ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4234/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 427 din 17 noiembrie 2008 Tribunalul Botoșani a dispus, printre alții, condamnarea inculpatului T.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare. S-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză se află în concurs real de infracțiuni cu alte infracțiuni prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.; art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 74, 76 lit. e) C. pen.; art. 291 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 74, 76 lit. a) C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 2 luni închisoare, cu aplicarea pedepsei celei mai grele de 1 an și 6 luni închisoare, conform Sentinței penale nr. 1924 din 27 septembrie 2005 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 357 din 9 noiembrie 2005 a Tribunalului Ialomița și Decizia penală nr. 1983 din 9 decembrie 2005 a Curții de Apel București, pedeapsă executată în intervalul 13 aprilie 2005 - 18 aprilie 2006, cu un rest de executat de 176 de zile, din care inculpatul a fost liberat condiționat conform Sentinței penale nr. 975/2006 a Judecătoriei Botoșani.

În consecință au fost descontopite pedepsele contopite prin hotărârile judecătorești sus-menționate, iar în temeiul art. 33 lit. a) și 34 C. pen., rap. la art. 36 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată prin sentință cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare sus-arătată și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare perioada executată în intervalul 13 aprilie 2005 - 18 aprilie 2006. A fost anulat mandatul de executare nr. 2108 din 19 decembrie 2005 al Judecătoriei Slobozia și s-a dispus emiterea unui nou mandat. S-a făcut aplicarea în cauză a disp. art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b), c) C. pen. A fost condamnat inculpatul L.N., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap.

la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În temeiul art. 81 și 82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 5 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen., iar în temeiul art. 171 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii. S-a admis în parte acțiunea civilă a cauzei, iar în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 și 999 C. civ., a fost obligat inculpatul S.M. să plătească fiecăreia dintre următoarele părți civile, cu titlul de daune, următoarele sume, ce vor fi actualizate la zi, începând cu data producerii prejudiciului și până la achitarea integrală a debitelor, respectiv: - SC V.S.N.

SA, cu sediul în comuna Niculițel Tulcea, suma de 48.939 RON; - SC Z.P. SRL Oradea, cu sediul în Oradea, str. P., suma de 21.575,42 RON; - Agenției Naționale de Administrare Fiscală București, str. A., sector 5, suma de 9.596,61 RON; A fost obligat inculpatul S.M., în solidar cu inculpatul L.N., să plătească părții civile SC A. SRL Macin, județul Tulcea, suma de 10.043,97 RON cu titlu de daune, ce vor fi, de asemenea, actualizate la zi, începând cu data producerii prejudiciului și până la achitarea integrală a debitelor. Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții civile formulate în cauză.

Au fost anulate actele false de la dosar, respectiv filele CEC din 10 martie 2004; din 15 martie 2004; din 15 martie 2004; din 15 martie 2004, seria qq, fără dată, seria yy, fără dată; din 12 martie 2004; din 5 martie 2004, din 15 martie 2004, din 18 martie 2004, din 22 martie 2004; din 9 martie 2004; din 2 aprilie 2004, din 19 martie 2004. S-a constatat că părțile vătămate SC A.P.D. SRL Jilava jud. Ilfov, SC U.C. SRL, în prezent SC C. SRL Răcăciuni, județul Bacău, SC I. SRL Tulcea, prin lichidator judiciar, și SC F. SRL Frasin, jud. Suceava, nu s-au constituit părți civile în cauză. În temeiul art. 118 lit. c) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul S.M.

a prejudiciului cauzat părților vătămate SC A.P.D. SRL Jilava jud. Ilfov în sumă de 108.077,58 RON; SC U.C. SRL în prezent SC C. SRL cu sediul în comuna Răcăciuni jud. Bacău, a sumei de 33.387,03 RON, SC I. SRL Tulcea prin lichidator judiciar 16.953,18 RON. S-a constatat că partea vătămată SC A.P.D. SRL Jilava a fost radiată din Registrul Comerțului ca efect a procedurii de faliment, iar SC I. SRL jud. Tulcea se află în cursul acestei proceduri, prin lichidator judiciar. S-a constatat, de asemenea, că partea responsabilă civilmente SC A.F. SRL cu sediul în Bucecea, județul Botoșani este radiată din Registrul Comerțului ca urmare a procedurii de faliment, conform Sentinței civile nr. 81 din 23 februarie 2006, a Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt. Inculpatul T.C. prezentându-se sub o identitate falsă (B.F., a ajutat pe coinculpatul S.M. la comiterea infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate SC A.P.D. SRL Jilava, cu ocazia achiziționării de la acesta a cantității de pui congelat în valoare de 118.075 RON de către societatea inculpatului S.M. Vinovăția inculpatului a fost stabilită pe baza martorilor audiați în cauză care au declarat că inculpatul a eliberat pe loc dintr-un carnet CEC, file de CEC care nu au putut fi virate ulterior de către instituțiile bancare, cât și a planșelor foto. De asemenea, martorul D.N., medic veterinar, confirmă faptul că l-a însoțit pe inculpat la transportul puilor congelați, pentru care a primit suna de 17 milioane lei.

Rapoartele de constatare tehnico-științifică au constatat că facturile fiscale și avizele de însoțire a mărfii au fost semnate de inculpatul T.C., aspecte ce scot în evidență înțelegerea prealabilă avută cu inculpatul S.M., cât și intenția ambilor de a înșela societatea păgubită. În ceea ce privește pe inculpatul L.N., instanța a reținut că acesta, împreună cu inculpatul S.M. a participat la înșelarea SC A. SRL Măcin, SC A. SRL Bucecea, mărfurile achiziționate fiind preluate de acest inculpat care și-a declinat calitatea de gestionar, arătând în mod mincinos că se numește M.F., nume sub care de altfel a semnat actele de livrare-recepție. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și inculpații T.C.

și L.N., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Procurorul a solicitat desființarea parțială a sentinței penale în sensul de a se dispune comunicarea către Registrul Comerțului a hotărârii de condamnare a inculpatului S.M., acesta făcându-se nedemn de exercitarea profesiei de comerciant, comunicare ce trebuia făcută de instanță în temeiul art. 7 alin. (1), art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990. Inculpații T.C. și L.N. au solicitat achitarea lor, iar în subsidiar reducerea pedepselor aplicate. Prin Decizia penală nr. 10 din 2 martie 2009 Curtea de Apel Suceava a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, dispunând comunicarea către Registrul comerțului Botoșani, a conținutului Sentinței nr. 427/2008 privind pe inculpatul S.M..

Apelurile inculpați T.C. și L.N. au fost respinse ca nefondate. Împotriva deciziei penale sus-menționate, ambii inculpați au declarat recurs prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14, 18 și 21 C. proc. pen., apreciind că nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor reținute în sarcină. De asemenea, prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 72 C. proc. pen., pedepsele aplicate sunt prea severe. În conformitate cu prevederile art. 385 10 alin. (1) C. proc. pen. motivele de recurs ale inculpatului T.C. au fost formulate în scris. Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică dată criticilor formulate prin motivele de recurs, este corectă. Se constată că situația de fapt stabilită de instanța de fond și confirmată de instanța de apel are la bază o apreciere corectă și judicioasă a probelor administrate în conformitate cu dispozițiile legale.

Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe urmând a fi făcută pe baza administrării tuturor probelor administrate. În același sens, conform dispozițiilor art. 69 alin. (1) C. proc. pen. declarațiile inculpaților, făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză, dând eficiența acestor principii prevăzute de legea procesual penală, în mod corect, instanța de fond a apreciat că declarațiile părții vătămate, procese-verbale de recunoaștere din planșele foto, expertizele grafologice, declarațiile martorilor audiați în cauză ș.a., fac dovada săvârșirii faptelor pentru care recurenții inculpați au fost condamnați de instanța de fond, hotărâre confirmată de instanța de apel.

Activitatea inculpaților nu s-a rezumat numai la participarea lor alături de inculpatul S.M. la săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor sub o identitate falsă, dar și la contactarea telefonică a părții vătămate, însoțirea și plata transporturilor mărfurilor ridicate cu cec-uri fără acoperire și semnarea avizelor de expediere, ceea ce scoate în evidență intenția ambilor de a înșela societățile păgubite. Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu conform disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatului T.C. este întemeiat numai în ceea ce privește individualizarea pedepsei, iar recursul declarat de inculpatul L.N.

nu este fondat. Înalta Curte constată că în cadrul acestui proces, instanța de fond a avut în vedere în procesul de individualizare gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, după înțelegerea prealabilă a inculpaților, antecedentele penale ale acestora denotă persistența infracțională, precum și atitudinea cooperantă cu organele de cercetare penală și cu instanțele de judecată. Având în vedere că pentru atingerea funcțiilor pedepsei în cazul săvârșirii unor fapte penale, instanța trebuie să acorde semnificația cuvenită tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată trebuind să țină seama de persoana căreia i se aplică, Înalta Curte reevaluând criteriile de individualizare a pedepsei aplicată inculpatului T.C., apreciază că se impune reducerea acesteia, prin reținerea disp.

art. 74 lit. c) C. pen., până la minimul prevăzut de lege, respectiv 2 ani închisoare. În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului L.N., Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat judicios disp. art. 72 C. pen. și a avut în vedere toate aspectele care circumstanțiază persoana acestuia, dar și gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, natura și importanța deosebită a relațiilor sociale afectate, orientându-se către o pedeapsă care să fie în măsură să contribuie la îndreptarea comportamentului acestuia și să asigure realizarea funcțiilor de constrângere și reeducare precum și a scopului preventiv al pedepsei. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul disp.

art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul T.C., va casa decizia penală atacată precum și Sentința penală nr. 427 din 17 decembrie 2008 a Tribunalului Botoșani, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată acestuia, și va menține celelalte dispoziții, deducându-se din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive de la 13 aprilie 2005. În temeiul disp. art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.N. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul L.N. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul T.C., urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva Deciziei penale nr. 10 din 2 martie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Casează parțial hotărârea atacată precum și Sentința penală nr. 427 din 17 noiembrie 2008 a Tribunalului Botoșani numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului T.C. și, rejudecând în fond: Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente, după cum urmează: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.; - 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.; - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 alin. (1) C. pen.,cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74, 76 lit. e) C. pen.; - 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 lit. a) C. pen. Reduce pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. aplicată inculpatului T.C. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare urmare reținerii dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen. - art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an închisoare și 2 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 1924 din 27 septembrie 2005 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1983 din 9 decembrie 2005 a Curții de Apel București, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 13 aprilie 2005 la 18 aprilie 2006. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.N. împotriva deciziei penale sus-menționate. Obligă inculpatul L.N. la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariu parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul T.C. se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2009. Procesat de GGC - NN