ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2824/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată: Prin Încheierea de ședință din data de 28 iulie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2704/120/2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului K.M. în temeiul art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (1), (3) din același cod. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, impunându-se menținerea, în continuare, a stării de arest, avându-se în vedere și pericolul social concret pentru ordinea publică.

în aprecierea pericolului pentru ordinea publică instanța de apel a ținut seama de gravitatea deosebită a faptei comise (lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183 C. pen.) de urmările produse, de modul de săvârșire și multitudinea loviturilor aplicate, precum și de rezonanța socială negativă indusă în opinia publică. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs învederând că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, că nu există riscul de a se sustrage judecății iar ecoul negativ al faptei s-a diminuat. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași articol „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive". În cauză, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului. Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a infracțiunii (la data de 20 februarie 2011, inculpatul K.M. a inițiat acte de agresiune, lovind victima P.C. cu pumnii, picioarele și apoi cu o bâtă, cauzându-i moartea) corelat cu natura relațiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, constituind un temei suficient pentru a se constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se atât dispozițiile cuprinse în legea internă cât și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului. Toate aceste aspecte justifică dispozițiile instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul K.M. va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.M. împotriva Încheierii din 28 iulie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2704/120/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2011.