ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.08.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2824/2011

HOTĂRÂRE
10.08.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2824/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată:

Prin Încheierea de ședință din data de 28

iulie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2704/120/2011, Curtea de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat legală și

temeinică măsura arestării preventive a inculpatului K.M. în temeiul art. 300

2

b

alin. (1), (3) din același cod.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că verificând

legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului a

constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale,

impunându-se menținerea, în continuare, a stării de arest, avându-se în vedere

și pericolul social concret pentru ordinea publică. în aprecierea pericolului

pentru ordinea publică instanța de apel a ținut seama de gravitatea deosebită a

faptei comise (lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183 C.

pen.) de urmările produse, de modul de săvârșire și multitudinea loviturilor

aplicate, precum și de rezonanța socială negativă indusă în opinia publică.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, inculpatul a declarat recurs învederând că temeiurile care au

fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, că nu există

riscul de a se sustrage judecății iar ecoul negativ al faptei s-a diminuat.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) al

aceluiași articol „când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere

motivată, menținerea măsurii arestării preventive".

În cauză, instanța de

apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală

și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de

libertate a inculpatului.

Înalta Curte, în

raport de împrejurările concrete de comitere a infracțiunii (la data de 20

februarie 2011, inculpatul K.M. a inițiat acte de agresiune, lovind victima

P.C. cu pumnii, picioarele și apoi cu o bâtă, cauzându-i moartea) corelat cu

natura relațiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea

publică.

Pe de altă parte,

Înalta Curte constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului la o

pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

183 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

condamnare, chiar nedefinitivă, constituind un temei suficient pentru a se

constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se atât

dispozițiile cuprinse în legea internă cât și prevederile Convenției Europene a

Drepturilor Omului.

Toate aceste aspecte

justifică dispozițiile instanței de apel în sensul menținerii arestării

preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

inculpatul K.M. va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul K.M. împotriva Încheierii din 28

iulie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2704/120/2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 125 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 august 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-21
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 863/2012
din data de 22 noiembrie 2010 până în prezent, în raport de toate fazele procesuale parcurse, respectiv urmărire penală, judecata pe fond și în prezent în derularea apelului, se situează în limitele guvernate de rezonabilitatea specifică un
ÎCCJ 2012-04-06
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1059/2012
Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 28 martie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, investită cu judecarea apelurilor declarate de inculpații
ÎCCJ 2012-02-28
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 622/2012
Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 22 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 4495/120/2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de
ÎCCJ 2010-08-18
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2888/2010
Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din data de 23 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5267.1/120/2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de fa
ÎCCJ 2012-09-03
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2636/2012
C.A.M., și, pe cale de consecință, a menținut arestarea preventivă a acestuia. Cu privire la legalitatea și temeinicia arestării preventive, Curtea a apreciat că în speță există probe și indicii temeinice în ceea ce privește vinovăția incul
Sursă