ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5864/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal reclamanta

SC G.I.V.C. SA București, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor

Statului:

- anularea hotărârii

nr. 123 din 23 aprilie 2008 a Consiliului de Administrație și a răspunsului cuprins

în adresa din 09 iunie 2008;

- repararea pagubelor

ce ar putea fi cauzate și plata de daune morale (inclusiv către persoanele care

au contribuit la elaborarea, limitarea sau încheierea actului, determinate pe baza

înscrisurilor prezentate de pârâtă.

În motivarea acțiunii

reclamanta a susținut următoarele:

Prin hotărârea Agenției

Domeniilor Statului nr. 63 din 23 aprilie 2007 s-a aprobat acordarea gratuită a

dreptului de folosință Academiei Române pentru o suprafață de teren agricol situat

pe raza administrativă a comunelor Băneasa și Gostinu, județul Giurgiu. Prin protocolul

de predare-primire din 29 august 2007 încheiat între Agenția Domeniilor Statului

și Fundația Patrimoniu a Academiei Române a fost pusă în executare hotărârea

nr. 63/2007 care a fost abrogată prin hotărârea nr. 123 din 2008. Mai arată reclamanta

că, urmare a plângerii prealabile, pârâta emite adresa din data de 09 iunie 2008

motivând adoptarea hotărârii pe dispoziția expresă a Ministerului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale rezultată dintr-o notă de control. Susține că Academia Română

a primit folosința terenurilor în temeiul art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea Academiei

Române (în vigoare la data de 25 iulie 2007) oportunitatea acestei operațiuni fiind

justificată de faptul că este vorba de un înalt for științific din România, iar

scopul stabilit de lege, pentru desfășurarea programelor de cercetare științifică,

a fost respectat.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active și, în subsidiar, a

solicitat respingerea acțiunii.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3009

din data de 05 noiembrie 2008, respingând excepția lipsei calității procesuale active,

ca neîntemeiată, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC G.I.V.C. SA, în contradictoriu

cu pârâta Agenția Domeniilor Satului, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele sentinței,

următoarele:

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă, instanța a constat că este

neîntemeiată, respingând-o ca atare, având în vedere interesul legitim care privește

continuarea contractului de arendă încheiat cu Academia Română.

Pe fondul cauzei instanța

a arătat că hotărârea Consiliului de Administrație nr. 63 din data de 25 aprilie

2007 a fost abrogată prin hotărârea nr. 123 din 23 aprilie 2008 (actul contestat).

Se menționează în această hotărâre contestată suprafețe de teren agricol de pe raza

administrativă a județului Călăraș și nu a județului Giurgiu. Mai mult, arată instanța,

în contractul de arendă se menționează în partea introductivă că s-a încheiat în

temeiul Convenției de cooperare tehnico-științifică și economică care se referă

la terenuri proprietatea Academiei și nu la terenuri preluate de la Agenția Domeniilor

Statului.

Referitor la contractul

de arendă se precizează că acesta nu privește terenurile proprietate publică de

stat aflate în administrarea Agenției Domeniilor Statului și preluate de Academia

Română în baza hotărârii Consiliului de Administrație nr. 63 din data de 25 aprilie

2007, întrucât aceste terenuri nu pot fi vândute de către Academia Română.

Cu privire la momentul

intrării în vigoare a Legii nr. 251/2007 și data emiterii hotărârii nr. 63 din 25

aprilie 2007, abrogată prin actul contestat, instanța a reținut că legea a intrat

în vigoare la data de 28 iulie 2007, iar actul administrativ a fost emis anterior

acestei date, astfel că în mod corect pârâta a procedat la desființarea hotărârii

nr. 63 din 25 aprilie 2007, întrucât hotărârea nr. 123/2008 și adresa din 09

iunie 2008 cu referire la acest act sunt temeinice.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamanta SC G.I.V.C. SA, invocând următoarele motive de nelegalitate

și netemeinicie:

stabilit greșit situația de fapt cu privire la identitatea dintre terenurile ce

fac obiectul acțiunii și cele la care se referă actul administrativ atacat, niciuna

din părți necontestând că prin hotărârea Consiliului de Administrare al Agenției

Domeniilor Statului nr. 63 din 25 iulie 2007 s-au predat Academiei Române terenuri

agricole situate în județul Giurgiu (se face trimitere la întâmpinarea depusă de

Agenția Domeniilor Statului unde se confirmă atribuirea suprafeței de 2.500 ha teren

agricol județul Giurgiu de la Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru

Irigații și Drenaje Giurgiu, pe raza administrativă a comunei Băneasa);

a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.). Astfel, instanța a omis să analizeze legalitatea actului administrativ,

ocupându-se exclusiv de oportunitatea acesteia și apreciind că adoptarea sa era

necesară față de neclaritățile existente în hotărârea nr. 63/2007, care nu definea

noțiunea de „preluare”. Recurenta arată că în mod greșit s-a recurs la abrogarea

hotărârii anterioare, în loc de a explica sau preciza termenii folosiți, potrivit

Legii nr. 251/2007, pentru completarea art. 4 din Legea nr. 752/2001 privind organizarea

și funcționarea Academiei Române.

ignorat regula de drept potrivit căreia actul administrativ individual nu poate

fi abrogat, ci doar revocat. Prin intrarea în circuitul civil, respectiv prin predarea-primirea

terenurilor în baza protocolului din 29 august 2007 încheiat de reprezentanții Agenției

Domeniilor Statului cu Fundația Patrimoniu a Academiei Române, actul administrativ

„abrogat” – hotărârea Consiliului de Administrație nr. 63 din 23 aprilie 2007 –

a devenit act administrativ irevocabil întrucât a produs efecte juridice, devenind

aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (6) al Legii nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

prevederile Legii nr. 752/2001 a Academiei Române, respectiv art. 4 alin. (2

2

),

alin. (3) și alin. (3

1

), potrivit cărora acestei instituții i se atribuie,

la cerere, în mod gratuit în administrare sau în folosință, bunuri mobile și imobile,

proprietate publică sau privată a statului, pe toată durata sa de existență.

Recurenta a încadrat motivele

de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

Academia Română, reprezentată

de Fundația Patrimoniu a acestei instituții, a formulat cerere de intervenție accesorie

în interesul recurentei-reclamante, solicitând admiterea recursului și modificarea

sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, anulării hotărârii nr. 123/2008

a Consiliului de Administrație al Agenției Domeniilor Statului.

De asemenea, a formulat

cerere de intervenție accesorie în interesul recurentei SC A. SRL, ambele cereri

de intervenție menționate fiind admise în principiu prin încheierea de ședință din

14 octombrie 2009.

La termenul din 09

decembrie 2009 intimata Agenția Domeniilor Statului a depus hotărârea nr. 6 din

28 mai 2009 a Consiliului de Administrație, prin care se aprobă „revocarea în totalitate

a hotărârilor Consiliului de Administrație nr. 63 din 25 iulie 2007, nr. 73 din

28 august 2007 și nr. 123 din 09 octombrie 2007 (…)”, solicitând să se constate

că, prin revocarea hotărârii nr. 123 din 09 octombrie 2007, cererea a rămas fără

obiect.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile

art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Referitor la critica privind

greșita stabilire a situației de fapt (motivul 1 de recurs), Înalta Curte reține

că acest motiv este parțial întemeiat, în sensul că hotărârea nr. 63 din 25

aprilie 2007 cuprinde și suprafețe de teren din județul Giurgiu, comuna Băneasa,

iar nu numai din județul Călărași, cum greșit a stabilit instanța de fond. Acest

motiv de recurs este însă, neconcludent, în sensul că analiza sa nu poate conduce

la modificarea totală sau parțială a soluției instanței de fond, în susținerea căreia

primează alte considerente de fapt și de drept.

Referitor la legalitatea

actului administrativ atacat (motivul 2 de recurs), în mod corect instanța a reținut

că prin adoptarea hotărârii nr. 123/2008, Agenția Domeniilor Statului, în baza

art. 5 din Legea nr. 268/2001, a luat măsurile legale cu privire la respectarea

regimului juridic al unor bunuri proprietate publică.

În acest sens, prin nota

din 26 februarie 2008 a Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Direcția

Generală de Inspecții Tehnice și Control s-a constatat că darea în folosință a terenurilor

solicitate de Academia Română s-a făcut cu încălcarea art. 12 alin. (1), (2) și

(3) din Legea nr. 213/1998, potrivit căruia „Bunurile din domeniul public pot fi

date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților

administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes

național, județean sau local; (2) Darea în administrare se realizează, după caz,

prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului județean, respectiv a Consiliului General

al Municipiului București sau a consiliului local; (3) Titularul dreptului de administrare

poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile actului

prin care i-a fost dat bunul în administrare. Dreptul de administrare va putea fi

revocat (…) dacă titularul său nu-și exercită drepturile și nu-și execută obligațiile

născute din actul de transmitere”.

Față de prevederile legale

citate, Academia Română prin „preluarea” terenurilor ce au făcut obiectul hotărârii

nr. 63/2007, nu a dobândit un drept de administrare, ci un drept de folosință, exclusiv

în scopurile precizate în actul de transmitere, respectiv pentru desfășurarea programelor

de cercetare științifică și inovare tehnologică, iar nu pentru producție agricolă

și încheierea de contracte de arendă.

De menționat că nota Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale a stat la baza adoptării hotărârii nr. 123

din 23 aprilie 2008 a Consiliului de Administrație al Agenției Domeniilor Statului

(actul administrativ atacat), hotărâre necontestată prin acțiunea în anulare de

Academia Română care, la data de 12 mai 2008, a și predat terenul primit în baza

hotărârii nr. 63 din 25 iulie 2007 către Agenția Domeniilor Statului.

În ceea ce privește principiul

inadmisibilității revocării actului administrativ intrat în circuitul civil (motivul

3 de recurs), acesta nu este aplicabil în speță deoarece, pe de o parte, însăși

destinatara actului – Academia Română – a executat de bună-voie actul administrativ,

fără a-l contesta, iar pe de altă parte, terța persoană care contestă actul nu are

un drept propriu vătămat.

Recurenta-reclamantă este

doar titulara unor drepturi ce derivă din contractele încheiate cu Academia Română

și care sunt subsecvente dreptului de folosință dobândit de aceasta din urmă, drept

ce a încetat prin hotărârea nr. 123 din 23 aprilie 2008.

De asemenea, este nefondat

motivul de recurs privind încălcarea art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 752/2001,

deoarece acest articol face trimitere la celelalte dispoziții legale în vigoare

atunci când stabilește posibilitatea atribuirii unor bunuri proprietate publică

sau privată a statului, în administrarea sau folosința Academiei Române.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a

fi respins ca nefondat.

În ceea ce privește cererile

de intervenție în interesul recurentei, acestea vor fi respinse ca nefondate, pentru

aceleași motive ca și recursul formulat de SC G.I.V.C. SA.

Cu privire la excepția

lipsei de obiect a acțiunii invocată de intimata Agenția Domeniilor Statului, aceasta

va fi respinsă, deoarece revocarea actului administrativ atacat a avut loc după

pronunțarea hotărârii primei instanței, astfel că nu se poate susține că a lipsit

obiectul acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC G.I.V.C. SA București împotriva sentinței civile nr. 3009 din 05

noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererile de intervenție

formulate de Academia Română și SC A. SRL, ambele în interes accesoriu recurentului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2009.