ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7197/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7197/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
ÎNALTA URTE DE
CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1930/R din 24
septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări
sociale, pentru minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 7064/100/2009, a
fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta
B.M.
împotriva deciziei civile nr. 1016/ R din 17 noiembrie 2009 a Tribunalului
Maramureș.
Împotriva acestei
deciziii a declarat recurs revizuenta, prin care a solicitat admiterea cererii
sale de revizuire.
La termenul
din data de 24 iunie 2011 a fost dispusă suspendarea judecării recursului, iar
la data de 10 iulie 2012 cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării
perimării.
Prin
încheierea de la termenul de judecată de la 21 septembrie 2012 s-a constatat
intervenit decesul recurentei B.M., moștenitorii acesteia fiind B.I., I.I., I.G.
și I.N.
Recursul se va
constata perimat pentru următoarele considerente:
Conform art.
248 alin. (1) din C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată,
contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de
revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în
nelucrare din vina părții timp de un an.
Rezultă că,
pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza
procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și
această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.
Astfel spus,
perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză
nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de
diligentă a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea
să o facă.
Aceasta este
și situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art.
242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 24 iunie
2011, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să
fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de
recurs.
Din
verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 24 iunie 2012, când s-a
împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.
civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în
vederea continuării judecății.
Reținând,
așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248
alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege
perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza
I
C. proc. civ. ea se poate constata și din oficiu de către
instanță, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul
declarat de revizuenții B.I., I.I., I.G. și I.N. împotriva deciziei nr. 1930/R
din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, Secția civilă, de muncă și
asigurări sociale, pentru minori și familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 22 noiembrie 2012.