ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin rezoluția din 18 octombrie 2010 dată în dosarul nr. 745/P/ 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, - s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de judecătorii I.I., F.B., G.P. și T.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există. Pentru a adopta această soluție procurorul a avut în vedere următoarele: La data de 26 martie 2010, petiționarul s-a adresat Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, solicitând cercetarea judecătorului P.G.

de la Curtea de Apel Galați care, în opinia sa ar fi influența soluția dispusă în dosarul nr. 1130/91/2009, acest lucru fiind posibil prin intervenția numitului P.C.E. pe lângă fiul judecătorului, avocatul P.D.B., pentru ca să intervină la tatăl său în sensul obținerii unei soluții favorabile în dosarul în cauză. De asemenea, petiționarul a solicitat și cercetarea judecătorilor I.I. și B.F. pentru soluția dispusă în dosarul nr. 934/2004 precum și față de judecătorii G.P. și T.V. de la Curtea de Apel Constanța, pentru soluția dispusă în dosarul nr. 331/367/2006, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., dar și față de expertul M.M.

care ar fi efectuat expertiza pentru un imobil situat în localitatea Golești, județul Vrancea, față de cumpărătorul imobilului, D.C. și față de notarul public G.D. care ar fi întocmit un contract de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase. Plângerea se referă și la avocații C.A. și P.M. din cadrul Baroului Vrancea, față de care petentul a solicitat efectuarea de cercetări pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție care ar fi constat în intervenții făcute pe lângă judecători, în scopul obținerii unor soluții favorabile în dosarele civile pe care aceștia le-ar fi avut de soluționat. Prin ordonanța nr. 59/P/2010 din 7 iunie 2010, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, a dispus, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen. neînceperea urmăririi penale față de P.G., P.C.E., P.M., C.A., D.C. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, republicată, P.D.B. pentru art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, republicată, A.G.A. pentru art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, republicată și față de judecătorii G.P. și T.V. de la Curtea de Apel Constanța pentru art. 13 din Legea nr. 78/2000, republicată. Prin aceeași ordonanță s-a dispus, printre altele, și disjungerea și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție față de judecătorii I.I., B.F., G.P.

și T.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Din actele premergătoare rezultă că în cursul anului 2002, petentul împreună cu mama sa V.S.M. au încheiat două înscrisuri sub semnătură privată cu P.C.E., prin care se obligau să-i vândă un imobil situat în localitatea Golești, județul Vrancea, urmând ca până la data de 31 martie 2003, să fie perfectat actul de vânzare-cumpărare. Întrucât promitenții vânzători nu și-au respectat obligațiile de vânzare, la 18 martie 2003, P.C.E. a formulat cerere de chemare în judecată a celor doi, solicitând instanței să-i oblige să perfecteze actele conform convențiilor civile. Cererea sa a făcut obiectul dosarului nr. 1710/C/2003 al Judecătoriei Focșani în care prin sentința civilă nr. 1063 din 18 martie 2004, s-a respins cererea reclamantului ca nefondată.

Apelul declarat de reclamant a fost admis și prin decizia civilă nr. 736/A din 13V.S.M.2004 a Curții de Apel Galați s-a dispus evacuarea promitenților vânzători din imobil. În baza hotărârii judecătorești P.C.E. l-a notificat pe petent și pe mama acestuia, ca pe data de 14 iulie 2004, să se prezinte la biroul notarului public pentru a întocmi actul de vânzare-cumpărare, el renunțând la a mai pretinde cheltuieli suplimentare, respectiv despăgubiri pentru întârzierea conformării convențiilor civile încheiate. Întrucât petiționarul nu a dat curs notificării, pe 24 septembrie 2004 s-a trecut la executarea silită conform procesului verbal nr. 228/2004, imobilul fiind predat cumpărătorului cu o întârziere de 542 zile.

Atât recursul declarat de petent împotriva deciziei nr. 379/C din 02 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța cât și cererea de revizuire inițiată de acesta, au fost respinse. De asemenea, cererea reconvențională formulată de petent având ca obiect constatarea nulității chitanțelor sub semnătură privată, încheiate de părți privind vânzarea-cumpărarea imobilului respectiv, a fost respinsă prin sentința civilă nr. 5627 din 04 decembrie 2009 a Judecătoriei Vrancea, judecător A.G.A., sentință rămasă definitivă. Procurorul a motivat că nemulțumirea petiționarului față de soluțiile pronunțate de judecătorii împotriva cărora acesta a formulat plângere, nu constituie un argument al faptului că magistrații care au pronunțat hotărârile respective și-ar fi îndeplinit cu rea-credință și în mod abuziv îndatoririle de serviciu, criticile referitoare la soluțiile pronunțate de judecători putând fi formulate numai în căile de atac prevăzute de lege.

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere, în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen. petiționarul V.S., plângere respinsă de procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția nr. 10119/4427/II/2/2010 din 6 decembrie 2010. În conformitate cu dispozițiile art.278 1 C. proc. pen. petiționarul V.S., a formulat plângerea de față împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. A susținut că soluția este nelegală și netemeinică deoarece nu a fost citat pentru a da declarație și a formula cereri de probatorii astfel că este lovită de nulitate conform art. 197 alin. (2)-(4) C. proc.

pen. și art. 64 C. proc. pen. În vederea soluționării cauzei Înalta Curte a dispus atașarea dosarelor nr. 745/P/2010 și 10119/4427/II/2/2010 ambele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. La termenul acordat pentru soluționarea plângerii - 04 februarie 2011 deși legal citat, petiționarul nu s-a prezentat pentru a o susține. Înalta Curte verificând rezoluția atacată, conform art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul nr. 745/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reține că plângerea formulată de petentul V.S. nu este fondată.

Atribuțiile de serviciu ale magistraților judecători se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt investiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural iar eventualele erori nu echivalează cu exercitarea abuzivă a acestor atribuții, ele putând fi îndreptate prin folosirea căilor legale de atac. Opiniile exprimate de judecători cu ocazia soluționării unor cauze nu pot constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a acestora atâta vreme cât nu există nici un indiciu - așa cum se constată în cauză - în privința exercitării defectuoase a atribuțiilor de serviciu de către intimați. Partea nemulțumită de o hotărâre judecătorească are posibilitatea, potrivit legii, exercitării împotriva acesteia a căilor de atac.

Plângerea penală împotriva magistraților care au pronunțat hotărârea, deși reprezintă exercitarea unui drept prevăzut de lege, nu se poate substitui și nici nu poate constitui o nouă cale de atac împotriva acelei hotărâri. Petentul a epuizat toate căile de atac în cauzele civile pe care le-a avut și nemulțumit de soluții încearcă prin procedura plângerii prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. să obțină reformarea hotărârilor care îl nemulțumesc. Critica făcută de petiționar în sensul neascultării de către procuror și a lipsirii de posibilitatea și dreptul de a propune probe este neîntemeiată. Actele premergătoare, conform prevederilor art. 274 C. proc. pen., se efectuează în vederea începerii urmăririi penale.

Atâta vreme cât prin plângerea petiționarului - care este nemulțumit de modul în care s-a soluționat un litigiu civil cu privire la un imobil - nu se fac referiri concrete la săvârșirea unor fapte penale de către magistrați, referirile sunt cu privire la traficul de influență presupus în seama unor persoane influente din Galați (politicieni sau foști magistrați) corect a reținut procurorul existența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. Așa fiind, justificat nu a procedat la efectuarea altor verificări judiciare, între care nici la ascultarea persoanei vătămate. În consecință, nefiind fondate criticile formulate de petiționar și cum nu se constată existența altor motive susceptibile de a fi luate în vedere din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza finală C. proc.

pen., va respinge, ca nefondată plângerea formulată de petiționarul V.S. împotriva rezoluției nr. 745/P/20210 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pe care o va menține. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul V.S. împotriva rezoluției nr. 745/P/2010 din 18 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2011.