ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5864/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal reclamanta SC G.I.V.C. SA București, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului: - anularea hotărârii nr. 123 din 23 aprilie 2008 a Consiliului de Administrație și a răspunsului cuprins în adresa din 09 iunie 2008; - repararea pagubelor ce ar putea fi cauzate și plata de daune morale (inclusiv către persoanele care au contribuit la elaborarea, limitarea sau încheierea actului, determinate pe baza înscrisurilor prezentate de pârâtă. În motivarea acțiunii reclamanta a susținut următoarele: Prin hotărârea Agenției Domeniilor Statului nr. 63 din 23 aprilie 2007 s-a aprobat acordarea gratuită a dreptului de folosință Academiei Române pentru o suprafață de teren agricol situat pe raza administrativă a comunelor Băneasa și Gostinu, județul Giurgiu.

Prin protocolul de predare-primire din 29 august 2007 încheiat între Agenția Domeniilor Statului și Fundația Patrimoniu a Academiei Române a fost pusă în executare hotărârea nr. 63/2007 care a fost abrogată prin hotărârea nr. 123 din 2008. Mai arată reclamanta că, urmare a plângerii prealabile, pârâta emite adresa din data de 09 iunie 2008 motivând adoptarea hotărârii pe dispoziția expresă a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale rezultată dintr-o notă de control. Susține că Academia Română a primit folosința terenurilor în temeiul art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea Academiei Române (în vigoare la data de 25 iulie 2007) oportunitatea acestei operațiuni fiind justificată de faptul că este vorba de un înalt for științific din România, iar scopul stabilit de lege, pentru desfășurarea programelor de cercetare științifică, a fost respectat.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active și, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3009 din data de 05 noiembrie 2008, respingând excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC G.I.V.C. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Satului, ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă, instanța a constat că este neîntemeiată, respingând-o ca atare, având în vedere interesul legitim care privește continuarea contractului de arendă încheiat cu Academia Română.

Pe fondul cauzei instanța a arătat că hotărârea Consiliului de Administrație nr. 63 din data de 25 aprilie 2007 a fost abrogată prin hotărârea nr. 123 din 23 aprilie 2008 (actul contestat). Se menționează în această hotărâre contestată suprafețe de teren agricol de pe raza administrativă a județului Călăraș și nu a județului Giurgiu. Mai mult, arată instanța, în contractul de arendă se menționează în partea introductivă că s-a încheiat în temeiul Convenției de cooperare tehnico-științifică și economică care se referă la terenuri proprietatea Academiei și nu la terenuri preluate de la Agenția Domeniilor Statului. Referitor la contractul de arendă se precizează că acesta nu privește terenurile proprietate publică de stat aflate în administrarea Agenției Domeniilor Statului și preluate de Academia Română în baza hotărârii Consiliului de Administrație nr. 63 din data de 25 aprilie 2007, întrucât aceste terenuri nu pot fi vândute de către Academia Română.

Cu privire la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 251/2007 și data emiterii hotărârii nr. 63 din 25 aprilie 2007, abrogată prin actul contestat, instanța a reținut că legea a intrat în vigoare la data de 28 iulie 2007, iar actul administrativ a fost emis anterior acestei date, astfel că în mod corect pârâta a procedat la desființarea hotărârii nr. 63 din 25 aprilie 2007, întrucât hotărârea nr. 123/2008 și adresa din 09 iunie 2008 cu referire la acest act sunt temeinice. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC G.I.V.C.

SA, invocând următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie: 1. Instanța de fond a stabilit greșit situația de fapt cu privire la identitatea dintre terenurile ce fac obiectul acțiunii și cele la care se referă actul administrativ atacat, niciuna din părți necontestând că prin hotărârea Consiliului de Administrare al Agenției Domeniilor Statului nr. 63 din 25 iulie 2007 s-au predat Academiei Române terenuri agricole situate în județul Giurgiu (se face trimitere la întâmpinarea depusă de Agenția Domeniilor Statului unde se confirmă atribuirea suprafeței de 2.500 ha teren agricol județul Giurgiu de la Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Irigații și Drenaje Giurgiu, pe raza administrativă a comunei Băneasa); 2. Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.). Astfel, instanța a omis să analizeze legalitatea actului administrativ, ocupându-se exclusiv de oportunitatea acesteia și apreciind că adoptarea sa era necesară față de neclaritățile existente în hotărârea nr. 63/2007, care nu definea noțiunea de „preluare”. Recurenta arată că în mod greșit s-a recurs la abrogarea hotărârii anterioare, în loc de a explica sau preciza termenii folosiți, potrivit Legii nr. 251/2007, pentru completarea art. 4 din Legea nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române. 3. Instanța de fond a ignorat regula de drept potrivit căreia actul administrativ individual nu poate fi abrogat, ci doar revocat.

Prin intrarea în circuitul civil, respectiv prin predarea-primirea terenurilor în baza protocolului din 29 august 2007 încheiat de reprezentanții Agenției Domeniilor Statului cu Fundația Patrimoniu a Academiei Române, actul administrativ „abrogat” – hotărârea Consiliului de Administrație nr. 63 din 23 aprilie 2007 – a devenit act administrativ irevocabil întrucât a produs efecte juridice, devenind aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (6) al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. 4. Instanța a ignorat prevederile Legii nr. 752/2001 a Academiei Române, respectiv art. 4 alin. (2 2 ), alin. (3) și alin. (3 1 ), potrivit cărora acestei instituții i se atribuie, la cerere, în mod gratuit în administrare sau în folosință, bunuri mobile și imobile, proprietate publică sau privată a statului, pe toată durata sa de existență.

Recurenta a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. Academia Română, reprezentată de Fundația Patrimoniu a acestei instituții, a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentei-reclamante, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, anulării hotărârii nr. 123/2008 a Consiliului de Administrație al Agenției Domeniilor Statului.

De asemenea, a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentei SC A. SRL, ambele cereri de intervenție menționate fiind admise în principiu prin încheierea de ședință din 14 octombrie 2009. La termenul din 09 decembrie 2009 intimata Agenția Domeniilor Statului a depus hotărârea nr. 6 din 28 mai 2009 a Consiliului de Administrație, prin care se aprobă „revocarea în totalitate a hotărârilor Consiliului de Administrație nr. 63 din 25 iulie 2007, nr. 73 din 28 august 2007 și nr. 123 din 09 octombrie 2007 (…)”, solicitând să se constate că, prin revocarea hotărârii nr. 123 din 09 octombrie 2007, cererea a rămas fără obiect. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Referitor la critica privind greșita stabilire a situației de fapt (motivul 1 de recurs), Înalta Curte reține că acest motiv este parțial întemeiat, în sensul că hotărârea nr. 63 din 25 aprilie 2007 cuprinde și suprafețe de teren din județul Giurgiu, comuna Băneasa, iar nu numai din județul Călărași, cum greșit a stabilit instanța de fond. Acest motiv de recurs este însă, neconcludent, în sensul că analiza sa nu poate conduce la modificarea totală sau parțială a soluției instanței de fond, în susținerea căreia primează alte considerente de fapt și de drept. Referitor la legalitatea actului administrativ atacat (motivul 2 de recurs), în mod corect instanța a reținut că prin adoptarea hotărârii nr. 123/2008, Agenția Domeniilor Statului, în baza art. 5 din Legea nr. 268/2001, a luat măsurile legale cu privire la respectarea regimului juridic al unor bunuri proprietate publică.

În acest sens, prin nota din 26 februarie 2008 a Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Direcția Generală de Inspecții Tehnice și Control s-a constatat că darea în folosință a terenurilor solicitate de Academia Română s-a făcut cu încălcarea art. 12 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 213/1998, potrivit căruia „Bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local; (2) Darea în administrare se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local; (3) Titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare.

Dreptul de administrare va putea fi revocat (…) dacă titularul său nu-și exercită drepturile și nu-și execută obligațiile născute din actul de transmitere”. Față de prevederile legale citate, Academia Română prin „preluarea” terenurilor ce au făcut obiectul hotărârii nr. 63/2007, nu a dobândit un drept de administrare, ci un drept de folosință, exclusiv în scopurile precizate în actul de transmitere, respectiv pentru desfășurarea programelor de cercetare științifică și inovare tehnologică, iar nu pentru producție agricolă și încheierea de contracte de arendă.

De menționat că nota Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale a stat la baza adoptării hotărârii nr. 123 din 23 aprilie 2008 a Consiliului de Administrație al Agenției Domeniilor Statului (actul administrativ atacat), hotărâre necontestată prin acțiunea în anulare de Academia Română care, la data de 12 mai 2008, a și predat terenul primit în baza hotărârii nr. 63 din 25 iulie 2007 către Agenția Domeniilor Statului. În ceea ce privește principiul inadmisibilității revocării actului administrativ intrat în circuitul civil (motivul 3 de recurs), acesta nu este aplicabil în speță deoarece, pe de o parte, însăși destinatara actului – Academia Română – a executat de bună-voie actul administrativ, fără a-l contesta, iar pe de altă parte, terța persoană care contestă actul nu are un drept propriu vătămat.

Recurenta-reclamantă este doar titulara unor drepturi ce derivă din contractele încheiate cu Academia Română și care sunt subsecvente dreptului de folosință dobândit de aceasta din urmă, drept ce a încetat prin hotărârea nr. 123 din 23 aprilie 2008. De asemenea, este nefondat motivul de recurs privind încălcarea art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 752/2001, deoarece acest articol face trimitere la celelalte dispoziții legale în vigoare atunci când stabilește posibilitatea atribuirii unor bunuri proprietate publică sau privată a statului, în administrarea sau folosința Academiei Române. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

În ceea ce privește cererile de intervenție în interesul recurentei, acestea vor fi respinse ca nefondate, pentru aceleași motive ca și recursul formulat de SC G.I.V.C. SA. Cu privire la excepția lipsei de obiect a acțiunii invocată de intimata Agenția Domeniilor Statului, aceasta va fi respinsă, deoarece revocarea actului administrativ atacat a avut loc după pronunțarea hotărârii primei instanței, astfel că nu se poate susține că a lipsit obiectul acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.I.V.C. SA București împotriva sentinței civile nr. 3009 din 05 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge cererile de intervenție formulate de Academia Română și SC A. SRL, ambele în interes accesoriu recurentului. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2009.