ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5276/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5276/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă
nr. 757 din 20 noiembrie 2009 Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis acțiunea
reclamantei Parohia Română unită cu Roma Greco-Catolică Bo. în contradictoriu
cu pârâta Parohia Ortodoxă B. A obligat pârâta să lase reclamantei în deplină
proprietate, posesie și folosință lăcașul de cult situat în satul B., format
din Biserică și sală de rugăciune cu terenul aferent în suprafață de 785 stj.
p, imobil înscris în CF nr. 32 B. A obligat pârâta să plătească reclamantei
cheltuieli de judecată în sumă de 4.000 RON.
Prin Decizia civilă
nr. 190 A din 23 iunie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și
asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul
declarat de pârâtă, a obligat apelanta-pârâtă să plătească reclamantei suma de
1.000 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei
decizii pârâta a declarat recurs, înregistrat la Înalta Curte de Casație și
Justiție la data de 8 septembrie 2010.
Judecata recursului a
fost suspendată prin încheierea de la 19 mai 2011 în temeiul dispozițiilor art.
242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile legal citate nu s-au
prezentat la termenul defipt și nu s-a cerut judecarea în lipsă, dosarul
rămânând în nelucrare de la acea dată.
Părțile nu au cerut
repunerea cauzei pe rol, așa încât din oficiu, la data de 2 iulie 2012 s-a dispus
citarea părților pentru a fi pusă în discuție perimarea.
Perimarea este o
sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa
judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având
o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru
nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în
faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul
nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată.
Potrivit art. 248
alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,
apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se
perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din
vina părții timp de 1 an.
Se mai constată, că
în dosar nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea termenului de
prescripție (art. 248 alin. (2) C. proc. civ.), să întrerupă (art. 249 C. proc.
civ.) sau să suspende (art. 250 C. proc. civ.) acest termen.
În cauză, judecarea
recursului a rămas în nelucrare, din vina părților o perioadă de timp mai mare
de un an și, în consecință, în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ. se va
constata din oficiu, pentru considerentele expuse, că recursul declarat de
pârâta Parohia Ortodoxă B. împotriva Deciziei nr. 190 A din 23 iunie 2010 a
Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru
minori și familie, s-a perimat de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâta Parohia
Ortodoxă B. împotriva Deciziei nr. 190/A din 23 iunie 2010 a Curții de Apel
Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 septembrie 2012.
Procesat de GGC - CL