ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

rezoluția nr. 192/P/2011 din 17 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică,

s-a dispus în temeiul dispozițiilor

art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea

urmăririi penale față de C.J.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 281 C.

pen.

S-a reținut că prin rezoluția nr. 30/CDJ

din 11 februarie 2011, Comisia de Disciplină pentru Judecători din cadrul

Consiliului Superior al Magistraturii a sesizat această structură de anchetă cu

privire la săvârșirea de către C.J.V. a unor fapte prevăzute de legea penală,

în condițiile participării acestuia la ședințele de judecată din datele de 1 și

2 octombrie 2010 la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, înainte

de publicarea în Monitorul Oficial a decretului de numire în funcția de

judecător.

Astfel, s-a reținut că, prin Hotărârea

nr.686 din 9 septembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,

s-a hotărât promovarea acestuia în funcția de judecător la Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, începând cu data eliberării din funcția de

procuror și a numirii în funcția de judecător la instanța supremă, prin decret

al Președintelui României.

Ulterior, prin Hotărârea nr. 743 din

16 septembrie 2010 s-a dispus înaintarea către președinte a propunerii de

eliberare a petentului din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, începând cu data de 1 octombrie 2010, ca urmare a

promovării în funcția de judecător la instanța supremă, și, respectiv, a

propunerii de numire în această funcție.

Decretul Președintelui României a fost

emis și semnat la data de 30 septembrie 2010, însă publicarea în M.Of. nr. 672

Partea

I,

s-a făcut în data de 4 octombrie 2010.

Prin urmare, până la publicare,

magistratul a participat în completele de judecată, învestite cu soluționarea

dosarelor nr. 1219/44/2010 având ca obiect prelungirea duratei arestării

preventive dispuse în cursul urmăririi penale, art. 156 și urm. C. pen., nr. 7948/1/2010

având ca obiect înlocuirea măsurii preventive, art. 139 C. pen. și nr. 2377/1/2009

având ca obiect infracțiuni de corupție, Legea nr. 78/2000, de asemenea, acesta

a formulat și declarație de abținere în dosarul nr. 745.1/1/2007.

S-a concluzionat că acesta a participat

ca judecător în completele alcătuite la termenele de judecată din zilele de 1

și 2 octombrie 2010, mai înainte de a-i înceta calitatea de procuror.

În efectuarea actelor premergătoare

urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de exercitare fără drept a

unei profesii, prevăzută de art. 281 C. pen., în cauză au fost administrate înscrisuri

provenind de la Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, și Colegiul de Conducere, secția

de resort a parchetului instanței supreme și au fost audiate persoane.

S-a constatat din evaluarea

înscrisurilor administrate, inclusiv a celor depuse în anchetă de petent,

coroborate cu declarațiile persoanelor ascultate că, anterior, la data de 17

septembrie 2010, ora 10, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și

Justiție a aprobat programarea numitului C.J.V. în ședințele de judecată pentru

perioada 1-31 octombrie 2010 în cauzele cu recursuri, fonduri, de serviciu la

domiciliu pentru cauze urgente și de permanență, în Completul de 9 judecători

și în Secțiile Unite, potrivit prevederilor incidente din Regulamentul

instanței supreme, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005. Din verificări a

rezultat că acesta a fost salarizat de angajator începând cu data de 1

octombrie 2010.

Aspectele evocate, respectiv

programarea participării în ședințele de judecată și desemnarea în completele

de judecată, avizate de conducerea Înaltei Curți, actul administrativ al

salarizării, faptul juridic al plății indemnizației și hotărârea dispozitivă

cuprinsă în încheierea 745.1/1/2010/1 octombrie 2010 nu pot fi privite decât

într-o evidentă relație de condiționare cu actul administrativ unilateral de

numire în funcția de judecător.

Astfel, s-a concluzionat că, odată însușită

propunerea înaintată de entitatea competentă în temeiul legii, președintele

emite, semnează și publică în mod obligatoriu actul de numire, neexistând o

altă posibilitate legală.

Tot astfel, s-a constatat că nu este

observată cerința cuprinsă în textul de incriminare privind exercitarea fără

drept de către C.J.V. a funcției de judecător, de vreme ce domeniul de

reglementare nu cuprinde referiri la comiterea infracțiunii în cazul

îndeplinirii prerogativelor legale anterior publicării decretului de numire.

Împotriva rezoluției nr. 192/P/2011

din 17 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția

de Urmărire Penală și Criminalistică, a formulat plângere petentul C.J.V. la

procurorul ierarhic superior și prin rezoluția nr. 5103/1523/II/2/2011 din 23

iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a

dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată, constatându-se că rezoluția este

legală și temeinică și în mod corect s-a reținut că activitățile desfășurate de

numitul C.J.V. nu se circumscriu elementului material al infracțiunii de

exercitare fără drept a unei profesii, în cauză fiind incidente dispozițiile

art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva rezoluției nr. 192/P/2011

din 17 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

în termen legal, petentul C.J.V.

a

formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278 ind. 1 C. proc. pen.

și a solicitat admiterea plângerii, desființarea parțială a rezoluției atacate

și schimbarea temeiului juridic al rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În motivarea plângerii, petentul a

susținut că a fost reținut un temei juridic greșit al soluției de neîncepere a

urmăririi penale, iar textul de incriminare privind exercitarea fără drept a

funcției de judecător nu cuprinde referiri le comiterea infracțiunii în cazul

îndeplinirii prerogativelor legale anterior publicării decretului de numire.

Examinând cauza sub toate aspectele

conform art. 278

1

C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea

nu este fondată,

pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Din actele premergătoare administrate

în cauză rezultă că activitățile desfășurate de petent nu poartă valențe

ilicite penale, în sensul că acestea nu pot fi. circumscrise elementului

material al infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de

art. 281 C. pen.

Petentul a fost promovat judecător la Înalta

Curte de Casație și Justiție prin efectul Hotărârilor nr. 686 din 9 septembrie

2010 și nr. 743 din 16 septembrie 2010 emise de Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii. Din dispozitivul hotărârii nr. 743 din 16 septembrie 2010 se

poate observa că petentul a fost numit în funcția de judecător începând cu data

de 1 octombrie 2010.

Decretul Președintelui României a fost

emis și semnat la data de 30 septembrie 2010 și a fost publicat în M.Of. nr. 672,

la data de 4 octombrie 2010.

Petentul C.J.V. a participat în

calitate de judecător în completele alcătuite la termenele de judecată din 1

octombrie 2010, respectiv 2 octombrie 2010, fiind salarizat de noul angajator

începând cu data de 1 octombrie 2010.

Înalta Curte constată că în mod corect

s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen., întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 281 C. pen. și în mod corect s-a apreciat că potrivit art. 65

alin. (2) Legea nr. 304/2004 eliberarea din funcție a procurorilor se dispune

prin decret al Președintelui României la propunerea CSM, legea neprevăzând însă

îndeplinirea formalității publicării actului administrativ, și totodată că

formalitatea eliberării din funcție, urmată de publicarea decretului operează

numai pentru procurorul promovat în funcția de judecător la instanța supremă și

nu pentru judecătorul promovat la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte reține că activitățile

desfășurate de petent nu se circumscriu elementului material prevăzut de art. 281

C. pen. în ambele modalități prevăzute de legiuitor, respectiv exercitarea fără

drept a unei profesii sau a oricărei alte activități pentru care legea cere

autorizație, ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale,

întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive a infracțiunii, respectiv

lipsește intenția.

Astfel, în cauză nu se poate reține că

fapta nu există, pentru a se schimba temeiului juridic prin dispunerea

neînceperii urmăririi penale, în sensul reținerii dispozițiilor art. 10 lit. a)

C. proc. pen., atâta vreme cât petentul a participat în completele de judecată

alcătuite la termenele de judecată din 1 octombrie 2010 și respectiv 2

octombrie 2010. Pentru a se reține incidența dispozițiilor art. 10 lit. a) C.

proc. pen., ar trebui să se constate că nimic din realitatea obiectivă nu s-a

modificat, ori așa cum s-a arătat mai sus, s-a produs o modificare, însă, se

constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

sesizate.

Se mai constată, totodată, că cerința

esențială prevăzută de dispozițiile art. 281 C. pen. privind exercitarea fără

drept de către petent a funcție de judecător nu este îndeplinită, întrucât o

profesie este exercită fără drept, atunci când persoana care o exercită nu

îndeplinește condițiile cerute de lege pentru exercitarea acelei profesii.

Astfel, decretul Președintelui

României a fost emis și semnat la data de 30 septembrie 2010 și a fost publicat

în M.Of. nr. 672, la data de 4 octombrie 2010. Publicarea decretului la patru

zile de la numirea magistratului ține de formalismul, solemnitatea

prerogativelor pe care legea le acordă șefului statului, fără a putea anula

exercitarea îndatoririlor de serviciu.

Astfel, se constată că activitățile desfășurate

de petent nu poartă valențe ilicite penale, în sensul că nu pot fi circumscrise

elementului material al infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii,

întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 281 C. pen.

În consecință, Înalta Curte constată

că în considerentele rezoluției dispuse în cauză au fost analizate, în mod

detaliat, toate aspectele invocate de petent, dispunându-se în mod corect

neînceperea urmăririi penale față de petentul C.J.V. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 281 C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen., rezoluția dată fiind temeinică și legală.

În baza art. 278

1

alin. (8)

lit. a) teza ultimă C. proc. pen., va respinge ca nefondată, formulată de

petentul C.J.V. împotriva rezoluției 192/P/2011 din 17 mai 2011 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform

dispozitivului prezentei sentințe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul C.J.V. împotriva rezoluției nr. 192/P/2011 din 17 mai

2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petentul la plata sumei de 100

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

decembrie 2011.