ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5276/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 757 din 20 noiembrie 2009 Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis acțiunea reclamantei Parohia Română unită cu Roma Greco-Catolică Bo. în contradictoriu cu pârâta Parohia Ortodoxă B. A obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate, posesie și folosință lăcașul de cult situat în satul B., format din Biserică și sală de rugăciune cu terenul aferent în suprafață de 785 stj. p, imobil înscris în CF nr. 32 B. A obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4.000 RON. Prin Decizia civilă nr. 190 A din 23 iunie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, a obligat apelanta-pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 8 septembrie 2010. Judecata recursului a fost suspendată prin încheierea de la 19 mai 2011 în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile legal citate nu s-au prezentat la termenul defipt și nu s-a cerut judecarea în lipsă, dosarul rămânând în nelucrare de la acea dată. Părțile nu au cerut repunerea cauzei pe rol, așa încât din oficiu, la data de 2 iulie 2012 s-a dispus citarea părților pentru a fi pusă în discuție perimarea.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an.

Se mai constată, că în dosar nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea termenului de prescripție (art. 248 alin. (2) C. proc. civ.), să întrerupă (art. 249 C. proc. civ.) sau să suspende (art. 250 C. proc. civ.) acest termen. În cauză, judecarea recursului a rămas în nelucrare, din vina părților o perioadă de timp mai mare de un an și, în consecință, în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ. se va constata din oficiu, pentru considerentele expuse, că recursul declarat de pârâta Parohia Ortodoxă B. împotriva Deciziei nr. 190 A din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, s-a perimat de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de pârâta Parohia Ortodoxă B. împotriva Deciziei nr. 190/A din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2012. Procesat de GGC - CL