ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2274/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 143 din data de 9 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 6724/1999, au fost condamnați inculpații B.L. și I.V., fiecare, la câte o pedeapsă de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), d), f) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata reținerii și arestării preventive a fiecăruia, începând cu data de 23 aprilie 1999 la zi și s-a menținut starea de arest a acestora.

Tribunalul a constatat că în cursul urmăririi penale nu au fost ridicate și indisponibilizate două pistoale cu amortizor și două perechi de mănuși chirurgicale, în vederea confiscării acestor bunuri, potrivit art. 118 lit. b) și e) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 134 din 23 aprilie 2001, Curtea de Apel Suceava, a admis apelurile declarate de inculpați dar numai sub aspectul încadrării juridice a faptei, în raport cu modificarea art. 146 C. pen., prin O.U.G. nr. 207 din 15 noiembrie 2000, și anume a desființat în parte sentința penală atacată și conform art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie săvârșită de inculpați din art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), b), d) și f) alin. (3) C. pen., în art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b), d), f) cu aplicarea art. 13 C. pen., texte de lege în baza cărora i-a condamnat la câte 13 ani închisoare, a dedus în continuare din pedepsele aplicate timpul arestării preventive de la 9 octombrie 2000 la zi și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii.

Prin Decizia penală nr. 4382 din data de 17 octombrie 2001, pronunțată în dosarul nr. 2508/2001 al Curții Supreme de Justiție, secția penală, s-au admis recursurile declarate de inculpații B.L. și I.V., s-au casat atât decizia atacată, cât și sentința Tribunalului Suceava și în baza art. 333 C. proc. pen. s-a dispus restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în vederea completării urmăririi penale, menținându-se starea de arest a recurenților.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs, a reținut în esență că nenumărate aspecte au rămas nelămurite, altele au fost reținute în mod confuz, ceea ce denotă faptul că instanțele nu s-au preocupat să lămurească date, împrejurări și situații precise care să dovedească indubitabil vinovăția inculpaților, care au negat în mod constant săvârșirea faptei. A indicat Curtea Supremă de Justiție că pentru stabilirea cu certitudine a modului și condițiilor în care a fost săvârșită fapta se impune reconstituirea la fața locului, în condițiile prevăzute de art. 130 C. proc. pen., reaudierea martorilor și a persoanelor din anturajul inculpaților cu scopul de a stabili dacă aceștia foloseau arme, aveau relații cu cetățeni moldoveni sau ucraineni, verificarea tuturor apărărilor pe care inculpații și le-au făcut, efectuarea de confruntări în scopul stabilirii situației de fapt și a administrării altor mijloace de probă, din oficiu sau la cererea celor interesați, pentru înlăturarea oricărui dubiu sau a unor împrejurări echivoce ca cele constatate.

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 507/P/1999 din data de 24 noiembrie 2003, (după completarea urmăririi penale) au fost trimiși în judecată inculpații B.L. și I.V., ambii pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2), lit. a), b), d), f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., constând în aceea că, împreună și însoțiți de o persoană rămasă neidentificată, au pătruns, tară drept în locuința părții vătămate M.D. din municipiul Rădăuți, de unde, prin violență și amenințare cu două arme de foc, au sustras bunuri și bani, în valoare de circa 300.000.000 lei (prejudiciu stabilit la data săvârșirii faptei) cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8 - 9 zile îngrijiri medicale. Prejudiciul creat în cauză a rămas nerecuperat.

Prin sentința penală nr. 183 din 24 mai 2006, Tribunalul Suceava a dispus condamnarea inculpaților:

1. B.L.,

cetățean român, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, 2 copii minori, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b), d), f) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., la pedeapsa de 10(zece) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

S-a constatat că această infracțiune este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin:

a)sentința penală nr. 56/17 martie 1999, pronunțată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2894 din 6 iunie 2001 a C.S.J. București;

b)sentința penală nr. 528/26 martie 2003, pronunțată de Judecătoria Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1057 din 24 septembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești;

c)sentința penală nr. 1287/19 august 2003, pronunțată de Judecătoria Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 48 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Buzău;

d)sentința penală nr. 341 din 6 octombrie 2003, pronunțată de Judecătoria Mizil, rămasă definitivă prin neapelare la 27 octombrie 2003;

e)sentința penală nr. 3044 din 31 octombrie 2003, pronunțată de Judecătoria Galați, rămasă definitivă prin neapelare la data de 18 noiembrie 2003;

f)sentința penală nr. 241 din 27 ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria Tulcea, rămasă definitivă prin neapelare la data de 16 februarie 2004;

g)sentința penală nr. 1077 din 18 octombrie 2004, pronunțată de Judecătoria Tecuci, rămasă definitivă prin neapelare la data de 5 noiembrie 2004;

h)sentința penală nr. 107 din 7 martie 2005, pronunțată de Judecătoria Roman, rămasă definitivă prin neapelare la data de 23 martie 2005;

i)sentința penală nr. 984 din 25 martie 2005, pronunțată de Judecătoria Bacău, rămasă definitivă prin neapelare;

j)sentința penală nr. 984 din 25 martie 2005, pronunțată de Judecătoria Bacău, rămasă definitivă prin neapelare;

k)sentința penală nr. 1104 din 19 aprilie 2005, pronunțată de Judecătoria Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 10 mai 2005; sentințe care au fost contopite de la lit. b) la lit. k), inclusiv, prin sentința penală nr. 2243 din 2 septembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Botoșani, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 691 din 16 noiembrie 2005 a Curții de Apel Suceava.

S-au descontopit și repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului care au fost contopite prin sentința penală nr. 2243 din 2 septembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Botoșani, astfel:

- 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 56 din 17 martie 1995 a Tribunalului Vaslui;

- 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 528 din 26 martie 2003, pronunțată de Judecătoria Buzău;

- 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. aplicată prin sentința penală nr. 1287 din 19 august 2003, pronunțată de Judecătoria Buzău;

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. aplicată prin sentința penală nr. 341 din 6 octombrie 2003, pronunțată de Judecătoria Mizil;

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. stabilită prin sentința penală nr. 3044 din 31 octombrie 2003, pronunțată de Judecătoria Galați;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 282 alin. (2) combinat cu art. 284 C. pen. raportat la art. 37 lit. a) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele pedepse fiind aplicate prin sentința penală nr. 241 din 27 ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria Tulcea;

-1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., stabilită prin sentința penală nr. 1077 din 18 octombrie 2004, pronunțată de Judecătoria Tecuci;

-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 279 din 25 ianuarie 2005, pronunțată de Judecătoria Brăila;

-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., stabilită prin sentința penală nr. 107 din 4 martie 2005, pronunțată de Judecătoria Roman;

-3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., stabilită prin sentința penală nr. 984 din 25 martie 2005, pronunțată de Judecătoria Bacău;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., stabilită prin sentința penală nr. 1104 din 19 aprilie 2005, pronunțată de Judecătoria Botoșani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) raportat la art. 36 alin. (1) și (2) C. pen., s-au contopit pedepsele la care inculpatul a fost condamnat prin cele 11 sentințe penale menționate mai sus aflate la lit. a) – k) cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare care a fost sporită la 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

S-au dedus din pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, perioadele de reținere și arestare preventivă și cele executate: de la 15 aprilie 1998 la 13 octombrie 1998; de la 23 aprilie 1999 la 21 august 2002 și de la 1 martie 2003 la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria Botoșani în baza sentinței penale nr. 2243 din 2 septembrie 2005, pronunțată de aceeași instanță și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei sentințe penale;

2. I.V.,

cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar nesatisfacut, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b), d), f) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., la pedeapsa de 10(zece) ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

S-a constatat că această infracțiune este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare prin sentința penală nr. 56 din 17 martie 1999, pronunțată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2894 din 6 iunie 2001 a C.S.J.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., raportat la art. 36 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 56 din 17 martie 1999, pronunțată de Tribunalul Vaslui cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. S-au dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioadele de reținere și arestare preventivă și cele executate: de la 14 aprilie 1998 la 13 octombrie 1998 și de la 23 aprilie 1999 la 19 martie 2003, când a fost liberat condiționat în baza sentinței penale nr. 595 din 13 martie 2003, pronunțată de Judecătoria Vaslui, rămânându-i un rest neexecutat de 338 zile.

Au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții vătămate M.D. suma de 748.682.083 ROL, reprezentând despăgubiri civile.

Prin Decizia penală nr. 19 din 08 aprilie 2009, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de inculpații B.L. și I.V., a desființat în parte sentința penală nr. 183 din 24 mai 2006 a Tribunalului Suceava cu privire la cuantumul pedepselor aplicate, a pedepselor rezultante și a pedepselor complementare și accesorii și în consecință:

Au fost descontopite pedepsele rezultante aplicate inculpaților B.L. și I.V. prin sentința penală și a fost înlăturat sporul de pedeapsă aplicat inculpatului B.L.

S-au dedus pedepsele principale aplicate inculpaților B.L. și I.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare și s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B.L. prin sentința penală nr. 56/1999 a Tribunalului Vaslui și pedepsele repuse în individualitatea lor de prima instanță reținute prin sentința penală nr. 2243/2005 a Judecătoriei Botoșani cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus în continuare din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului detenția de la 24 mai 2006 la 18 iulie 2006.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. raportat la art. 36 C. pen. s-a contopit pedeapsa de 5 ani și 4 luni aplicată inculpatului I.V. prin sentința penală nr. 56/1999 a Tribunalului Vaslui cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 4 luni închisoare.

S-au constatat executate pedepsele rezultante aplicate inculpaților.

S-au înlăturat din sentința penală dispozițiile de aplicare a art. 71 C. pen. privind interzicerea pentru inculpați a drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu sunt contrare deciziei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, partea civilă M.D. și inculpații B.L. și I.V.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a criticat hotărârea instanței de apel sub trei aspecte, toate invocate în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., respectiv greșita reducere a cuantumului pedepselor principale aplicate inculpaților de instanța de fond, de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare, greșita înlăturare a sporului de 6 luni închisoare aplicat inculpatului B.L. și greșita înlăturare a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Partea civilă M.D. a criticat decizia apreciind ca nelegală și netemeinică soluția instanței de apel de admitere a apelurilor inculpaților.

Inculpații B.L. și I.V. au solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că nu au comis fapta și, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.

Înalta Curte, analizând hotărârile pronunțate prin prisma criticilor formulate, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. apreciază ca fiind întemeiate recursurile declarate de parchet și partea civilă și ca neîntemeiate recursurile declarate de inculpați, pentru următoarele considerente:

Prima critică invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. se referă la netemeinicia soluției instanței de apel de reducere a pedepselor principale aplicate inculpaților.

Instanța de fond a condamnat inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b), d) și f) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare, iar în apel pedeapsa a fost redusă la cuantumul de 5 ani închisoare.

Reducerea dispusă de instanța de apel nu se justifică, Înalta Curte reținând că inculpații au avut pe tot parcursul procesului o atitudine nesinceră, negând săvârșirea faptei, deși probatoriul administrat a dovedit, fără dubiu, participarea acestora la comiterea infracțiunii de tâlhărie din seara zilei de 23 martie 1999 împotriva părții vătămate M.D.

De asemenea, reducerea pedepsei la 5 ani închisoare, reprezentând minimul special, apare insuficientă pentru reeducarea inculpaților și raportat la prejudiciul cauzat prin săvârșirea faptei. Inculpații au sustras din locuința părții vătămate M.D.: 65.000.000 lei, 10.000 mărci germane, o borsetă care conținea 7.000 mărci germane, aproximativ 4.000 DOLAR SUA, o brățară din aur de cca. 25 grame, un lanț din aur de cca. 30 grame, un telefon mobil marca N.8110 și o geacă din piele, valoarea actualizată a prejudiciului fiind de aproximativ 750.000.000 lei vechi, rămas în întregime nerecuperat.

Reducerea pedepsei nu se justifică nici datorită faptului că inculpații au antecedente penale, inculpatul B.L. fiind condamnat anterior prin 11 sentințe penale pentru fapte concurente celei din prezenta cauză, iar inculpatul I.V. fiind, de asemenea, condamnat anterior la 5 ani și 4 luni închisoare pentru fapte concurente și similare celei din prezenta cauză.

Motivarea instanței de apel în sensul că o pedeapsă mare nu se mai justifică datorită perioadei de timp ce a trecut de la data săvârșirii faptei până în prezent nu poate fi primită, întrucât prelungirea duratei procesului datorită atitudinii procesuale a inculpaților sau chiar a unor vicii de formă sau fond nu poate constitui un temei de nesancționare corespunzătoare a unor fapte antisociale de o asemenea gravitate.

Și cea de-a doua critică formulată de parchet în baza aceluiași caz de casare (art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.), vizând greșita înlăturare a sporului de 6 luni închisoare aplicat inculpatului B.L., este întemeiată.

Deși aplicarea sporului de pedeapsă are caracter facultativ, în situația inculpatului se impune aplicarea acestuia având în vedere numărul pedepselor care se contopesc pentru infracțiuni concurente, inculpatul fiind condamnat anterior prin nu mai puțin de 11 sentințe penale.

De asemenea, și cea de-a treia critică din recursul parchetului este justificată, referitor la înlăturarea de către instanța de apel a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Aplicarea pedepsei complementare, chiar dacă nu e obligatorie în speță, este justificată de natura și gravitatea infracțiunii, de modul concret de săvârșire a acesteia, de antecedentele penale ale inculpaților, aspecte ce impun întregirea și eficientizarea sancționării penale a acestora inclusiv prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În ceea ce privește recursul părții civile M.D., deși aceasta nu s-a prezentat pentru susținerea sa orală, iar cererea scrisă este sintetic redactată, din formularea criticilor rezultă că partea civilă este nemulțumită de nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de apel, care a modificat sentința primei instanțe în sensul în care a fost criticată și de parchet.

Din aceste considerente, Înalta Curte apreciază că și recursul părții civile este întemeiat, pentru argumentele ce au fost deja prezentate în analiza recursului declarat de parchet și care conduc la soluția casării deciziei și menținerii sentinței primei instanțe.

Recursurile declarate de inculpați sunt, însă, neîntemeiate.

Într-un motiv principal, ambii inculpați solicită achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., motivând că nu sunt autorii infracțiunii, critică ce poate fi examinată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., dar care nu este fondată.

Inculpații nu au recunoscut pe tot parcursul procesului participarea la comiterea faptei, apărare contrazisă, însă, de materialul probator administrat.

Din probe rezultă că în seara zilei de 23 martie 1999, orele 20,00 inculpații B.L. și I.V., împreună cu o persoană rămasă neidentificată au intrat în scara blocului în care locuiește partea vătămată M.D. din mun. Rădăuți, au sunat la ușa acestuia, ușă pe care a deschis-o partea vătămată, pe care inculpatul I.V. a întrebat-o despre prezența fratelui său în locuință și imediat după primirea răspunsului negativ i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, după care, profitând de retragerea părții vătămate în interior, împreună cu coinculpatul B.L. și persoana rămasă neidentificată au pătruns în apartament, continuând să-1 lovească pe M.D. cu pumnii și picioarele până acesta a căzut.

Auzind zgomote în holul apartamentului, martora O.P.(fosta M.) - mama părții vătămate, a ieșit din bucătărie pentru a vedea ce se întâmplă, împrejurare în care coautorul rămas neidentificat a împins-o din nou în bucătărie, unde a trântit-o pe canapea și, amenințând-o cu moartea, a imobilizat-o, legând-o de mâini și de picioare cu un cablu telefonic, acoperind-i gura și fața cu o pernă.

În același timp, inculpatul B.L. a scos din geaca cu care era îmbrăcat, un pistol cu amortizor pe care l-a pus la tâmpla părții vătămate M.D., amenințând-o cu moartea în cazul în care va încerca să fugă.

După imobilizarea martorilor și a părții vătămate, în sufrageria apartamentului a intrat cel de-al treilea coautor rămas neidentificat, care, împreună cu inculpatul I.V. a început să caute bani și bunuri, sustrăgând din cele două sertare ale bibliotecii și de pe canapea suma de 65.000.000 lei, 10.00 mărci germane, o borsetă care conținea 7000 de mărci germane, aproximativ 4000 DOLAR SUA, o brățară din aur de cca. 25 grame, un lanț din aur de cca. 30 grame, un telefon mobil marca N. 8110 iar la ieșire o geacă din piele.

Întrucât mama părții vătămate - martora O.P.(fostă M.) începuse să țipe, inculpatul I.V. i s-a adresat inculpatului B.L. care se afla pe hol, cu expresia „șamam" iar acesta s-a deplasat în bucătărie unde a amenințat-o din nou pe martoră, determinând-o să tacă.

Cei trei inculpați au părăsit apartamentul părții vătămate M.D. după ce, în prealabil inculpatul I.V. i-a aplicat o lovitură în cap cu o vază de cristal, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, martorii A.I., B.G. și U.M. au declarat în faza de urmărire penală f. 155 - 158 ; 159 - 163 ; 164- 165, 166- 167 și 261 - 263 și 265 că inculpații B.L. și I.V., împreună cu numitul H.F. și martorul A.V. s-au deplasat cu autoturismul marca Mercedes aparținând martorului U.M., în mun. Rădăuți, înainte de săvârșirea infracțiunii, cu scopul de a verifica imobilul în care locuiește partea vătămată M.D. și programul acesteia.

Pe de altă parte, martorul C.F. a arătat pe întreg parcursul procesului penal (f. 99- 100 dosar inițial urmărire penală, f. 52-53 dosar completat de urmărire penală ; f. 350, 432 dosar fond) că în noaptea de 23/24 martie 1999 i-a transportat pe cei doi inculpați, pe care i-a recunoscut după planșele foto prezentate de organele de urmărire penală, cu autoturismul său proprietate personală cu care presta activități de taximetrie, de la gara Suceava până în municipiul R., la blocul unde domiciliază partea vătămată M.D.

Nici critica subsidiară formulată de inculpați, vizând reducerea pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.) nu este întemeiată, în analiza primului motiv de recurs formulat de parchet Înalta Curte arătând motivele pentru care, dimpotrivă, se justifică menținerea pedepsei de 10 ani aplicată de prima instanță și greșit redusă în apel.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de parchet și de partea civilă și va casa decizia, menținând sentința primei instanțe.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Conform art. 385

16

, art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. se va deduce prevenția la zi pentru inculpați.

Se va dispune obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul M.J.L.C., în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și de partea civilă M.D. împotriva Deciziei penale nr. 19 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală, privind pe intimații inculpați B.L. și I.V.

Casează decizia penală sus-menționată și menține sentința penală nr. 183 din 24 mai 2006 a Tribunalului Suceava.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.L. și I.V. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.L. perioadele executate de la 15 aprilie 1998 la 13 octombrie 1998, de la 23 aprilie 1999 la 21 august 2002 și de la 1 martie 2003 până la punerea în libertate a acestui inculpat.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.V. perioadele executate de la 14 aprilie 1998 la 13 octombrie 1998 și de la 23 aprilie 1999 până la 19 martie 2003.

Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 600 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2009.