ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 885/2013

Asupra recursului,

din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 12904 din 11

noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

în Dosarul nr. 15321/3/2007, a fost admisă în parte acțiunea precizată,

formulată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și

continuată apoi de reclamanții Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării

în Industrie și Ministerul Economiei (față de prevederile Legii nr. 308/2008,

ale H.G. nr. 1720/2008 și ale art. 1 pct. 4 din O.U.G. nr. 88/2001), a fost

obligată pârâta SC R. SA la plata sumei de 1.542.634,70 ROL, reprezentând

dividende datorate pe anul 2001, la plata sumei de 2.677.705,35 ROL, cu titlu

de dobândă, calculată pentru perioada 1 mai 2002 - 31 mai 2008, aferentă

dividendelor datorate pe anul 2001, precum și la plata dobânzii legale în

continuare, până la data plății integrale a sumei datorate cu titlu de

dividende pe anul 2001.

În motivare, s-a

reținut că, prin hotărârea A.G.O.A. din 15 martie 2002 a SC R. SA, s-a aprobat

bilanțul contabil și contul de profit și pierdere pe anul 2001 și fixarea

dividendelor pentru acționarii înregistrați la data de referință 26 februarie

anului 2001 în termen de 30 de zile de la data termenului legal de depunere a

bilanțului contabil, respectiv la data de 30 aprilie 2002. În ceea ce privește

daunele interese moratorii, prima instanță a reținut că obligația de plată a

dividendelor are caracter comercial, în cauză fiind aplicabile dispozițiile

art. 43 C. com., iar nu dispozițiile speciale ale O.G. nr. 64/2001, arătând că

Legea nr. 31/1990 limitează daunele interese pentru întârzierea la plata

dividendelor numai la nivelul dobânzii legale.

Curtea de Apel

București, secția a VII-a civilă, prin Decizia nr. 154/2012 din 2 aprilie 2012,

a admis apelul formulat de reclamantul Oficiul Participațiilor Statului și

Privatizării în Industrie, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a

obligat pârâta să plătească reclamantului Oficiul Participațiilor Statului și

Privatizării în Industrie suma de 347.092,80 ROL, reprezentând penalități

pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente anului 2001, a menținut

celelalte dispoziții ale sentinței și a respins apelul formulat de pârâta SC R.

SA ca nefondat, reținând că prima instanță a înlăturat nelegal de la aplicare

dispozițiile O.G. nr. 64/2001 și a considerat în mod eronat că, datorită

caracterului comercial al obligației principale de plată a dividendelor,

debitele accesorii constând în daune moratorii se limitează la nivelul dobânzii

legale, față de prevederile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Procedând

astfel, prima instanță a ignorat caracterul de normă specială a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 64/2001, aplicând cu prioritate o normă generală,

cu încălcarea regulii "specialia generalibus derogant" (norma

specială derogă de la norma generală).

Împotriva acestei

decizii, pârâta SC R. SA a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia,

modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat

de aceasta și respingerii apelului formulat de intimatul reclamant Oficiul

Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, invocând drept motive de

nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, pârâta a învederat că acțiunea introductivă a fost

declanșată de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, iar,

ca urmare a modificărilor legislative survenite, atribuțiile Autorității pentru

Valorificarea Activelor Statului în domeniu au fost preluate de Ministerul

Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin Oficiul Participațiilor

Statului și Privatizării în Industrie, însă apelul nu a fost declarat de către

titularul dreptului subiectiv de a exercita calea de atac, respectiv Ministerul

Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, ci de către Oficiul

Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, structură ce nu are

calitate procesuală activă în lipsa mandatului expres dat de către ministerul

coordonator. Totodată, atât timp cât obligația de plată a dividendelor are

caracter comercial, atunci și debitul accesoriu are același caracter și, ca

atare, în privința lui sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C. com.,

impunându-se ca plata pentru majorările de întârziere să se efectueze conform

Ordonanței nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești.

Analizând recursul

formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiul de drept invocat, Înalta

Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din

H.G. nr. 869/2001 privind organizarea și funcționarea Oficiului Participațiilor

Statului și Privatizării în Industrie, intimatul Oficiul Participațiilor

Statului și Privatizării în Industrie este instituție publică, cu personalitate

juridică, în subordinea Ministerului Economiei și Comerțului, care funcționează

în coordonarea ministrului economiei și comerțului.

Conform art. 1 din

O.U.G. nr. 88/2001, Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în

Industrie exercită, în numele Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de

Afaceri, atribuțiile acestuia de instituție publică implicată în domeniul

privatizării, stabilite prin O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea

societăților comerciale.

Așadar, Oficiul

Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, în calitatea sa de

instituție publică implicată în procesul de privatizare, exercită drepturile și

obligațiile Ministerului Economiei legate de calitatea de acționar la SC R. SA

în baza actelor normative anterior menționate, neavând nevoie de un mandat

special în acest sens.

Dispozițiile legale

anterior menționate justifică legitimitatea calității procesuale active a

Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, situație în

care acest motiv de nelegalitate va fi respins de instanța de recurs, cu atât

mai mult cu cât această susținere nu a format obiectul criticilor formulate

prin motivele de apel de către SC R. SA, neputând fi invocată omisso medio

direct în această fază procesuală.

În ceea ce privește

al doilea motiv de recurs, Înalta Curte reține că dreptul la plata dividendelor

decurge din calitatea de acționar a Oficiului Participațiilor Statului și

Privatizării în Industrie, calitate conferită de Legea nr. 31/1990, republicată

și de O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale

modificată prin Legea nr. 99/1999.

Conform art. 67 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, dividendele se

plătesc acționarilor proporțional cu cota de participare la capitalul social

vărsat.

Prin derogare de la

regula generală instituită de art. 67 din actul normativ anterior menționat, în

conformitate cu prevederile O.G. nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la

societățile naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital

integral sau majoritar de stat, precum și la regii autonome, care constituie

normă specială, incidentă în cauză în această materie, societățile comerciale

cu capital integral sau majoritar de stat au obligația să vireze dividendele la

instituția publică implicată în termen de 30 de zile de la data termenului

legal de depunere a bilanțului contabil, respectiv de la data de 30 aprilie

2002.

În baza actului

normativ anterior menționat, penalitățile și majorările de întârziere calculate

pentru plata cu întârziere a obligațiilor de plată urmează regimul juridic al

creanțelor bugetare.

Așadar, O.G. nr.

64/2001 statuează caracterul de creanță bugetară a dividendelor datorate de

societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, cu toate

consecințele ce derivă din această calificare, inclusiv cu privire la

calcularea și încasarea majorărilor și penalităților de întârziere.

Față de aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta SC R. SA

București împotriva Deciziei civile nr. 154/2012 din 2 aprilie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC R. SA București împotriva Deciziei civilă nr.

154/2012 din 2 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 5 martie 2013.

Procesat de GGC - AS