ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 885/2013

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 12904 din 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 15321/3/2007, a fost admisă în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și continuată apoi de reclamanții Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie și Ministerul Economiei (față de prevederile Legii nr. 308/2008, ale H.G. nr. 1720/2008 și ale art. 1 pct. 4 din O.U.G.

nr. 88/2001), a fost obligată pârâta SC R. SA la plata sumei de 1.542.634,70 ROL, reprezentând dividende datorate pe anul 2001, la plata sumei de 2.677.705,35 ROL, cu titlu de dobândă, calculată pentru perioada 1 mai 2002 - 31 mai 2008, aferentă dividendelor datorate pe anul 2001, precum și la plata dobânzii legale în continuare, până la data plății integrale a sumei datorate cu titlu de dividende pe anul 2001. În motivare, s-a reținut că, prin hotărârea A.G.O.A.

din 15 martie 2002 a SC R. SA, s-a aprobat bilanțul contabil și contul de profit și pierdere pe anul 2001 și fixarea dividendelor pentru acționarii înregistrați la data de referință 26 februarie 2002. În aceste condiții, pârâta avea obligația să vireze dividendele aferente anului 2001 în termen de 30 de zile de la data termenului legal de depunere a bilanțului contabil, respectiv la data de 30 aprilie 2002. În ceea ce privește daunele interese moratorii, prima instanță a reținut că obligația de plată a dividendelor are caracter comercial, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 43 C. com., iar nu dispozițiile speciale ale O.G. nr. 64/2001, arătând că Legea nr. 31/1990 limitează daunele interese pentru întârzierea la plata dividendelor numai la nivelul dobânzii legale.

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, prin Decizia nr. 154/2012 din 2 aprilie 2012, a admis apelul formulat de reclamantul Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantului Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie suma de 347.092,80 ROL, reprezentând penalități pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente anului 2001, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a respins apelul formulat de pârâta SC R. SA ca nefondat, reținând că prima instanță a înlăturat nelegal de la aplicare dispozițiile O.G. nr. 64/2001 și a considerat în mod eronat că, datorită caracterului comercial al obligației principale de plată a dividendelor, debitele accesorii constând în daune moratorii se limitează la nivelul dobânzii legale, față de prevederile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Procedând astfel, prima instanță a ignorat caracterul de normă specială a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 64/2001, aplicând cu prioritate o normă generală, cu încălcarea regulii "specialia generalibus derogant" (norma specială derogă de la norma generală). Împotriva acestei decizii, pârâta SC R. SA a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de aceasta și respingerii apelului formulat de intimatul reclamant Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs, pârâta a învederat că acțiunea introductivă a fost declanșată de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, iar, ca urmare a modificărilor legislative survenite, atribuțiile Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului în domeniu au fost preluate de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, însă apelul nu a fost declarat de către titularul dreptului subiectiv de a exercita calea de atac, respectiv Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, ci de către Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, structură ce nu are calitate procesuală activă în lipsa mandatului expres dat de către ministerul coordonator.

Totodată, atât timp cât obligația de plată a dividendelor are caracter comercial, atunci și debitul accesoriu are același caracter și, ca atare, în privința lui sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C. com., impunându-se ca plata pentru majorările de întârziere să se efectueze conform Ordonanței nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiul de drept invocat, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 din H.G. nr. 869/2001 privind organizarea și funcționarea Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, intimatul Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie este instituție publică, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei și Comerțului, care funcționează în coordonarea ministrului economiei și comerțului.

Conform art. 1 din O.U.G. nr. 88/2001, Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie exercită, în numele Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, atribuțiile acestuia de instituție publică implicată în domeniul privatizării, stabilite prin O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale. Așadar, Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, în calitatea sa de instituție publică implicată în procesul de privatizare, exercită drepturile și obligațiile Ministerului Economiei legate de calitatea de acționar la SC R. SA în baza actelor normative anterior menționate, neavând nevoie de un mandat special în acest sens.

Dispozițiile legale anterior menționate justifică legitimitatea calității procesuale active a Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, situație în care acest motiv de nelegalitate va fi respins de instanța de recurs, cu atât mai mult cu cât această susținere nu a format obiectul criticilor formulate prin motivele de apel de către SC R. SA, neputând fi invocată omisso medio direct în această fază procesuală. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, Înalta Curte reține că dreptul la plata dividendelor decurge din calitatea de acționar a Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, calitate conferită de Legea nr. 31/1990, republicată și de O.U.G.

nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale modificată prin Legea nr. 99/1999. Conform art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, dividendele se plătesc acționarilor proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat. Prin derogare de la regula generală instituită de art. 67 din actul normativ anterior menționat, în conformitate cu prevederile O.G.

nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societățile naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regii autonome, care constituie normă specială, incidentă în cauză în această materie, societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat au obligația să vireze dividendele la instituția publică implicată în termen de 30 de zile de la data termenului legal de depunere a bilanțului contabil, respectiv de la data de 30 aprilie 2002. În baza actului normativ anterior menționat, penalitățile și majorările de întârziere calculate pentru plata cu întârziere a obligațiilor de plată urmează regimul juridic al creanțelor bugetare.

Așadar, O.G. nr. 64/2001 statuează caracterul de creanță bugetară a dividendelor datorate de societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, cu toate consecințele ce derivă din această calificare, inclusiv cu privire la calcularea și încasarea majorărilor și penalităților de întârziere. Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta SC R. SA București împotriva Deciziei civile nr. 154/2012 din 2 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R. SA București împotriva Deciziei civilă nr. 154/2012 din 2 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2013. Procesat de GGC - AS