Decizia nr. 116/2012 — ÎCCJ, Secția I civilă

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la 26 februarie 2010, reclamantul B.T. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 3/ A din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de familie. La termenul din 14 octombrie 2010 judecata recursului a fost suspendată în condițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Întrucât de la data suspendării nici una dintre părți nu a săvârșit acte de procedură pentru continuarea judecății, Curtea a constatat că s-au împlinit cerințele perimării, respectiv, faptul că judecata procesului a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege; rămânerea în nelucrare se datorează culpei părților; nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială. Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va constata perimarea căii de atac, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Constată perimat recursul declarat de reclamantul B.T. împotriva deciziei nr. 3/ A din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2012.