului 33 litera (a) din Legea Curții Administrative (Verwaltungsgerichtshofgesetz) să se ocupe de plângerea reclamantului, deoarece amendă nu a depășit 726 EUR și nu a fost în joc nicio întrebare juridică importantă. În conformitate cu art. 83 din Codul Penal (Strafgesetzbuch), este o infracțiune, pedepsită cu până la un an de închisoare sau cu o amendă de până la 360 de zile, pentru a provoca un prejudiciu fizic altor persoane.
În temeiul articolului 88 § 1 din Codul Penal, este o infracțiune, pedepsită cu până la trei luni de închisoare sau cu o amendă de până la 180 de zile, pentru a provoca un prejudiciu fizic prin neglijență. 19. art. 94 § 1 din Codul penal prevede că „cine nu poate ajuta o altă persoană (Imstichlassen eines Verletzten) la care a cauzat leziuni corporale (art. 83), deși ilegal, este responsabil să aibă până la un an de închisoare sau până la 360 de zile“. Secțiunea 4 din Legea privind traficul rutier (Straßenverkehrsordnung) prevede: „ (1) Toate persoanele ale căror conduită la locul unui accident de trafic a fost cauzal legată de accident trebuie (a) dacă conduc un vehicul, să se oprească imediat; ... (2) Dacă cineva a fost rănit într-un accident de trafic, persoanele menționate la subsecțiunea una de mai sus furnizează asistență; dacă nu sunt capabile să facă acest lucru, trebuie să asigure asistență fără întârziere.
Ele informează imediat cel mai apropiat secție de poliție...” 21. În conformitate cu art. 99 alineatul (2) litera (a) din Legea privind traficul rutier, în versiunea în vigoare la momentul material, a fost o infracțiune administrativă (Verwaltungsשbertretung), pedepsită cu o amendă nu mai mică decât ATS 500 și nu mai mare de 30.000 ATS sau, în lipsa plății, cu o zi până la șase săptămâni de închisoare, pentru orice conducător care a provocat un accident de trafic care a provocat leziuni corporale să acționeze în contravenție cu art. 4 alineatul (1) și (2). 22. Secțiunea 99(6) litera (c) din Legea privind traficul rutier prevede că nu se întâmpină o procedură în ceea ce privește o infracțiune administrativă care se bazează pe fapte care constituie o infracțiune care intră sub jurisdicția instanțelor ordinare.
23. Procedura dinaintea Curții administrative este reglementată de Legea Curții Administrative (Verwaltungsgerichtshofgesetz). În conformitate cu art. 42 alineatul (1), Curtea administrativă trebuie, în principiu, să respingă o plângere ca fiind nefondată sau să anuleze decizia impugnată, în cazul în care aceaceasta este ilegală din cauza conținutului său, sau pentru că autoritatea contestată nu are competența; sau pentru încălcarea normelor procedurale.
O încălcare a normelor procedurale este relevantă în măsura în care autoritatea contestată a făcut constatări de fapt care sunt într-un respect important contrazis de dosarul, necesită anchete suplimentare cu privire la un punct important, sau atunci când respectarea normelor relevante ar fi putut duce la o decizie diferită de către autoritatea contestată (art. 42 alineatul (2)). 24. În temeiul articolului 33 litera (a) din Legea Curții administrative, Curtea administrativă poate refuza să se ocupe de o plângere împotriva unei hotărâri de administrație independentă într-un caz penal administrativ în cazul în care a fost impusă o amendă care nu depășește 726 EUR și decizia Curții administrative nu ar implica stabilirea unei chestiuni juridice de importanță fundamentală.
4. The applicant was born in 1973 and lives in Ameisberg.
On 21 November 1994, while driving his car in reverse gear, he knocked a pedestrian over and drove off.
On 8 March 1995 the Salzburg District Court (Bezirksgericht) issued a provisional penal order (Strafverfügung), following which the applicant was found guilty under Article 88 of the Criminal Code (Strafgesetzbuch) of having negligently caused bodily harm and under Article 94 of the Criminal Code of having abandoned the victim. The applicant was ordered to pay a fine of 12,800 Austrian schillings (ATS) (approximately 930 euros (EUR)). The applicant objected and the District Court opened ordinary criminal proceedings.
On 11 July 1995 the court held a hearing in which it examined several witnesses, the applicant and an expert who submitted that the applicant had not necessarily noticed the accident. Subsequently, on 1 August 1995, the court convicted the applicant of having negligently caused bodily harm and acquitted him of having abandoned the victim. It sentenced him to a fine of ATS 3,200 (approximately EUR 230), suspended on probation. The applicant did not appeal.
Meanwhile, having interviewed the applicant in February 1995, the Salzburg Federal Police Authority (Bundespolizeidirektion) issued a penal order on 17 May 1995 whereby the applicant was found guilty under section 4(2) in conjunction with section 99(2)(a) of the Road Traffic Act (Straßenverkehrsordnung) of having failed to inform the next police station about the accident. The applicant was ordered to pay a fine of ATS 4,000 (approximately EUR 290). He appealed on 6 June 1995.
On 19 February 1996 the Salzburg Independent Administrative Panel (“the IAP” – Unabhängiger Verwaltungssenat), having held a public hearing on 12 February 1996 in which it heard evidence from several witnesses in the presence of the applicant's counsel, dismissed the applicant's appeal. It found that the applicant should have looked behind him when he reversed his car and, therefore, was to be blamed for carelessly failing to notice the accident. It further dismissed the applicant's argument that he had been tried twice in respect of the same offence in breach of Article 4 of Protocol No. 7, as it found that the administrative offence in issue did not relate to the same conduct as the criminal offences.
On 9 April 1996 the applicant lodged a complaint with the Constitutional Court (Verfassungsgerichtshof). On 4 September 1996 he amended his complaint.
During the period in question the Constitutional Court was in the process of reviewing the lawfulness of specific provisions of the Road Traffic Act. This review was concluded on 9 October 1997, when the Constitutional Court declared part of these provisions unconstitutional.
Subsequently, on 10 October 1997, the Constitutional Court quashed the IAP's decision of 19 February 1996. This decision was served on the applicant's counsel on 5 November 1997. 13 Thereafter, on 17 November 1997, the IAP allowed the applicant's appeal of 6 June 1995 in part and reduced the fine to ATS 2,500 (approximately EUR 180). It further ordered him to pay the costs of the proceedings. The IAP stressed that there was no breach of Article 4 of Protocol no. 7 to the Convention. In particular, the offence of abandoning a victim under the Criminal Code presupposed intent while the offence under the Road Traffic Act also included negligent behaviour. The offences for which the applicant had been tried in the proceedings before the District Court had not exhausted the scope of unlawfulness (Unrechtsgehalt) of the applicant's conduct. On 2 January 1998 the applicant lodged a complaint with the Constitutional Court. On 27 August 1998 he filed further comments.
On 17 June 2000 the Constitutional Court, referring to its previous case-law, refused to deal with the applicant's complaint.
On 25 July 2000 the applicant filed a request for reopening of the proceedings before the Constitutional Court and argued that the Constitutional Court had meanwhile repealed another provision of the Code of Administrative Offences upon which the IAP had based its findings. On 25 September 2000 the Constitutional Court rejected this request but granted the request to transfer the case to the Administrative Court (Verwaltungsgerichtshof).
On 20 December 2000 the applicant amended the complaint transferred to the Administrative Court. The IAP submitted its observations in reply on 9 April 2001.
On 16 October 2003 the Administrative Court refused, under section 33(a) of the Administrative Court Act (Verwaltungsgerichtshofgesetz) to deal with the applicant's complaint since the fine did not exceed EUR 726 and no important legal question was at stake. This decision was served on the applicant's counsel on 6 November 2003.
Under Article 83 of the Criminal Code (Strafgesetzbuch), it is an offence, punishable by up to one year's imprisonment or a fine of up to 360 day-rates, to cause physical harm to another person. Under Article 88 § 1 of the Criminal Code, it is an offence, punishable by up to three months' imprisonment or a fine of up to 180 day-rates, to cause physical harm by negligence.
Article 94 § 1 of the Criminal Code provides that “anyone who fails to assist another person (Imstichlassen eines Verletzten) to whom he has caused bodily injury (Article 83), albeit unlawfully, shall be liable to up to one year's imprisonment or up to 360 day-rates. ”
Section 4 of the Road Traffic Act (Straßenverkehrsordnung) provides: “(1) All persons whose conduct at the scene of a traffic accident was causally related to the accident shall (a) if they are driving a vehicle, stop immediately; ... (2) If anyone has been injured in a traffic accident, the persons referred to in subsection one above shall provide assistance; if they are not capable of doing so, they shall arrange for assistance without delay. They shall further inform the nearest police station immediately...”
Under section 99(2)(a) of the Road Traffic Act, in the version at force at the material time, it was an administrative offence (Verwaltungsűbertretung), punishable by a fine of not less than ATS 500 and not exceeding ATS 30,000 or, in default of payment, by one day to six weeks' imprisonment, for any driver having caused a traffic accident occasioning bodily injury to act contrary to section 4(1) and (2).
Section 99(6)(c) of the Road Traffic Act provides that proceedings shall not be instituted in respect of an administrative offence that is based on facts that constitute an offence falling within the jurisdiction of the ordinary courts.
The procedure before the Administrative Court is governed by the Administrative Court Act (Verwaltungsgerichtshofgesetz). Pursuant to section 42(1), the Administrative Court must in principle either dismiss a complaint as ill-founded or quash the impugned decision. It shall quash the impugned decision if it is unlawful by reason of its content; or because the respondent authority lacked jurisdiction; or on account of a breach of procedural rules. A breach of procedural rules is relevant insofar as the respondent authority has made findings of fact which are in an important respect contradicted by the case file, require further investigation on an important point, or when compliance with the relevant rules could have led to a different decision by the respondent authority (section 42 (2)).
Under section 33(a) of the Administrative Court Act, the Administrative Court may decline to deal with a complaint against a decision of an Independent Administrative in an administrative criminal case if a fine not exceeding EUR 726 has been imposed and the Administrative Court's decision would not involve the determination of a legal question of fundamental importance.