Baischer împotriva Austriei

La 9 noiembrie 1994, Autoritatea Administrativă de District Braunau (Bezirkshauptmannschaft) a condamnat reclamantul de două ori în temeiul Legii privind autovehiculele (Kraftfahrgesetz) pentru nerespectarea instrucțiunilor autorității de a le informa pe cei care i-au folosit masina în zile specifice (Lenkerauskunft) și l-au condamnat, pe fiecare infracțiune, la o amendă de 4000 ATS sau de șase zile de închisoare în lipsa sa. Autoritatea a remarcat că reclamantul a furnizat informații, dar a considerat că acestea sunt incorecte. 10. La 29 noiembrie 1994, reclamantul a interzis un recurs împotriva acestei decizii în cadrul Comitetului administrativ independent superior austriac (Unabhänggiger Verwaltungssenat).

El s-a plâns că Autoritatea Administrativă de District a aplicat în mod incorect legea și nu a evaluat în mod suficient dovezile anterioare sau a clarificat de ce informațiile pe care le-a dat nu erau false. Reclamantul nu a solicitat o audiere, nici nu a renunțat în mod expres acest drept. Nu a avut loc o audiere orală. 11. La 2 ianuarie 1995, grupul administrativ independent a respins recursul pe fond, dar a redus sentința. 12. La 28 februarie 1995, reclamantul a depus o plângere la Curtea Constituțională (Verfassungsgerichtshof). El s-a plâns în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție că grupul administrativ independent nu a efectuat o audiere. O astfel de audiere ar fi fost necesară deoarece apelul său nu se limitează la puncte de drept.

El a criticat, de asemenea, evaluarea dovezilor din partea Autorității Administrative de District. Prin urmare, o audiere orală ar fi fost necesară. În o astfel de audiere, grupul administrativ independent ar fi putut evalua în mod corespunzător aceste dovezi, care au fost deja obținute în primă instanță, precum și probe proaspete. 13. La 13 iulie 1995, Curtea Constituțională a refuzat să se ocupe de plângerea reclamantului, având în vedere că nu a avut suficiente perspective de succes. La cererea depusă de reclamant la 10 august 1995, Curtea Constituțională a transferat cazul la Curtea Administrativă (Verwaltungsgerichtshof). 14. La 23 februarie 1996, Curtea Administrativă, în baza articolului 33a din Legea Curții Administrative (Verwaltungsgerichtshofgesetz), a refuzat să se ocupe de cazul reclamantului, constatand că nu a susținut probleme juridice importante.

La 10 mai 1996, această decizie a fost acordată avocatului reclamantului. 15. Dispozițiile relevante ale Constituției Federale austriece (Bundes-Verfassungs Gesetz) privind înființarea unor grupuri administrative independente care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1991 au citit după cum urmează: „În regiunile și Curtea de Administrație independentă din Viena este sarcină să asigure legalitatea întregii administrații publice.” (1) Grupurile administrative independente sunt compuse dintr-un președinte, un vicepreședinte și un număr suficient de membri. Membrii săi sunt desemnați de Guvernul Regional pentru o perioadă de cel puțin șase ani… (2) În îndeplinirea sarcinilor în temeiul articolelor 129a și 129b membrii Grupului Administrativ Independente nu sunt obligați de nici o instrucțiune.Afacerea instanței este distribuită în prealabil între membri pentru perioada prevăzută în legislația regională.

O chestiune care în conformitate cu un astfel de program este afacerea unui membru poate fi retrasă de la el numai în caz de împiedicare prin decizia președintelui. (3) Înainte de sfârșitul mandatului de membri ai grupurilor administrative independente pot fi retrase din birou numai în cazurile specificate de lege și după decizia Comitetului administrativ independent în sine… ” 16. Actul regional al Hautei Austria privind Grupul administrativ independent, Gazettea regională nr. 90/1990 (Gesetz über den Unabhänggigen Verwaltungssenat des Landes Oberösterreich, LGBl.

90/1990), repetă în mare măsură dispozițiile Constituției Federale, deși mandatul membrilor Grupului administrativ independent al Hautei Austria este indefinit (Secțiunea 3 § 3). 17. Secțiunea 33a din Legea Curții Administrative (Verwaltungsgerichtshofgesetz) citește după cum urmează: "Curtea Administrativă poate refuza să se ocupe de o plângere împotriva unei hotărâri a unui comitet administrativ independent într-un caz penal administrativ dacă nu a fost impusă o condamnare la închisoare sau o amendă de peste AS 10.000 și decizia Curții Administrative nu ar implica stabilirea unei chestiuni juridice de importanță fundamentală.

O chestiune juridică de importanță fundamentală este implicată în special în cazul în care hotărârea contestată a Comitetului administrativ independent este în contradicție cu jurisprudența Curții administrative, în cazul în care nu există o astfel de jurisprudență sau în cazul în care întrebările juridice în cauză nu au fost răspunse uniform în jurisprudența Curții administrative.” 18. Secțiunea 51e din Codul Infracțiunilor Administrative (Verwaltungsstrafgesetz), în ceea ce privește acest lucru, se citește după cum urmează: „2. În cazul în care recursul se limitează în mod expres la punctele de drept sau se referă exclusiv la severitatea sentinței impuse, o audiere trebuie programată numai dacă acest lucru este solicitat în mod expres în apel.

Nu este necesar să se desfășoare o audiere în cazul în care părțile renunțe expres la dreptul lor la o audiere. Părțile pot exprima o astfel de derogare până la începutul audierii… ”

9. On 9 November 1994 the Braunau District Administrative Authority (Bezirkshauptmannschaft) convicted the applicant twice under the Motor Vehicles Act (Kraftfahrgesetz) for failure to comply with the instructions of the Authority to inform them who had used his car on specific days (Lenkerauskunft), and sentenced him, on each offence, to a fine of 4,000 ATS or six days’ imprisonment in default. The Authority noted that the applicant had given information but found it to be incorrect. 10. On 29 November 1994 the applicant filed an appeal against this decision with the Upper Austrian Independent Administrative Panel (Unabhängiger Verwaltungssenat). He complained that the District Administrative Authority had incorrectly applied the law and failed to sufficiently assess the evidence before it or clarify why the information he had given was untrue.

The applicant did not request a hearing, nor did he expressly waive this right. No oral hearing was held. 11. On 2 January 1995 the Independent Administrative Panel dismissed the appeal on the merits but reduced the sentence. 12. On 28 February 1995 the applicant filed a complaint with the Constitutional Court (Verfassungsgerichtshof). He complained under Article 6 § 1 of the Convention that the Independent Administrative Panel had failed to hold a hearing. Such a hearing would have been necessary because his appeal was not limited to points of law. He had also criticised the District Administrative Authority’s assessment of evidence. Therefore an oral hearing would have been necessary. In such a hearing the Independent Administrative Panel could have properly assessed this evidence, which had already been obtained at first instance, as well as fresh evidence.

13. On 13 July 1995 the Constitutional Court declined to deal with the applicant’s complaint on the ground that it did not have sufficient prospects of success. Upon a request filed by the applicant on 10 August 1995, the Constitutional Court transferred the case to the Administrative Court (Verwaltungsgerichtshof). 14. On 23 February 1996 the Administrative Court, relying on Section 33a of the Administrative Court Act (Verwaltungsgerichtshofgesetz), declined to deal with the applicant’s case, finding that it did not raise important legal issues. On 10 May 1996 this decision was served on the applicant’s lawyer.

15. The relevant provisions of the Austrian Federal Constitution (Bundes-Verfassungs Gesetz) concerning the establishment of Independent Administrative Panels which entered into force on 1 January 1991 read as follows: “It is the task of the Independent Administrative Panels in the regions and the Administrative Court in Vienna to ensure the lawfulness of the entire public administration.” “(1) Independent Administrative Panels are composed of a president, a deputy president and a sufficient number of further members. Its members are appointed by the Regional Government for a period of at least six years… (2) In fulfilling their tasks under Articles 129a and 129b the members of the Independent Administrative Panel are not bound by any instructions.

The court business shall be distributed among the members in advance for the period provided for in the regional legislation. A matter which according to such a schedule is the business of one member may only be withdrawn from him or her in case of impediment by a decision of the president. (3) Before the end of their term of office members of Independent Administrative Panels may only be removed from office in the cases specified by the law and upon a decision of the Independent Administrative Panel itself… ” 16. The Upper Austria Regional Act on the Independent Administrative Panel, Regional Gazette no. 90/1990 (Gesetz über den Unabhängigen Verwaltungssenat des Landes Oberösterreich, LGBl.

90/1990), repeats to a large extent the provisions of the Federal Constitution, although the term of office of the members of the Upper Austria Independent Administrative Panel is indefinite (Section 3 § 3). 17. Section 33a of the Administrative Court Act (Verwaltungsgerichtshofgesetz) reads as follows: "The Administrative Court may decline to deal with a complaint against a decision of an Independent Administrative Panel in an administrative criminal case if no prison sentence or a fine exceeding AS 10,000 has been imposed and the Administrative Court’s decision would not involve the determination of a legal question of fundamental importance.

A legal question of fundamental importance is involved in particular if the challenged decision of the Independent Administrative Panel is at variance with the Administrative Court’s case-law, if no such case-law exists or if the legal questions at issue have not been answered uniformly in the Administrative Court’s case-law." 18. Section 51e of the Code of Administrative Offences (Verwaltungsstrafgesetz), as far as relevant, reads as follows: “2. In case the appeal is expressly limited to points of law or concerns exclusively the severity of the sentence imposed, a hearing must only be scheduled if this is expressly requested in the appeal. 3. A hearing need not be held if the parties expressly waive their right to a hearing.

The parties may express such a waiver up to the beginning of the hearing… ”