ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei,

constată următoarele:

Prin rezoluția din 18 octombrie 2010

dată în dosarul nr. 745/P/ 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, - s-a dispus,

în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de judecătorii I.I., F.B., G.P. și T.V., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.

Pentru a adopta această soluție

procurorul a avut în vedere următoarele:

La data de 26 martie 2010, petiționarul

s-a adresat Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați,

solicitând cercetarea judecătorului P.G. de la Curtea de Apel Galați care, în

opinia sa ar fi influența soluția dispusă în dosarul nr. 1130/91/2009, acest

lucru fiind posibil prin intervenția numitului P.C.E. pe lângă fiul

judecătorului, avocatul P.D.B., pentru ca să intervină la tatăl său în sensul

obținerii unei soluții favorabile în dosarul în cauză.

De asemenea, petiționarul a solicitat

și cercetarea judecătorilor I.I. și B.F. pentru soluția dispusă în dosarul nr.

934/2004 precum și față de judecătorii G.P. și T.V. de la Curtea de Apel

Constanța, pentru soluția dispusă în dosarul nr. 331/367/2006, sub aspectul

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de

art. 246 C. pen., dar și față de expertul M.M. care ar fi efectuat expertiza

pentru un imobil situat în localitatea Golești, județul Vrancea, față de

cumpărătorul imobilului, D.C. și față de notarul public G.D. care ar fi

întocmit un contract de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase. Plângerea se

referă și la avocații C.A. și P.M. din cadrul Baroului Vrancea, față de care

petentul a solicitat efectuarea de cercetări pentru săvârșirea unor infracțiuni

de corupție care ar fi constat în intervenții făcute pe lângă judecători, în

scopul obținerii unor soluții favorabile în dosarele civile pe care aceștia

le-ar fi avut de soluționat.

Prin ordonanța nr. 59/P/2010 din 7

iunie 2010, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, a

dispus, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale

față de P.G., P.C.E., P.M., C.A., D.C. sub aspectul infracțiunii prevăzută de

art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

republicată, P.D.B. pentru art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C.

pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, republicată, A.G.A. pentru

art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000, republicată și față de judecătorii G.P. și T.V. de la Curtea de

Apel Constanța pentru art. 13 din Legea nr. 78/2000, republicată.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus,

printre altele, și disjungerea și declinarea competenței de soluționare în

favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție față de

judecătorii I.I., B.F., G.P. și T.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen.

Din actele premergătoare rezultă că în

cursul anului 2002, petentul împreună cu mama sa V.S.M. au încheiat două

înscrisuri sub semnătură privată cu P.C.E., prin care se obligau să-i vândă un

imobil situat în localitatea Golești,   județul Vrancea, urmând ca până la data

de 31 martie 2003, să fie perfectat actul de vânzare-cumpărare.

Întrucât promitenții vânzători nu

și-au respectat obligațiile de vânzare, la 18 martie 2003, P.C.E. a formulat

cerere de chemare în judecată a celor doi, solicitând instanței să-i oblige să

perfecteze actele conform convențiilor civile.

Cererea sa a făcut obiectul dosarului

nr. 1710/C/2003 al Judecătoriei Focșani în care prin sentința civilă nr. 1063

din  18 martie 2004, s-a respins cererea reclamantului ca nefondată.

Apelul declarat de reclamant a fost

admis și prin decizia civilă nr. 736/A din 13V.S.M.2004 a Curții de Apel Galați

s-a dispus evacuarea promitenților vânzători din imobil.

În baza hotărârii judecătorești P.C.E.

l-a notificat pe petent și pe mama acestuia, ca pe data de 14 iulie 2004, să se

prezinte la biroul notarului public pentru a întocmi actul de

vânzare-cumpărare, el renunțând la a mai pretinde cheltuieli suplimentare,

respectiv despăgubiri pentru întârzierea conformării convențiilor civile

încheiate.

Întrucât petiționarul nu a dat curs

notificării, pe 24 septembrie 2004 s-a trecut la executarea silită conform

procesului verbal nr. 228/2004, imobilul fiind predat cumpărătorului cu o

întârziere de 542 zile.

Atât recursul declarat de petent

împotriva deciziei nr. 379/C din 02 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța

cât și cererea de revizuire inițiată de acesta, au fost respinse.

De asemenea, cererea reconvențională

formulată de petent având ca obiect constatarea nulității chitanțelor sub

semnătură privată, încheiate de părți privind vânzarea-cumpărarea imobilului

respectiv, a fost respinsă prin sentința civilă nr. 5627 din 04 decembrie 2009

a Judecătoriei Vrancea, judecător A.G.A., sentință rămasă definitivă.

Procurorul a motivat că nemulțumirea

petiționarului față de soluțiile pronunțate de judecătorii împotriva cărora

acesta a formulat plângere, nu constituie un argument al faptului că

magistrații care au pronunțat hotărârile respective și-ar fi îndeplinit cu

rea-credință și în mod  abuziv îndatoririle  de  serviciu,  criticile

referitoare  la  soluțiile pronunțate de judecători putând fi formulate numai

în căile de atac prevăzute de lege.

Împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale a formulat plângere, în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen.

petiționarul V.S., plângere respinsă de procurorul șef al Secției de Urmărire

Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin rezoluția nr. 10119/4427/II/2/2010 din 6 decembrie

2010.

În conformitate cu dispozițiile

art.278

1

C. proc. pen. petiționarul V.S., a formulat plângerea de

față împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

A susținut că soluția este nelegală și

netemeinică deoarece nu a fost citat pentru a da declarație și a formula cereri

de probatorii astfel că este lovită de nulitate conform art. 197 alin. (2)-(4) C.

proc. pen. și art. 64 C. proc. pen.

În vederea soluționării cauzei Înalta

Curte a dispus atașarea dosarelor nr. 745/P/2010 și 10119/4427/II/2/2010 ambele

ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică.

La termenul acordat pentru

soluționarea plângerii - 04 februarie 2011 deși legal citat, petiționarul nu

s-a prezentat pentru a o susține.

Înalta Curte verificând rezoluția

atacată, conform art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul nr. 745/P/2010 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reține că plângerea formulată de

petentul V.S. nu este fondată.

Atribuțiile de serviciu ale

magistraților judecători se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt

investiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord

cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural iar eventualele

erori nu echivalează cu exercitarea abuzivă a acestor atribuții, ele putând fi

îndreptate prin folosirea căilor legale de atac.

Opiniile exprimate de judecători cu

ocazia soluționării unor cauze nu pot constitui temei pentru tragerea la

răspundere penală a acestora atâta vreme cât nu există nici un indiciu - așa

cum se constată în cauză - în privința exercitării defectuoase a atribuțiilor de

serviciu de către intimați.

Partea nemulțumită de o hotărâre

judecătorească are posibilitatea, potrivit legii, exercitării împotriva

acesteia a căilor de atac.

Plângerea penală împotriva

magistraților care au pronunțat hotărârea, deși reprezintă exercitarea unui

drept prevăzut de lege, nu se poate substitui și nici nu poate constitui o nouă

cale de atac împotriva acelei hotărâri. Petentul a epuizat toate căile de atac

în cauzele civile pe care le-a avut și nemulțumit de soluții încearcă prin

procedura plângerii prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. să

obțină reformarea hotărârilor care îl nemulțumesc.

Critica făcută de petiționar în sensul

neascultării de către procuror și a lipsirii de posibilitatea și dreptul de a

propune probe este neîntemeiată.

Actele premergătoare, conform

prevederilor art. 274 C. proc. pen., se efectuează în vederea începerii

urmăririi penale.

Atâta vreme cât prin plângerea

petiționarului - care este nemulțumit de modul în care s-a soluționat un

litigiu civil cu privire la un imobil - nu se fac referiri concrete la

săvârșirea unor fapte penale de către magistrați, referirile sunt cu privire la

traficul de influență presupus în seama unor persoane influente din Galați

(politicieni sau foști magistrați) corect a reținut procurorul existența

cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art.

10 lit. a) C. proc. pen.

Așa fiind, justificat nu a procedat la

efectuarea altor verificări judiciare, între care nici la ascultarea persoanei

vătămate.

În consecință, nefiind fondate

criticile formulate de petiționar și cum nu se constată existența altor motive

susceptibile de a fi luate în vedere din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza finală C. proc. pen., va respinge, ca nefondată

plângerea formulată de petiționarul V.S. împotriva rezoluției nr. 745/P/20210

dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică, pe care o va menține.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul

V.S.

împotriva rezoluției nr. 745/P/2010 din

18 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul la plata sumei de

100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

februarie 2011.