ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7032/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7032/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea
formulată, reclamanta Societatea Cooperativă de Consum Consumcoop M. în
contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a
solicitat admiterea cererii de finanțare din 24 martie 2011, cod de
înregistrare în SMIS 36744, program operațional regional 2007-2013.
Pârâtul Ministerul Dezvoltării
Regionale și Turismului a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se respingă
ca neîntemeiată acțiunea.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă
nr. 614 din 25 septembrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamatei Societatea Cooperativă de
Consum Consumcoop M., județul Maramureș, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul
Dezvoltării Regionale și Turismului.
Pentru a pronunța această
soluție instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta contestă respingerea
de către pârâtă a cererii de finanțare din 24 martie 2011.
Verificând dosarul finalizat
prin hotărârea de respingere din 02 mai 2011, Curtea de Apel a constatat că două
motive au stat la baza acestei respingeri respectiv lipsa calității de proprietar
sau concesionar al terenului pe care urmează a se realiza proiectul declarat neeligibil
și lipsa fișei tehnice privind condițiile de protecție a mediului.
În contestația formulată
reclamanta a criticat ambele aspecte, arătând în privința dreptului de proprietate
sau de concesiune că nu este necesar un asemenea drept și că existenta dreptului
de folosință conform Legii nr. 1/2005 este suficientă, iar în privința fișei tehnice
privind condițiile de protecție a mediului a precizat că în conformitate cu legislația
în vigoare nu se mai emite aceasta fișa tehnică, ci se emite direct acordul de mediu
fapt ce rezultă din adresa A.P.M. Maramureș din 23 mai 2011.
Instanța de fond a mai
reținut că prin cererea de chemare în judecată se critică doar unul din motivele
de respingere ale cererii de finanțare respectiv condiția privind calitatea de concesionar
sau proprietar al terenului nu și cealaltă condiție privind fișa tehnică pentru
condițiile de protecție a mediului.
Ca atare, Curtea de Apel
a apreciat că respingerea cererii sub acest motiv nu poate fi cenzurată de către
instanță și chiar dacă s-ar aprecia că cererea de chemare în judecată este întemeiată,
admiterea cererii de finanțare nu ar fi posibilă. Pentru această condiție reclamanta
se bazează pe un act emis ulterior soluționării cererii de finanțare respectiv pe
un act emis de A.P.M. Maramureș la data de 23 mai 2011 mult după expirarea
termenului de depunere a documentației și formulării eventualelor clarificări neputând
fi, așadar, luat în considerare.
În ceea ce privește
cerința calității de proprietar sau concesionar al terenului, instanța de fond a
constatat că aceasta este prevăzută expres și restrictiv în ghidul solicitantului
ce se aplică pentru obținerea finanțării. În faza de evaluare a proiectului reclamanta
a solicitat doar clarificări asupra acestei cerințe la data de 22 aprilie 2011.
Reclamanta a depus Hotărârea
Consiliului Local M. nr. 324/2001 prin care, în temeiul art. 107 din Legea nr. 1/2005,
terenul în speță se transmite în folosință pe durata nedeterminată și fără plata
reclamantei.
Din interpretarea acestui
text de lege rezultă că dreptul de folosință este recunoscut doar dacă terenurile
au fost transmise în folosință în vederea realizării de construcții și doar dacă
aceste construcții au fost realizate.
În clarificările date,
pârâta nu solicită dovedirea unui drept în condițiile art. 107 alin. (1) din Legea
nr. 1/2005, ci solicită prezentarea unui act prin care Statul Român încredințează
în temeiul Legii nr. 1/2005 terenul reclamantei cu drept de execuție a lucrărilor.
Ca atare, clarificările
pârâtei au fost greșit interpretate de către reclamantă care a apreciat că trimiterea
la Legea nr. 1/2005 vizează un drept constituit conform art. 107 alin. (1) din această
lege, însă în realitate pârâta a solicitat un drept care să fie conform, cu cerințele
prevăzute în ghidul solicitantului și constituit conform legii în baza căreia reclamanta
își desfășoară activitatea, îi conferea acesteia și dreptul de execuție a lucrărilor
de construcții și care se putea transmite sau constitui conform art. 107 alin.
(2) și (3) din Legea nr. 11/2005.
Recursul exercitat
în cauză
Împotriva hotărârii instanței
de fond, reclamanta Societatea Cooperativă de Consum Consumcoop M. a declarat recurs,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac,
recurenta-reclamantă a formulat în esență, următoarele critici:
Hotărârea atacată este
pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, întrucât în cauză, în clarificările
solicitate, pârâta nu a cerut prezentarea unui act prin care Statul Român încredințează
în temeiul Legii nr. 1/2005 terenul reclamantei cu drept de execuție a lucrărilor.
La dosarul aferent cererii
de finanțare a fost depusă hotărârea Consiliului Local M. nr. 24 din 26 aprilie
2011 prin care în temeiul art. 107 din Legea nr. 1/2005 terenul se transmite în
folosință pe durată nedeterminată și fără plată, reclamantei.
Terenul fiind „predat”,
atribuit în folosință, pe durată nedeterminată în scopul și pentru realizarea investiției
mai sus arătate este netemeinică reținerea instanței de fond în sensul că prin dreptul
transmis de proprietarul terenului nu s-a dat acceptul pentru realizarea construcțiilor
din proiect.
Astfel, dispozițiile ghidului
invocat nu trebuie interpretate în mod rigid în condițiile în care și dreptul conferit
prin Hotărârea Consiliului Local M. nr. 24/2011 îndeplinește toate cerințele unui
contract de concesiune.
Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând cauza prin prisma
motivelor de recurs invocate de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Reclamanta contestă hotărârea
de respingere a cererii de finanțare din 24 martie 2011 comunicată la data de 27
octombrie 2011; SMIS 36744 cu titlul „Centrul de sprijinire a afacerilor M., județul
Maramureș”, în vederea obținerii finanțării în cadrul Programului Operațional 2007-2013,
cerere respinsă, întrucât nu sunt întrunite criteriile de conformitate administrativă
și eligibilitate sub un dublu aspect.
Astfel, s-a reținut că
proprietarul terenului pe care urmează a fi edificată construcția este Statul Român,
folosința acestuia fiind transmisă către reclamantă pe durată nedeterminată și fără
plată, astfel că nu este întrunit criteriul privind calitatea de proprietar sau
concesionar al terenului.
De asemenea, s-a reținut
că lipsește fișa tehnică privind condițiile de protecție a mediului.
Reclamanta consideră că
nu este necesar un astfel de drept și că există un drept de folosință, prevalându-se
de dispozițiile Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației,
în baza cărora Statul Român (în calitate de proprietar) i-a dat în folosință gratuită
pe perioadă nedeterminată terenul identificat prin nr. top. X.
Această susținere constituie
singura critică formulată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, astfel
că în mod corect instanța de fond a reținut că respingerea cererii raportat la lipsa
fișei tehnice pentru condițiile de protecție a mediului nu poate fi cenzurată și
chiar dacă s-ar aprecia că cererea de chemare în judecată este întemeiată, deoarece,
în aceste condiții, admiterea cererii de finanțare nu ar fi posibilă.
În ceea ce privește criteriul
privind calitatea de proprietar sau concesionar al terenului prevăzut în Ghidul
solicitantului ce aplică pentru obținerea finanțării (pct. 3 - „Proprietatea/Concesiunea
și dreptul de execuție a lucrărilor de construcții asupra infrastructurii și terenul”
- Subsecțiunea II.1.1. Eligibilitatea Solicitantului), reclamanta a depus, urmare
a clarificărilor solicitate, Hotărârea Consiliului Local al comunei M. nr. 24/2001,
prin care în temeiul dispozițiilor art. 107 din Legea nr. 1/2005 terenul îi este
transmis în folosință pe durată nedeterminată și fără plată.
Problema de drept ce se
impune a fi clarificată în cauză este aceea dacă dreptul de folosință acordat reclamantei
îi conferă acesteia dispoziția materială asupra terenului ce aparține în proprietate
Statului Român în vederea executării lucrărilor de construcții.
În mod corect prima instanță
a reținut că pentru edificarea lucrărilor de construcții este necesar în prealabil
demolarea parțială a celor existente pe teren, respectiv două clădiri edificate
în anii 1970 cu destinația de cabană turistică și sală de nunți, astfel încât acestea
să devină o singură clădire.
Or, dispozițiile art.
107 alin. (1) din Legea nr. 1/2007 în temeiul cărora reclamantei i-a fost transmis
în folosință terenul situat în localitatea M., județul Maramureș, prevăd că „terenurile
transmise în folosință pe durată nedeterminată și fără plată în vederea realizării
de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperatiste de consum și meșteșugărești,
precum și a asociațiilor cooperatiste, existente până la data intrării în vigoare
a prezentei legi, care nu sunt revendicate și pe care au fost realizate construcții
potrivit legii, își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor
respective sau până la trecerea lor, cu plata în proprietatea societății cooperatiste”.
Rezultă așadar, cu evidență,
așa cum de altfel a concluzionat și instanța de fond, că dreptul de folosință este
recunoscut potrivit Legii nr. 1/2005 doar dacă terenurile au fost transmise în folosință
în scopul realizării de construcții și doar dacă acestea au fost realizate, scopul
fiind acela de a asigura posibilitatea de folosire a construcțiilor realizate în
condițiile mai sus menționate, anterior anului 1990.
Astfel, în situația dispariției
construcțiilor realizate, dreptul de folosință încetează, neputând fi invocat pentru
realizarea altor construcții, așa cum susține reclamanta-recurentă.
Așadar, Hotărârea Consiliului
Local M. nr. 24 din 26 aprilie 2011 nu poate constitui o dovadă a calității de proprietar/concesionar
al terenului ce face obiectul proiectului pentru îndeplinirea criteriului de conformitate
administrativă și a criteriului de eligibilitate, prevăzute de ghidul solicitantului.
Potrivit prevederilor
acestui ghid și ale art. 8 alin. (3) lit. a) din Ordinul M.D.L.P. nr. 287/2008 privind
Schema de ajutor de stat pentru dezvoltare regională din cadrul Programului operațional
regional 2007-2013, modificat și completat prin Ordinul Ministerului
Dezvoltării Regionale și Turismului nr. 1878/2010, solicitantul trebuie să dovedească
dreptul de proprietate sau să aibă în concesiune imobilul, această cerință fiind
restrictivă, neputând fi acoperită de un alt drept asupra terenului, fie el și dezmembrământ
al dreptului de proprietate.
Prin urmare, în mod corect
prima instanță a reținut că recurenta-reclamantă nu a îndeplinit criteriul privind
dovedirea calității de proprietar/concesionar al terenului ce face obiectul proiectului,
calitate ce să-i confere dreptul de execuție a lucrărilor de construire prevăzute
în proiect, motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312
alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul va nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Societatea Cooperativă de Consum Consumcoop M. împotriva sentinței civile
nr. 614 din 25 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 noiembrie 2013.