ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 118/2012

Asupra recursului de față constată următoarele: La data de 31 martie 2010 a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, recursul declarat de contestatoarea S.M. împotriva deciziei nr. 371 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Prin încheierea de ședință din 11 noiembrie 2010, instanța a dispus suspendarea judecării cererii de recurs, în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns nici una dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea în lipsă. După această măsură a instanței, părțile nu au mai săvârșit nici un act de procedură în vederea reluării judecății, iar la data de 23 noiembrie 2011, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol.

Așa fiind, Înalta Curte constată incidente în speță dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”, precum și pe cele ale art. 252 alin. (1) „perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate”. Astfel, după cum s-a arătat anterior, judecata recursului a rămas în nelucrare mai mult de un an. În consecință, prin aplicarea dispozițiilor procedurale menționate, această atitudine procesuală culpabilă a părților va fi sancționată prin constatarea perimării cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de contestatoarea S.M. împotriva deciziei nr. 371 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 ianuarie 2012.