ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7225/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7225/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a comercială, la
data de 30 noiembrie 2011, reclamantul Oficiul Participațiilor Statului și
Privatizării în Industrie a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului solicitând instanței ca prin hotărârea pe care
o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7.990.000 RON,
reprezentând diferența rămasă de virat din suma prevăzută de O.U.G. nr. 13/2009
aprobat prin Legea nr. 234/2009.
În motivarea cererii s-a
arătat că prin O.U.G. nr. 101/2006, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
a preluat drepturile, obligațiile și atribuțiile Oficiului Participațiilor Statului
și Privatizării în Industrie, stabilite prin actele normative în vigoare, prin acorduri
internaționale sau alte acte încheiate de către acesta, iar această ordonanță a
fost respinsă prin Legea nr. 308/2008 și pe cale de consecință Oficiul Participațiilor
Statului și Privatizării în Industrie, s-a reînființat cu toate drepturile, obligațiile
și atribuțiile stabilite prin actele normative de înființare ale acestuia.
S-a mai arătat că prin
H.G. nr. 1634/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei, Comerțului
și Mediului de Afaceri se prevede că Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării
în Industrie este instituție aflată în subordinea Ministerului Economiei, Comerțului
și Mediului de Afaceri, acesta având același statut ca înainte de intrarea în vigoare
a O.U.G. nr. 101/2006.
De asemenea, s-a mai arătat
că prin O.U.G. nr. 13/2009 privind restituirea de către Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului sau orice succesor legal al acesteia către Oficiul Participațiilor
Statului și Privatizării în Industrie a sumelor existente in conturile acestuia
la data de 31 decembrie 2006, predate conform prevederilor O.U.G. nr. 101/2006,
ca urmare a respingerii acesteia prin Legea nr. 308/2008, s-a prevăzut obligația
Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului de a restitui Oficiului Participațiilor
Statului și Privatizării în Industrie suma de 8.197.000 RON constituită ca disponibil
în conformitate cu prevederile Legii nr. 399/2002 și suma de 393.000 RON constituită
potrivit prevederilor O.U.G. nr. 169/2001, aprobată cu modificări și completări
prin Legea nr. 380/2002.
Invocându-se prevederile
art. II din Legea nr. 234/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 13/2009 s-a arătat că
până la data de 01 septembrie 2009 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
trebuia să restituie integral Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în
Industrie aceste sume, iar din suma totală de 8.590.000 RON, Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului a restituit Oficiul Participațiilor Statului și
Privatizării în Industrie până la data introducerii acțiunii, doar suma de 600.000
RON.
S-a mai arătat că suma
de 7.990.000 RON este prevăzută atât în bugetul de venituri și cheltuieli al Autorității
pentru Valorificarea Activelor Statului, cât și în bugetul de venituri și cheltuieli
al Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie
La termenul din 13
ianuarie 2011 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea
acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a formulat cerere
de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a
Guvernului României prin Secretariatul General al Guvernului, arătând că a virat
toate sumele existente în conturile de RON și valută către bugetul statului.
La data de 08
februarie 2011 chematele în garanție Guvernul României prin Secretariatul General
al Guvernului a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție, prin care a
solicitat respingerea cererii, cu motivarea că președintele Autorității pentru Valorificarea
Activelor Statului este ordonator principal de credite atât pentru cheltuielile
care se asigură de la bugetul de stat, cât și pentru bugetul de venituri și cheltuieli
aferent activității de privatizare și notificare a activelor statului.
Prin sentința comercială
nr. 4334 din 31 martie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis
acțiunea formulată de reclamantul Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării
în Industrie în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7.990.000 RON reprezentând
diferența rămasă de virat din suma prevăzută în O.U.G. nr. 13/2009 și a respins
ca nefondate cererile de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor
Publice și a Guvernului României prin Secretariatul General al Guvernului.
Împotriva acestei sentințe
a formulat apel Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului prin care a
criticat sentința comercială ca fiind nelegală.
Prin decizia comercială
nr. 394 din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția comercială, a admis
apelul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a anulat
sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, în primă instanță la Curtea
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pe considerentul
că litigiul privește instituții publice și este în legătură cu administrarea veniturilor
bugetare și respectiv transferul acestora în temeiul unor dispoziții fiscale fiind
incidente prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. f) raportat la
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
La Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată la
17 noiembrie 2011.
Chematul în garanție Guvernul
României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare
în garanție ca neîntemeiată.
Hotărârea instanței
de fond
Prin sentința nr. 2558
din 09 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Oficiul Participațiilor Statului
și Privatizării în Industrie în contradictoriu cu pârâții Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 7.990.000
RON reprezentând diferența rămasă de virat din suma prevăzută de O.U.G. nr. 13/2009;
au fost respinse cererile de chemare în garanție formulate de Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului în contradictoriu cu chemații în garanție Statul
Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României prin Secretariatul
General al Guvernului cu sediul în București, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a reținut că Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării
în Industrie a fost înființat prin O.U.G. nr. 88/2001 publicată în M. Of. al României
nr. 338/26.06.2001 aprobată cu modificări prin Legea nr. 552/2001, iar ulterior,
prin O.U.G. nr. 101/2006 pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
a preluat obligațiile și atribuțiile Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării
în Industrie stabilite prin acte normative în vigoare, prin acorduri internaționale
sau alte acte încheiate de către acesta.
De asemenea, s-a reținut
că prin Legea nr. 308/2008, O.U.G. nr. 101/2006 a fost respinsă și, pe cale de consecință,
Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie s-a reînființat, iar
prin O.U.G. nr. 13/2009 s-a prevăzut obligația Autorității pentru Valorificarea
Activelor Statului de a restitui Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării
în Industrie suma de 8.197.000 RON constituită ca disponibil în conformitate cu
prevederile Legii nr. 399/2002 și suma de 393.000 RON constituită potrivit O.U.G.
nr. 169/2001 aprobată cu notificări și completări prin Legea nr. 380/2002, in trei
tranșe trimestriale și succesive.
Astfel, s-a constatat
că până la data de 01 septembrie 2009, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului trebuia să restituie integral către Oficiul Participațiilor Statului și
Privatizării în Industrie suma de 8.590.000 RON, iar pârâta a restituit doar suma
de 600.000 RON, urmează a fi obligată la plata diferenței solicitate prin acțiune,
de 7.990.000 RON.
A apreciat judecătorul
fondului că apărările pârâtei din întâmpinare sunt nefondate având în vedere faptul
că obligația instituită în sarcina pârâtei este anterioară Legii nr. 329/2009, (obligația
pârâtei fiind scadentă la data de 01 septembrie 2009, iar Legea nr. 329/2009 a intrat
în vigoare la data de 12 noiembrie 2009).
Pe de altă parte, s-a
reținut că suma solicitată de reclamat există, fiind înregistrată în bugetul pe
anul 2010, atât la reclamant, la capitolul venituri (H.G. nr. 234/2010 - pct. III),
cât și la pârâtă, la capitolul cheltuieli (H.G. nr. 569/2010 pct. 1.3.3).
În ceea ce privește cererile
de chemare de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice
și a Guvernului României prin Secretariatul General al Guvernului instanța a apreciat
că sunt nefondate întrucât potrivit prevederilor art. II pct. 4 din O.U.G. nr. 4/2011
președintele Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului este ordonator
principal de credite, iar suma solicitată de reclamant este prevăzută în bugetul
de venituri și cheltuieli al pârâtei cu destinația de „transfer disponibil către
Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie conform O.U.G.
nr. 13/2009” - pct. 1.3.3 din indicativul cheltuieli”.
Recursul
Împotriva acestei sentințe
a formulat recurs pârâtul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de
recurs, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a arătat în esență următoarele:
- Recurenta a solicitat
suspendarea executării sentinței civile nr. 2558 din 09 aprilie 2012 până la soluționarea
prezentului recurs în conformitate cu prevederile art. 300 alin. (2) C. proc.
civ.
- A arătat recurenta că
sentința a fost pronunțată de o instanță necompetentă funcțional să soluționeze
astfel de cereri, având în vedere prevederile art. 4
3
alin. (3) din
O.U.G. nr. 23/2004, considerând recurenta ca fiind competentă secția comercială
a Tribunalului București.
- Hotărârea instanței
de fond este pronunțată cu încălcarea Legii nr. 329/2009. Se arată astfel că având
în vedere prevederile art. 7 alin. (1) și (2), art. 1 alin. (3) din Legea nr. 329/2009,
dispozițiile Legii nr. 243/2009 de modificare și completare a O.U.G. nr. 13/2009
- nu mai au aplicabilitate.
Se arată astfel că potrivit
art. 7 din Legea nr. 329/2009, de imediată aplicabilitate, sumele, veniturile instituțiilor
publice se virează integral la bugetul de stat, ori obținerea acestei sume ar avea
ca destinație tot bugetul de stat.
- În mod nelegal a fost
respinsă, arată recurenta, cererea de chemare în garanție a Statului Român prin
Ministerul Finanțelor Publice și Guvernului României prin Secretariat.
Potrivit art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 329/2009, toate veniturile obținute de recurentă - în calitate
de autoritate publică - se fac venit la bugetul de stat.
Calitatea procesuală pasivă
ale Ministerului Finanțelor Publice se reține prin virarea tuturor sumelor încasate
de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, către bugetul de stat.
Prin admiterea cererii
de chemare în judecată se va ajunge la imposibilitatea aplicării titlului executoriu
motivat de faptul că anul bugetar s-a încheiat la 31 decembrie 2010 conform Legii
nr. 500/2002.
În drept, cererea de recurs
se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Procedura în fața instanței
de recurs
Oficiul Participațiilor
Statului și Privatizării în Industrie a formulat întâmpinare la cererea de recurs
solicitând respingerea acesteia ca nefondată.
Se arată că prin
O.U.G. nr. 13/2009 privind restituirea de către Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului sau orice succesor legat al acesteia către Oficiul
Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie a sumelor existente in conturile
acestuia la data de 31 decembrie 2006, predate conform prevederilor O.U.G. nr. 101/2006,
ca urmare a respingerii acesteia prin Legea nr. 308/2008, s-a prevăzut obligația
Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului de a restitui Oficiului
Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie suma de 8.197.000 RON, constituita
ca disponibil, în conformitate cu prevederile Legii nr. 399/2002 și suma de 393.000
RON, constituita potrivit prevederilor O.U.G. nr. 169/2001, aprobata cu modificări
și completări prin Legea nr. 380/2002.
Potrivit prevederilor
art. II din Legea nr. 234/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 13/2009 „Sumele prevăzute
ia art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2009 se vor restitui de către Autoritatea
pentru Valorificarea Activelor Statului sau orice succesor legal ai acesteia către
Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie în trei transe egale
și succesive, scadente la data de întâi a fiecărei luni, începând cu luna următoare
intrării in vigoare a prezentei legi din veniturile obținute din privatizare și
din valorificare a activelor statului”.
Conform prevederilor legale
sus menționate, pana la data de 01 septembrie 2009 Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului trebuia sa restituie integral Oficiului
Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie aceste sume.
Considerentele instanței
de recurs
Analizând cererea de recurs,
motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile
art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată
pentru următoarele considerente:
- În ceea ce privește
excepția de necompetență materială a instanței de fond se apreciază că acest motiv
nu este fondat, având în vedere că este vorba de un refuz în accepțiunea art. 2
alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 - de a soluționa cererea nr. 2798/2012
de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, respectiv de a achita
reclamantului Oficiul Participanților Statului și privatizării suma de 7.980.000
RON reprezentând diferența rămasă de virat din suma prevăzută de O.U.G. nr. 13/2009
aprobată prin Legea nr. 234/2009, această sumă fiind scadentă la 01 septembrie 2009
- deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 329/2009, la data de 12 noiembrie
2009.
Nu se poate vorba de principiul
aplicării imediate a legii noi, întrucât aceasta în același timp nu poate retroactiva
și aplica situațiilor ivite înainte de intrarea sa în vigoare. Această lege arată
că se aplică procedurile de restituire de sume aferente conform normelor metodologice
prin ordin al ministrului finanțelor publice, dar începând cu data intrării sale
în vigoare, nu se referă la sume scadente anterior intrării sale în vigoare [art.
7 alin. (3) din Legea nr. 328/2009] și nu atrage competența Tribunalului comercial.
- Al doilea motiv de recurs
referitor tot la aplicabilitatea Legii nr. 329/2009 în sensul că sumele instituțiilor
se virează integral la bugetul de stat și ar avea ca destinație tot bugetul de stat.
Așa cum s-a arătat mai
sus, Legea nr. 329/2009 a intrat în vigoare la data de 12 noiembrie 2009, iar obligația
pârâtei este scadentă la data de 01 septembrie 2009.
Prin O.U.G. nr. 13/2009
privind restituirea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului sau orice succesor legat al acesteia către Oficiul Participațiilor
Statului și Privatizării în Industrie a sumelor existente în conturile acestuia
la data de 31 decembrie 2006, s-a prevăzut obligația Autorității pentru
Valorificarea Activelor Statului de a restitui Oficiului Participațiilor
Statului și Privatizării în Industrie suma de 8.197.000 RON, constituita ca disponibil,
în conformitate cu prevederile Legii nr. 399/2002 și suma de 393.000 RON, constituita
potrivit prevederilor O.U.G. nr. 169/2001, aprobată cu modificări și completări
prin Legea nr. 380/2002.
Potrivit prevederilor
art. II din Legea nr. 234/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 13/2009 „Sumele prevăzute
la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2009 se vor restitui de către Autoritatea
pentru Valorificarea Activelor Statului sau orice succesor legal ai acesteia către
Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie în trei tranșe egale
și succesive, scadente la data de întâi a fiecărei luni, începând cu luna următoare
intrării în vigoare a prezentei legi din veniturile obținute din privatizare și
din valorificare a activelor statului”.
Conform prevederilor legale
sus menționate, pana la data de 01 septembrie 2009 Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului trebuia sa restituie integral Oficiului
Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie aceste sume.
- În ceea ce privește
cererea de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice
și a Guvernului României prin Secretariatul General.
În mod corect a reținut
instanța de fond că suma solicitată de reclamant este prevăzută în bugetul de venituri
și cheltuieli al pârâtei cu destinația „transfer disponibil către Oficiul
Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie conform O.U.G. nr. 13/2009
- pct. 1.3.3 din indicativul cheltuielilor.
Cum Președintele Autorității
pentru Valorificarea Activelor Statului este ordonator principal de credite atât
pentru cheltuielile care se asigură la bugetul de stat, cât și pentru bugetul de
venituri și cheltuieli aferent activității de privatizare și valorificare a activelor
statului (pct. 4 din O.U.G. nr. 4/2011) - nu este întemeiată cererea de chemare
în garanție a Statului și a Guvernului.
Temeiul legal al soluției
adoptate în recurs
Față de cele arătate mai
sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței nr. 2558
din 09 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 noiembrie 2013.