ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin rezoluția nr. 192/P/2011 din 17 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de C.J.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 281 C. pen. S-a reținut că prin rezoluția nr. 30/CDJ din 11 februarie 2011, Comisia de Disciplină pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a sesizat această structură de anchetă cu privire la săvârșirea de către C.J.V. a unor fapte prevăzute de legea penală, în condițiile participării acestuia la ședințele de judecată din datele de 1 și 2 octombrie 2010 la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a decretului de numire în funcția de judecător.

Astfel, s-a reținut că, prin Hotărârea nr.686 din 9 septembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a hotărât promovarea acestuia în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, începând cu data eliberării din funcția de procuror și a numirii în funcția de judecător la instanța supremă, prin decret al Președintelui României. Ulterior, prin Hotărârea nr. 743 din 16 septembrie 2010 s-a dispus înaintarea către președinte a propunerii de eliberare a petentului din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, începând cu data de 1 octombrie 2010, ca urmare a promovării în funcția de judecător la instanța supremă, și, respectiv, a propunerii de numire în această funcție.

Decretul Președintelui României a fost emis și semnat la data de 30 septembrie 2010, însă publicarea în M.Of. nr. 672 Partea I, s-a făcut în data de 4 octombrie 2010. Prin urmare, până la publicare, magistratul a participat în completele de judecată, învestite cu soluționarea dosarelor nr. 1219/44/2010 având ca obiect prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale, art. 156 și urm. C. pen., nr. 7948/1/2010 având ca obiect înlocuirea măsurii preventive, art. 139 C. pen. și nr. 2377/1/2009 având ca obiect infracțiuni de corupție, Legea nr. 78/2000, de asemenea, acesta a formulat și declarație de abținere în dosarul nr. 745.1/1/2007. S-a concluzionat că acesta a participat ca judecător în completele alcătuite la termenele de judecată din zilele de 1 și 2 octombrie 2010, mai înainte de a-i înceta calitatea de procuror.

În efectuarea actelor premergătoare urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 281 C. pen., în cauză au fost administrate înscrisuri provenind de la Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și Colegiul de Conducere, secția de resort a parchetului instanței supreme și au fost audiate persoane. S-a constatat din evaluarea înscrisurilor administrate, inclusiv a celor depuse în anchetă de petent, coroborate cu declarațiile persoanelor ascultate că, anterior, la data de 17 septembrie 2010, ora 10, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a aprobat programarea numitului C.J.V.

în ședințele de judecată pentru perioada 1-31 octombrie 2010 în cauzele cu recursuri, fonduri, de serviciu la domiciliu pentru cauze urgente și de permanență, în Completul de 9 judecători și în Secțiile Unite, potrivit prevederilor incidente din Regulamentul instanței supreme, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005. Din verificări a rezultat că acesta a fost salarizat de angajator începând cu data de 1 octombrie 2010. Aspectele evocate, respectiv programarea participării în ședințele de judecată și desemnarea în completele de judecată, avizate de conducerea Înaltei Curți, actul administrativ al salarizării, faptul juridic al plății indemnizației și hotărârea dispozitivă cuprinsă în încheierea 745.1/1/2010/1 octombrie 2010 nu pot fi privite decât într-o evidentă relație de condiționare cu actul administrativ unilateral de numire în funcția de judecător.

Astfel, s-a concluzionat că, odată însușită propunerea înaintată de entitatea competentă în temeiul legii, președintele emite, semnează și publică în mod obligatoriu actul de numire, neexistând o altă posibilitate legală. Tot astfel, s-a constatat că nu este observată cerința cuprinsă în textul de incriminare privind exercitarea fără drept de către C.J.V. a funcției de judecător, de vreme ce domeniul de reglementare nu cuprinde referiri la comiterea infracțiunii în cazul îndeplinirii prerogativelor legale anterior publicării decretului de numire. Împotriva rezoluției nr. 192/P/2011 din 17 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a formulat plângere petentul C.J.V.

la procurorul ierarhic superior și prin rezoluția nr. 5103/1523/II/2/2011 din 23 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată, constatându-se că rezoluția este legală și temeinică și în mod corect s-a reținut că activitățile desfășurate de numitul C.J.V. nu se circumscriu elementului material al infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. Împotriva rezoluției nr. 192/P/2011 din 17 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen legal, petentul C.J.V. a formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278 ind.

1 C. proc. pen. și a solicitat admiterea plângerii, desființarea parțială a rezoluției atacate și schimbarea temeiului juridic al rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. a) C. proc. pen. În motivarea plângerii, petentul a susținut că a fost reținut un temei juridic greșit al soluției de neîncepere a urmăririi penale, iar textul de incriminare privind exercitarea fără drept a funcției de judecător nu cuprinde referiri le comiterea infracțiunii în cazul îndeplinirii prerogativelor legale anterior publicării decretului de numire. Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 278 1 C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea nu este fondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Din actele premergătoare administrate în cauză rezultă că activitățile desfășurate de petent nu poartă valențe ilicite penale, în sensul că acestea nu pot fi.

circumscrise elementului material al infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art. 281 C. pen. Petentul a fost promovat judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție prin efectul Hotărârilor nr. 686 din 9 septembrie 2010 și nr. 743 din 16 septembrie 2010 emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. Din dispozitivul hotărârii nr. 743 din 16 septembrie 2010 se poate observa că petentul a fost numit în funcția de judecător începând cu data de 1 octombrie 2010. Decretul Președintelui României a fost emis și semnat la data de 30 septembrie 2010 și a fost publicat în M.Of. nr. 672, la data de 4 octombrie 2010. Petentul C.J.V.

a participat în calitate de judecător în completele alcătuite la termenele de judecată din 1 octombrie 2010, respectiv 2 octombrie 2010, fiind salarizat de noul angajator începând cu data de 1 octombrie 2010. Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 281 C. pen. și în mod corect s-a apreciat că potrivit art. 65 alin. (2) Legea nr. 304/2004 eliberarea din funcție a procurorilor se dispune prin decret al Președintelui României la propunerea CSM, legea neprevăzând însă îndeplinirea formalității publicării actului administrativ, și totodată că formalitatea eliberării din funcție, urmată de publicarea decretului operează numai pentru procurorul promovat în funcția de judecător la instanța supremă și nu pentru judecătorul promovat la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte reține că activitățile desfășurate de petent nu se circumscriu elementului material prevăzut de art. 281 C. pen. în ambele modalități prevăzute de legiuitor, respectiv exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activități pentru care legea cere autorizație, ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive a infracțiunii, respectiv lipsește intenția. Astfel, în cauză nu se poate reține că fapta nu există, pentru a se schimba temeiului juridic prin dispunerea neînceperii urmăririi penale, în sensul reținerii dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., atâta vreme cât petentul a participat în completele de judecată alcătuite la termenele de judecată din 1 octombrie 2010 și respectiv 2 octombrie 2010. Pentru a se reține incidența dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc.

pen., ar trebui să se constate că nimic din realitatea obiectivă nu s-a modificat, ori așa cum s-a arătat mai sus, s-a produs o modificare, însă, se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sesizate. Se mai constată, totodată, că cerința esențială prevăzută de dispozițiile art. 281 C. pen. privind exercitarea fără drept de către petent a funcție de judecător nu este îndeplinită, întrucât o profesie este exercită fără drept, atunci când persoana care o exercită nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru exercitarea acelei profesii. Astfel, decretul Președintelui României a fost emis și semnat la data de 30 septembrie 2010 și a fost publicat în M.Of. nr. 672, la data de 4 octombrie 2010. Publicarea decretului la patru zile de la numirea magistratului ține de formalismul, solemnitatea prerogativelor pe care legea le acordă șefului statului, fără a putea anula exercitarea îndatoririlor de serviciu.

Astfel, se constată că activitățile desfășurate de petent nu poartă valențe ilicite penale, în sensul că nu pot fi circumscrise elementului material al infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 281 C. pen. În consecință, Înalta Curte constată că în considerentele rezoluției dispuse în cauză au fost analizate, în mod detaliat, toate aspectele invocate de petent, dispunându-se în mod corect neînceperea urmăririi penale față de petentul C.J.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 281 C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., rezoluția dată fiind temeinică și legală. În baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza ultimă C. proc.

pen., va respinge ca nefondată, formulată de petentul C.J.V. împotriva rezoluției 192/P/2011 din 17 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei sentințe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.J.V. împotriva rezoluției nr. 192/P/2011 din 17 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2011.